Prima   |  Media   |  Noutăţi | Imposibilitatea instanței de judecată de a suspenda actele emise de BNM – neconstituțională
01.10
2013

Imposibilitatea instanței de judecată de a suspenda actele emise de BNM – neconstituțională

9364 Accesări    

(Sesizarea nr. 26a/2013)

La 1 octombrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea pentru controlul constituţionalităţii articolului 11 alin. (4) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolelor 21 alin.(3) şi 23 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (Sesizarea nr. 26a/2013).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 6 iunie 2013, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de deputatul în Parlament, dl Serghei Sîrbu, pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 11 alin. (4) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolelor 21 alin.(3) şi 23 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

Autorul sesizării a pretins, în special, că imposibilitatea instanței de judecată de a suspenda actele emise de Banca Națională a Moldovei și stabilirea termenului de 3 luni de examinare a cererilor de chemare în judecată împotriva acesteia, constituie o încălcare a articolelor 1, 6, 20, 26, 53, 54, 66, 114, 115 din Constituţia Republicii Moldova.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curţii  

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului prin prisma art. 6 din Constituție Curtea a reținut că funcționarea oricărei societăţi democratice presupune în permanență ca premisă esenţială în realizarea statului de drept necesitatea creării unui sistem instituţionalizat de control capabil să „cenzureze" activitatea autorităţilor publice la orice nivel, astfel încît puterea deținută să nu devină o prerogativă la discreţia celor ce o exercită.

La fel, Curtea a reținut că Constituţia  Republicii  Moldova prevede, printre  drepturile  şi libertăţile  fundamentale ale cetăţenilor, şi dreptul persoanei vătămate  într-un drept al său  de  o  autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei (art.53 alin. (1)).

Curtea a menționat că posibilitatea persoanei de a utiliza în instanța de judecată toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa, constituie un remediu efectiv pentru asigurarea unui proces echitabil, principiu care se desprinde din cuprinsul art. 20 alin.(1) din Constituție conform căruia, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

Curtea a observat că în vederea asigurării unui proces echitabil, art. 21 din Legea contenciosului administrativ, acordă posibilitatea persoanei de a solicita instanţei de contencios administrativ concomitent cu înaintarea acţiunii suspendarea executării actului administrativ contestat.

Curtea a precizat că suspendarea actului administrativ constituie o formă a asigurării acțiunii, instituție procesuală care prevede un şir de măsuri  ce garantează  posibilitatea realizării pretenţiilor din acţiune în cazul satisfacerii acesteia, contribuie real la executarea ulterioară a hotărârii judecătoreşti adoptate şi constituie un mijloc eficient de protecţie a drepturilor subiective ale participanţilor la proces.

În același timp, Curtea a observat că contrar normelor invocate, art. 21 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ stabilește că pînă la soluţionarea definitivă a cauzei nu pot fi suspendate executarea actelor Bănci Naţionale a Moldovei.

Analizând prevederile criticate, Curtea a constatat că în jurisprudenţa sa anterioară (Hotărârea nr. 24 din 15 noiembrie 2011 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 38 alin. (3), (6), (7) şi 3812 alin.(2) din Legea nr.550-XIII din 21 iulie 1995 a instituţiilor financiare, cu modificările şi completările ulterioare) s-a pronunţat în cadrul unei excepții de neconstituționalitate asupra unor probleme similare doar sub aspectul lichidării băncilor. Astfel, similar normelor contestate și dispoziția cuprinsă în articolul 38 alin. (7) lit.b) din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 prevede imposibilitatea instanței de a suspenda actele impuse de Banca Națională în procesul de lichidare a băncii.

Astfel, în contextul Hotărârii nr. 24 din 15 noiembrie 2011, Curtea a reiterat că în anumite domenii sensibile sau care au o importanţă majoră pentru societate,  cum ar fi stabilitatea sistemului bancar, statul se bucură de o marjă mai largă de apreciere. Această marjă de apreciere presupune dreptul statului de a stabili reglementari distincte faţă de alte domenii similare de reglementare.

Totodată, Curtea a menționat că norma cuprinsă la articolul 38 alin. (7) lit.b) din Legea instituţiilor financiare, declarată constituțională prin Hotărârea nr. 24 din 15 noiembrie 2011, se referă doar la actele Băncii Naționale emise în procesul de lichidare a băncii.

În același timp, Curtea a observat că norma cuprinsă la art. 21 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ și art. 11 alin. (4) din Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei are o aplicabilitate mult mai extinsă cuprinzând subsecvent actelor impuse de Banca Națională în procesul de lichidare a băncilor și totalitatea actelor ce țin de politica monetară și valutară, de administrare specială asupra băncii, de evaluarea și supravegherea calității acționarilor, precum și de retragere a licențelor instituțiilor financiare.

Curtea a reținut că dreptul de a solicita instanței de judecată suspendarea actului administrativ, constituie o veritabilă garanţie împotriva abuzului autorităţii administrative ale cărei acte de autoritate beneficiază de caracterul executoriu.

Concomitent, în vederea evitării abuzurilor nejustificate din partea reclamantului se lasă posibilitatea judecătorului de a aprecia asupra întinderii şi caracterului real, ireversibil al prejudiciului, a cărui producere iminentă este invocată de reclamant. În acest context, Curtea a menționat că măsurile provizorii aplicate în fiecare caz separat examinat de instanța de judecată, țin de substanța obiectului acțiunii. Instanța urmează să dispună respectiva măsură provizorie care menține starea de fapt pe durata examinării cauzei, în circumstanțe în care în mod plauzibil se afirmă un risc al unei pagube ireparabile.

 Curtea a reținut că prin norma cuprinsă la art. 21 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ și art. 11 alin. (4) din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, Parlamentul a introdus un tratament diferențiat între actele emise de Banca Națională în coraport cu actele emise de restul autorităților publice, cu excepția actelor ce țin de lichidarea băncii, care nu mai poate constitui un proces reversibil în urma pierderii încrederii de către deponenți, scopul primordial fiind în acest caz protecţia drepturilor creditorilor şi garantarea administrării corespunzătoare a băncii supuse lichidării.

De asemenea, Curtea a menționat că spre deosebire de procesul de lichidare a unei bănci, nu toate actele emise de Banca Națională potrivit prevederilor contestate duc la un proces ireversibil. Ba mai mult, în contextual celor expuse supra, suspendarea executării acestora nu constituie o regulă aplicată de instanța de judecată, ci intervine ca o măsură de excepție, în urma examinării individuale a fiecărei cauze deduse instanței spre soluționare. Asupra necesității suspendării actului instanța urmează să acționeze cu diligență, luând în considerare necesitatea protejării intereselor deponenţilor, păstrării secretului depozitelor, precum și neadmiterii riscului excesiv în sistemul financiar.

Curtea a reținut că întrucât potrivit art.114 din Constituție justiţia se realizează în numele legii doar de instanţele judecătoreşti, acestea urmează să dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a cauzei, fără stabilirea unor limitări nejustificate în acțiunile care urmează a fi întreprinse pentru ca la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină doar una iluzorie.

Suplimentar, cu referire la termenul de 3 luni de examinare a cererilor de chemare în judecată împotriva Băncii Naționale, Curtea a menționat că potrivit dispoziţiilor art.115 alin.(4) din Constituţie, organizarea  instanţelor  judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică. Astfel, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. 

Deci, Curtea a considerat că în virtutea art. 115 alin.(4) din Constituţie stabilirea   regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti constituie o prerogativă a legiuitorului iar norma cuprinsă la art. 23 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ constituie o normă de oportunitate  și nu de constituționalitate.

Totodată, reieșind din complexitatea litigiilor în care sunt implicate instituțiile financiare, Curtea a reținut cu titlu de principiu că atât cadrul legal național cât și cel internațional prescriu examinarea de către instanța de judecată în termen rezonabil a cauzelor deduse spre soluționare, fapt ce a determinat emiterea unei adrese către Parlament.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a admis parțial sesizarea deputatului în Parlament, dl Serghei Sîrbu și a declarat neconstituționale prevederile articolului 11 alineatul (4) al Legii nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolului 21 alineatul (3) al Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, cu excepția prevederilor referitoare la actele impuse de Banca Națională a Moldovei în procesul de retragere a licenței băncii și de lichidare a băncii.

De asemenea, Curtea a sistat procesul pentru controlul constituționalității articolului 23 alineatul (3) al Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 


 

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/

Adresa: A. Lăpuşneanu 28, CHIŞINĂU MD-2004, MOLDOVA
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-44, +373 22 25-37-46
Email:

secretariat@constcourt.md – Secretar General

presa@constcourt.md – Serviciul de presă

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5792406  //   Vizitatori ieri: 3832  //   azi: 118  //   Online: 118
Acces rapid