Recunoaşterea constituţionalităţii unor prevederi referitoare la procedura de contestare a actelor Consiliului Superior al Magistraturii şi transferul judecătorilor (Sesizarea nr. 36a/2012)

La 2 iulie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind examinarea constituţionalităţii unor prevederi referitoare la procedura de contestare a actelor Consiliului Superior al Magistraturii şi transferul judecătorilor (Sesizarea nr. 36a/2012).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 15 noiembrie 2012 de un grup de deputaţi Maria Postoico, Artur Reşetnicov, Anatol Zagorodnîi, Serghei Sîrbu şi Igor Vremea privind controlul constituţionalităţii unor  prevederi ale art. 25 din Legea 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii în redacţia Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi  Art. VIII alin. (6) din Legea nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

Autorii sesizării au pretins, în special, că prevederile legale contestate aduc atingere accesului liber la justiţie,  şi contravin articolelor 20, 54, 7, 60 alin.(1), 72 alin. (3) lit.e), 116 alin.(1) şi art. 123 din Constituţie.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor Curtea Constituţională a reţinut că magistraţilor şi altor persoane vizate de prevederile legale contestate  li se asigură accesul la justiţie prevăzut de art. 20, citit împreună cu art. 54 din Constituţie.

Contrar aserţiunilor autorilor sesizării, Curtea Constituţională, cu referire la jurisprudenţa sa anterioară dar şi la jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului nu consideră că dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 20 din Constituţia Republicii Moldova, este un drept absolut.

Curtea Constituţională a statuat că dreptul de acces la justiţie poate fi condiţionat de legislator cu condiţia ca însăşi esenţa acestui drept să nu fie eliminată.

Curtea a reţinut că Art.25 al Legii contestate nu exclude dreptul magistraţilor de a contesta hotărârile CSM-ului în faţa Curţii Supreme de Justiţie ci doar limitează acest drept la ”partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” adică la partea de drept, care presupune verificarea respectării de către Consiliul Superior al Magistraturii a garanţiilor procedurale  aferente unui proces echitabil.

La fel Curtea Constituţională a considerat constituţională delegarea de către legislator către Consiliul Superior al Magistraturii a dreptului de a stabili prin Regulament intern criteriile de selectare a judecătorilor care urmează să fie transferaţi cu consimţămîntul lor la alte instanţe judiciare.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a recunoscut constituţională sintagma ”doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare”  din art.25 al Legii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii în redacţia Legii nr. 153 din 5 iulie 2012  pentru modificarea şi completarea unor acte legislative  şi sintagma ”conform criteriilor aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii”  din Art. VIII alin. (6) al Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.