În apărarea principiului neretroactivităţii

ÎN APĂRAREA PRINCIPIULUI NERETROACTIVITĂŢII

În şedinţa sa din 22 martie 2011, Curtea Constituţională a reluat examinarea sesizării Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.62 alin.(1) lit.d) din Legea  cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (nr.158-XVI din 4 iulie 2008).
Norma contestată prevede că raporturile de serviciu încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor la împlinirea de către funcţionarul public a vîrstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă. Autorul sesizării consideră că prin această normă legiuitorul a limitat dreptul la muncă al funcţionarilor publici care au atins vîrsta necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă.
Prima examinare a cazului a avut loc pe 24 februarie a.c., şedinţa fiind amînată pentru ca părţile în proces să prezinte argumente suplimentare în susţinerea poziţiilor lor.
Curtea Constituţională a declarat drept constituţionale prevederile contestate, totodată precizînd în textul Hotărîrii emise că, în ce priveşte motivele concrete vizînd situaţia personală a subiectului asupra căruia are impact excepţia de neconstituţionalitate, potrivit aliniatului (4) al articolului 6 din Codul civil, Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nu se aplică raporturilor juridice de muncă apărute pînă la intrarea acesteia în vigoare.
Norma respectivă a Codului civil stipulează că, „în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.”