Prima   |  Media   |  Noutăţi | Votul secret şi majoritatea absolută, neconstituţionale. Procedura de ridicare a imunităţii deputatului Vladimir Filat este constituțională
17.11
2015

Votul secret şi majoritatea absolută, neconstituţionale. Procedura de ridicare a imunităţii deputatului Vladimir Filat este constituțională

1814 Accesări    

La 17 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului nr. 172 din 15 octombrie 2015 privind încuviințarea ridicării imunității parlamentare a deputatului în Parlament Vladimir Filat (Sesizarea nr. 39a/2015).

 

Circumstanţele cauzei


La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională, la 19 octombrie 2015, de către 18 deputați din fracțiunea parlamentară a Partidului Liberal Democrat din Moldova.

În fapt, la 15 octombrie 2015 Procurorul General a informat Parlamentul că în data de 13 octombrie 2015 a fost pornită urmărirea penală în baza suspiciunilor rezonabile privind săvârșirea de către deputatul Vladimir Filat a infracțiunilor prevăzute de articolele 324 alin. (3) lit.a) și b) și 326 alin. (3) lit.a) din Codul Penal și a cerut ridicarea imunității parlamentare a acestuia.

În aceeași zi, cu votul a 79 de deputați, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat hotărârea prin care a încuviințat ridicarea imunității parlamentare pentru reținere, arestare, percheziție și trimitere în judecată a deputatului Vladimir Filat.

Autorii sesizării au invocat încălcări ale procedurii prevăzute de lege şi a prezumției nevinovăției, actul contestat fiind în viziunea acestora contrar articolelor 1 alin. (3), 21 şi 66 lit. a) și j) din Constituţie.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Igor DOLEA, preşedinte de şedinţă

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA, judecători 

 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că, în conformitate cu articolul 70 alin. (3) din Constituţie, deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa.

În partea ce ţine de procedura de adoptare, Curtea a evidenţiat cerinţele de rang constituţional, care urmează a fi respectate la ridicarea imunităţii parlamentare.

În acest context, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte adoptarea actelor juridice ale Parlamentului, Legea fundamentală stabileşte, în cuprinsul art.74, reguli esenţiale ale procedurii legislative, inclusiv cvorumul decizional necesar adoptării acestor acte juridice. Astfel, legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, iar legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor constituţionale, în condiţiile respectării cvorumului legal de şedinţă, regula care guvernează adoptarea hotărârilor Parlamentului este întrunirea majorităţii simple de voturi, respectiv jumătate plus unu din numărul deputaţilor prezenţi la şedinţă, excepţiile de la această regulă fiind expres prevăzute de Legea fundamentală (alegerea sau punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii Moldova, alegerea sau revocarea Preşedintelui Parlamentului, acordarea încrederii Guvernului, adoptarea unei moţiuni de cenzură).

Din analiza acestor dispoziţii constituţionale, Curtea a statuat că toate hotărârile adoptate de Parlament, cu excepţia celor referitoare la cazurile menţionate mai sus, urmează regula stabilită de dispoziţiile art.74 alin.(2) din Constituţie, respectiv se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Or, Constituţia nu face distincţie între hotărârile adoptate în funcţie de obiectul acestora.

De asemenea, Curtea a reţinut că Legea fundamentală nu reglementează cerințe speciale privind caracterul votului (deschis sau secret) pentru ridicarea imunității deputatului.

În acest context, Curtea a menţionat că principiul constituţional al transparenţei lucrărilor Parlamentare implică dreptul la informație al oricărui cetățean cu privire la activitatea tuturor membrilor Parlamentului. Astfel, deputații trebuie să dea dovadă de transparență în activitatea parlamentară, inclusiv în ceea ce privește voturile exprimate de către fiecare deputat în parte.

Curtea a subliniat că, fără votul deschis, transparent și trasabil, cetățeanul nu poate urmări activitatea deputatului care îl reprezintă și, în consecință, nu poate evalua în mod corect felul în care este reprezentat în Parlament. Or, deputaţii trebuie să-și asume responsabilitatea pozițiilor politice exprimate, în primul rând prin votul deschis.

Astfel, pentru a asigura principiul constituţional al transparenței şi responsabilităţii, votul fiecărui deputat este deschis, cu excepția cazurilor prevăzute expres și exhaustiv în Constituţie.

Curtea a reţinut că Legea fundamentală prevede doar trei situaţii în care Parlamentul adoptă hotărâri cu votul secret, şi anume în cazurile care privesc: (1) alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, (2) alegerea şi (3) revocarea Preşedintelui Parlamentului.

În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reținut că dreptul persoanei de a avea acces la informație, garantat de articolul 34 din Constituţie, nu poate fi restricționat decât dacă are la bază un scop real și justificat de protecție a unui interes legitim privind protecția cetățenilor sau siguranța națională, iar interesul public pentru aflarea informației nu prevalează.

Din analiza acestor dispoziţii constituţionale, rezultă că toate hotărârile Parlamentului, cu excepţia celor referitoare la cazurile menţionate mai sus, precum şi a situaților excepționale ce țin de protecția cetățenilor sau siguranța națională, se adoptă prin vot deschis.

Curtea a reţinut că, în temeiul principiului autonomiei regulamentare, prevăzut de art.64 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul are dreptul de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Aceasta poate însă opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală şi nu poate fi exercitată în mod discreţionar, cu încălcarea normelor imperative privind procedura parlamentară.

Doar în condiţiile respectării procedurii constituționale, Parlamentul are libertatea deplină de a decide cu privire la cererea de încuviințare a ridicării imunității, prin hotărârea adoptată în ședința plenului exercitându-și dreptul de a aproba sau de a respinge cererea cu un atare obiect.

Curtea a relevat că cerințele privind cvorumul decizional (în speţă, votul majorităţii deputaţilor prezenţi) şi votul deschis constituie cerințe de rang constituțional, în timp ce regulile de ordin procedural sunt stabilite prin Regulamentul Parlamentului, în temeiul principiului autonomiei regulamentare, nefiind susceptibile controlului constituţionalităţii.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei, Parlamentul trebuie să hotărască asupra cererii de ridicare a imunităţii prin votul deschis al majorității deputaţilor prezenți.

Pornind de la raţionamentele enunţate, Curtea a conchis că dispozițiile Regulamentului Parlamentului şi Legii despre statutul deputatului în Parlament, potrivit cărora hotărârea privind ridicarea imunităţii deputatului se adoptă „[...] cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, exprimat secret", sunt neconstituţionale.

Prin urmare, în acest caz votarea deschisă nu constituie o încălcare a Constituţiei, dimpotrivă, votarea secretă, nefiind o cerință expresă de rang constituțional pentru ridicarea imunității, este contrară prevederilor Constituţiei.

În acelaşi context, Curtea a reţinut că, potrivit stenogramei Parlamentului, cererea referitoare la încuviințarea reținerii, arestării, percheziționării și trimiterii în judecată a deputatului Vladimir Filat a fost aprobată cu 79 de voturi. Astfel, la adoptarea actului contestat a fost îndeplinit cvorumul decizional, cel al majorităţii deputaţilor prezenţi, pentru adoptarea hotărârii Parlamentului de încuviinţare a reţinerii, arestării, percheziționării și trimiterii în judecată.

În partea ce ţine de pretinsa încălcare a prezumției nevinovăției, Curtea a relevat că aceasta nu are incidență în procedura ridicării imunității, deoarece se referă la măsurile sau acţiunile procesuale ce urmează a fi aplicate de către autoritatea competentă, iar nu la vinovăţia ori nevinovăţia deputatului.

Mai mult, votul Parlamentului nu obligă în vreun fel organul competent să dispună măsura sau acţiunea procesuală respectivă. Or, reținerea, arestarea, percheziționarea sau trimiterea în judecată se dispune doar de autoritatea competentă, și nu de către Parlament.

Comisia parlamentară competentă să întocmească avizul şi raportul, precum şi plenul Parlamentului, nu sunt organe de jurisdicţie, care să analizeze corectitudinea sau legalitatea calificării juridice a faptelor ori să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia persoanei, acestea fiind atribuţiile exclusive ale puterii judecătoreşti.

În acest context, Curtea reține că încuviinţarea Parlamentului nu reprezintă un act procesual penal. Deciziile luate în acest sens de structurile Parlamentului, organe politice prin definiție, sunt astfel decizii de natură politică, și nu judiciară, prin urmare nu este necesar ca acestea să satisfacă aceleași criterii de motivație ca actele procesuale ale organelor judiciare.

Decizia pe care Parlamentul o ia cu privire la cererea formulată în acest sens nu face decât să evalueze dacă solicitarea este făcută cu bună-credinţă, în spiritul loialităţii instituţionale, şi dacă aceasta vizează fapte de natură să justifice atingerea adusă - prin măsurile menţionate - statutului de parlamentar. O conduită contrară ar încălca atribuțiile exclusive ale puterii judecătorești și principiul separației puterilor în stat.

Din această perspectivă, Curtea a conchis că în speță cererea înaintată Parlamentului conține minimul necesar pentru informarea deputaților și nu conduce la substituirea Parlamentului în atributele specifice puterii judecătoreşti, astfel că nu se poate susţine încălcarea prezumției nevinovăției.

În acelaşi context, Curtea a subliniat că trimiterea în judecată a persoanei şi recunoaşterea calităţii de inculpat nu are semnificaţia recunoaşterii vinovăţiei persoanei, care ţine de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. Trimiterea în judecată constă în înaintarea instanței de judecată competente a dosarului de urmărire penală, instanţa, în baza probelor prezentate având posibilitatea să condamne sau să achite persoana.

Având în vedere concluziile de mai sus, Curtea a statuat că la adoptarea hotărârii contestate au fost satisfăcute cerințele prevăzute de Constituție pentru adoptarea hotărârilor Parlamentului, în sensul cvorumului de adoptare şi modului de vot. Referitor la restul procedurilor stabilite de Regulamentul Parlamentului, Curtea nu este competentă să se pronunţe.

Totodată, Curtea a emis o adresă Parlamentului, în vederea eliminării unor dispoziţii legislative contrare prevederilor Constituţiei, vizând cvorumul decizional şi caracterul deschis al votului.


Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a statuat că, în sensul articolului 70 din Constituţie, în coroborare cu articolele 1 alin. (3) şi 7 din Constituţie, Parlamentul nu poate institui alte cvorumuri decizionale decât cele expres stabilite de Constituţie. Totodată, în sensul articolului 68 din Constituţie, în coroborare cu articolele 34, 39 şi 65 din Constituţie, pentru a asigura principiul constituţional al transparenței şi responsabilităţii, votul fiecărui deputat este deschis, cu excepția cazurilor prevăzute expres și exhaustiv în Constituţie şi a situaților excepționale ce țin de protecţia cetăţenilor sau siguranța națională. Curtea a dispus ca, până la revizuirea de către Parlament a dispoziţiilor legislative ce consacră cvorumuri decizionale şi secretizarea votului altele decât cele prevăzute de Constituţie, se vor aplica direct prevederile constituţionale.

Curtea a declarat neconstituţionale alineatele (6) şi (7), precum şi cuvântul „secret" de la alineatul (8), ale articolului 97 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996, şi alineatul (5) de la articolul 10 din Legea nr. 39-XIII din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament.

În consecinţă, Curtea a respins ca nefondată sesizarea şi a recunoscut constituţională Hotărârea Parlamentului nr. 172 din 15 octombrie 2015 privind încuviințarea ridicării imunității parlamentare a deputatului în Parlament Vladimir Filat.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5322876  //   Vizitatori ieri: 4210  //   azi: 1469  //   Online: 102
Acces rapid