Prima   |  Media   |  Noutăţi | Răspunsul Curţii Constituţionale la scrisoarea ministrului Justiţiei
13.05
2010

Răspunsul Curţii Constituţionale la scrisoarea ministrului Justiţiei

11167 Accesări    

RĂSPUNSUL CURŢII CONSTITUŢIONALE LA SCRISOAREA MINISTRULUI JUSTIŢIEI

Pe 13 mai, preşedintele Curţii Constituţionale Dumitru Pulbere, i-a expediat ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, un răspuns la scrisoarea acestuia din 4mai a.c., prin care ce cerea anularea Hotărîrii Curţii din 27 aprilie 2010 asupra sesizării pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului din 4 martie 2010 „Cu privire la eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie”. Întrucît scrisoarea ministrului Justiţiei a fost făcută publică la momentul respectiv, Curtea Constituţională consideră necesară difuzarea  pentru presă a răspunsului la ea, precum urmează:

„Stimate domnule Ministru, 

În scrisoarea Dvs. nr.01/3322 din 04.05.2010, adresată Preşedintelui Curţii Constituţionale, se solicită anularea Hotărîrii Curţii Constituţionale din 27 aprilie 2010. Din conţinutul scrisorii nu este clar în ce categorie ea se înscrie: ca scrisoare sau ca sesizare. Atît Legea cu privire la Curtea Constituţională , cît şi Codul jurisdicţiei constituţionale nu reglementează o astfel de modalitate de adresare faţă de Curtea Constituţională de către un subiect cu drept de sesizare.

Solicitarea de a anula Hotărîrea din 27 aprilie 2010 nu poate fi acceptată pentru motivul că alin.(5) art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.71 din Codul jurisdicţiei constituţionale stipulează expres caracterul definitiv şi irevocabil al hotărîrilor Curţii Constituţionale.

Totuşi, pentru un dialog lucrativ între instituţiile noastre, considerăm necesar de a vă răspunde la adresare, expunînd argumentele Curţii Constituţionale.

1. La pretinsele ilegalităţi, expuse de Dvs. în primul punct, Curtea Constituţională a răspuns detaliat în Hotărîrea din 16 aprilie 2010. Suplimentar vă mai atragem atenţia asupra faptului că dacă Parlamentul ar fi executat adresa Curţii Constituţionale din 2002, posibil, Curtea Constituţională nu ar fi fost nevoită să-şi revizuiască hotărîrea. În calitate de garant al supremaţiei Constituţiei, Curtea nu are dreptul să tolereze acte vădit neconstituţionale, atacate în corespundere cu lit.a) alin.(1) art 135 din Constituţie, în special în condiţiile modificării practicii CtEDO.

Vă reţinem atenţia că într-un stat care tinde să implementeze principiile statului de drept nu trebuie să existe nici un act al autorităţilor publice, care nu ar putea fi controlat fie în contenciosul administrativ, fie în contenciosul constituţional. Excepţiile sînt admisibile doar în cazul în care sînt introduse prin lege şi sînt respectate limitele impuse de art.54 din Constituţie. Instituţia condusă de Dvs. avea obligaţia de a veghea la executarea adresei din 2002 a Curţii Constituţionale, menţionată şi în Raportul Curţii prezentat Guvernului în ianuarie 2010 prin propunerile legislative faţă de Guvern. Ministerul Justiţiei mai avea sarcina de a propune ordonarea cadrului legislativ privind căile de atac al actelor individuale referitoare la drepturile persoanelor oficiale de stat, inclusiv ale celor care sînt exponente ale unui interes politic deosebit, exceptate în continuare de Curtea Constituţională de la controlul constituţionalităţii.

2. Referitor la lipsa pentru Curtea Constituţională a temeiului juridic de a revizui propria hotărîre, şi la acest subiect Curtea a răspuns în Hotărîrea din 16 aprilie 2010.

Suplimentar la aceasta, referitor  la statutul jurisprudenţei CtEDO pentru sistemul de drept al Republicii Moldova, considerăm deplasat argumentul admiterii actelor neconstiţuţionale  pentru considerentul că nu ar putea fi acceptate spre examinare într-o instanţă internaţională. Prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997, prin care s-a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul nostru şi-a luat angajamentul să recunoască „jurisdicţia obligatorie a Curţii Europene a Drepturilor Omului de plin drept şi fără o convenţie specială”.

Astfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu trebuie să contravină jurisprudenţei CtEDO. În caz contrar Republica Moldova riscă să fie condamnată în cazuri concrete.

3. Referitor la p.3 al adresării Dvs. privind expirarea mandatului judecătorului Alina Ianucenco, nu considerăm posibil de a ne pronunţa pînă la concretizarea caracterului adresării depuse. Problema în cauză poate deveni obiect pentru interpretarea oficială a art.136 din Constituţie, care reglementează procedura numirii şi termenul mandatului judecătorului constituţional.

Fără a afecta independenţa judecătorilor într-un eventual proces de jurisdicţie constituţională, vă comunicăm că de la momentul fondării Curţii Constituţionale – 23.02.1995 - şi pînă în prezent termenul mandatului judecătorilor Curţii a început să curgă de la data depunerii jurămîntului.

 

Dumitru PULBERE

Preşedintele Curţii Constituţionale"

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5780769  //   Vizitatori ieri: 3778  //   azi: 340  //   Online: 19
Acces rapid