Neclaritatea legii la sancționarea neexecutării contractelor încheiate cu instituțiile bugetare - neconstituțională (Sesizarea 116g/2016)

La 16 martie 2017, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 (sesizarea 116g/2016).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 80 alin. (2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, ridicată de către avocatul Vitalie Nagacevschi în dosarul nr. 3-883/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani.

Potrivit normelor contestate, în cazul neexecutării contractului de către persoanele fizice sau juridice care au primit plăţi prealabile de la autorităţile bugetare, în termenul legal stabilit,  din contul acestora se va percepe o sumă calculată în funcţie de rata de bază aplicată de Banca Naţională a Moldovei la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt.

Autorul sesizării a susținut că sancţiunea cuprinsă în textul de lege este aplicată fără a lua în considerare lipsa sau prezenţa vinovăţiei persoanei fizice sau juridice care nu a executat contractul în termenul legal instituit.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă: 

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părților și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că, potrivit articolului 130 alin. (1) din Constituţie, formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.

Având în vedere caracterul public al mijloacelor financiare, Curtea a menţionat că politica fiscal-bugetară este supusă unei discipline iar încălcarea acesteia, atrage potrivit legislaţiei financiare în vigoare, răspunderea juridică a tuturor subiectelor de drept indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat.

În acelaşi timp, Curtea a reținut că legislația bugetar-fiscală trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate. În acest sens, previzibilitatea și claritatea constituie elemente sine qua non ale constituţionalităţii unei norme, care în activitatea de legiferare nu pot fi omise.

Potrivit art. 80 alin. (2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, de la persoanele fizice şi juridice care au primit din partea autorităţilor/instituţiilor bugetare mijloace financiare sub formă de plată prealabilă, pentru perioada care depăşeşte termenul prevăzut de contract, se percepe la bugetul respectiv o sumă calculată în funcţie de rata de bază aplicată de Banca Naţională a Moldovei la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt.

Având în vedere încadrarea tehnico-legislativă a normei contestate în cuprinsul Legii, Curtea a constatat că suma calculată pentru neexecutarea contractului în termenul legal instituit este percepută cu titlul de penalitate legală.

Fiind o formă a răspunderii civile contractuale, Curtea a menţionat că aplicarea penalității legale trebuie să întrunească aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii contractuale, în special vinovăţia debitorului.

În acest sens, Curtea a subliniat relevanţa prevederilor art. 624 alin. (5) din Codul civil potrivit cărora debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăţiei sale.

Prin urmare, Curtea a reținut că legiuitorul poate institui sancțiuni cu titlu de penalitate legală, cu condiția de a respecta dispozițiile generale ale legislației civile privind vinovăția. Totodată, acest element urmează a fi luat în considerație atât de autoritate abilitată cu competența de a verifica modul de executare a contractelor încheiate cu o instituție bugetară, cât și de către instanța de judecată la soluționarea unor litigii aflate pe rol.

De asemenea, potrivit art. 624 alin. (3) din Codul civil, clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate.

Examinând prevederile contestate, Curtea a constatat că legiuitorul doar stabilește că respectiva sumă percepută va fi calculată în funcţie de rata de bază aplicată de Banca Naţională a Moldovei la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt.

Curtea a reţinut că legea nu determină în raport cu ce urmează a se calcula mărimea penalității, adică dacă respectiva rată de bază a BNM se calculează din valoarea întregii obligaţii sau doar din partea neexecutată a obligaţiei.

În lipsa unor criterii stabilite de legiuitor, care ar permite determinarea mărimii penalității, Curtea a reținut că norma contestată nu corespunde condițiilor de calitate a legii, consfințite în articolul 23 alin. (2) din Constituție. Or, persoana fizică sau juridică care urmează să contracteze cu o autoritate bugetară trebuie să fie în stare să calculeze şi să prevadă, fie şi aproximativ, suma care o va datora în caz de executare tardivă a contractului. 

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

1)  a admis excepţia de neconstituţionalitate;

2)  a declarat neconstituțional alineatul (2) al art. 80 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014.

3)  până la adoptarea de către Parlament a noilor prevederi legale, sancțiunea pentru neexecutarea în termen a contractelor încheiate cu o instituție bugetară urmează a fi aplicată în corespundere cu prevederile legislației civile și a clauzelor contractuale.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.