|
|
Prima | Media | Noutăţi | Recunoaşterea dreptului Parlamentului de a stabili cuantumul drepturilor salariale ale deputatului
12.07
2012 Recunoaşterea dreptului Parlamentului de a stabili cuantumul drepturilor salariale ale deputatului
Recunoaşterea dreptului Parlamentului de a stabili cuantumul drepturilor salariale ale deputatului
Circumstanţele cauzei La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 27 martie 2012 de deputaţii în Parlament, dnii Serghei Sîrbu, Artur Reşetnicov şi Igor Vremea, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 26 din 1 martie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care în Legea despre statutul deputatului în Parlament şi în Regulamentul Parlamentului au fost introduse norme ce prevăd pierderea de către deputat a unei părţi din salariu şi alte indemnizaţii în cazul absenţei repetate fără motiv întemeiat de la şedinţele în plen ale Parlamentului sau de la şedinţele comisiei permanente din care face parte. Autorii sesizării au pretins, în special, că normele contestate aduc atingere statutului deputatului în Parlament, în special prin prisma interzicerii oricărei forme de mandat imperativ, fiind limitate nejustificat drepturile deputaţilor şi afectată integritatea mandatului de deputat şi independenţa deputatului în calitatea sa de reprezentant al poporului, contrar normelor cuprinse în articolele 1 alin.(3), 2, 7, 16, 18, 43, 46, 47, 54, 60, 64, 66, 68, 69, 70 şi 71 din Constituţie, precum şi în articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană. Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă: Alexandru TĂNASE, preşedinte, Dl Victor PUŞCAŞ, judecător-raportor, Dl Dumitru PULBERE, Dl Petru RAILEAN, Dna Elena SAFALERU, Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători Concluziile Curţii Audiind argumentele părţilor, Curtea a reţinut că normele articolelor 64, 66 şi 72 alin. (3) lit. c) din Constituţie autorizează Parlamentul să reglementeze organizarea şi funcţionarea forului legislativ şi includ dreptul acestuia de a stabili cuantumul drepturilor salariale ale deputatului în funcţie de mai multe criterii, precum participarea la activitatea de legiferare, antrenarea în delegaţii, comisii etc. Curtea a subliniat că nu există nici o normă în Constituţie care ar interzice efectuarea reţinerilor din salariul deputaţilor în cazul în care aceştia lipsesc nemotivat de la şedinţele Parlamentului sau de la şedinţele comisiilor de specialitate ale acestuia. Curtea a reţinut că privarea deputatului de plăţile salariale în cazul absenţei nemotivate de la şedinţele în plen ale Parlamentului şi de la şedinţele comisiilor de specialitate nu constituie o sancţiune a sa ca parte componentă a exercitării mandatului de deputat sub aspectul său politic, ci este o componentă a relaţiilor de muncă. În acelaşi timp, Curtea a reiterat că urmează a fi operată distincţia între absenţele nemotivate şi protestul parlamentar, în conformitate cu Hotărârea nr.8 din 19 iunie 2012 privind interpretarea articolelor 68 alin.(1), (2) şi 69 alin.(2) din Constituţie. În acelaşi context, Curtea a reţinut că lipsa motivată politic a deputatului nu trebuie să permită majorităţii să-l lipsească de mandat, dar aceasta nu înseamnă că această lipsă nu poate genera salarizarea diferenţiată a deputaţilor în funcţie de timpul efectiv dedicat activităţii de legiferare. Prin urmare, Curtea a statuat că Parlamentul dispune de o marjă largă de apreciere în privinţa soluţiilor legislative de salarizare a deputaţilor, iar reglementările contestate ale articolului 131 din Regulamentul Parlamentului, care prevăd cuantumul procentual al pierderii salariului în cazul absenţei repetate fără motiv întemeiat, constituiechestiuni de oportunitate. Curtea nu este competentă să se pronunţe în probleme de oportunitate, astfel încât, în această parte a sesizării, procesul a fost sistat. Având în vedere că normele articolului 131 din Regulamentul Parlamentului constituie chestiuni de oportunitate, Curtea nu a examinat suplimentar prevederile contestate sub aspectul încălcării dreptului la muncă şi a dreptului la proprietate, garantate de articolele 43 şi 46 din Constituţie. În acelaşi context, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 16 alin. (4) din Legea despre statutul deputatului în Parlament, pentru a fi considerată întemeiată, absenţa deputatului de la o şedinţă a Parlamentului în semn de protest faţă de un proiect inclus pe ordinea de zi se anunţă doar de către preşedintele fracţiunii sau de către deputaţii neafiliaţi. Curtea a statuat că obligaţia deputatului de a obţine acordul preşedintelui fracţiunii pentru a-şi manifesta protestul parlamentar este contrară principiilor mandatului reprezentativ şi nulităţii mandatului imperativ, consacrate de articolul 68 din Constituţie şi concluziilor statuate de Curtea Constituţională în Hotărârea nr.8 din 19 iunie 2012. În egală măsură, prin Hotărârea nr. 10 din 12 iulie 2012 Curtea a constatat că limitarea protestului parlamentar doar la proiectele incluse pe ordinea de zi contravine interpretării statuate de Curtea Constituţională în Hotărârea nr.8 din 19 iunie 2012, potrivit căreia acţiunile de protest parlamentar pot fi desfăşurate şi în cadrul activităţii politice a deputatului care nu este legată nemijlocit de procesul de creaţie legislativă. În aceeaşi ordine de idei, Curtea a considerat nejustificată diferenţierea deputaţilor din cadrul fracţiunilor parlamentare şi a celor neafiliaţi în privinţa modului de declarare a protestului parlamentar. În acelaşi timp, Curtea a formulat o adresă Parlamentului, prin care i-a semnalat acestuia necesitatea aducerii prevederilor legale referitoare la protestul parlamentar în concordanţă cu Hotărârea nr. 8 din 19 iunie 2012.Rezultatele examinării acesteia urmează a fi comunicate Curţii în termen de 3 luni. Hotărârea Curţii Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale sintagmele „preşedintele fracţiunii sau de către” şi „neafiliaţi” de la alineatul (4) articolul 16 al Legii nr. 39-XIII din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament, în redacţia Legii nr. 26 din 1 martie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. De asemenea, Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii articolului 131 din Regulamentul Parlamentului şi a recunoscut constituţionale celelalte norme contestate. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. ___________________________________________________________________________________ Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/
|