Prima   |  Media   |  Noutăţi | Mandatul deputatului poate fi ridicat în cazul eschivării de la îndeplinirea îndatoririlor doar în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor de protest parlamentar
19.06
2012

Mandatul deputatului poate fi ridicat în cazul eschivării de la îndeplinirea îndatoririlor doar în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor de protest parlamentar

3391 Accesări    

Comunicat de presă




Emis de Serviciul de presă al Curţii Constituţionale
_________________________________________________________________________________________________________
19.06.2012
 

 

Mandatul deputatului poate fi ridicat în cazul eschivării de la îndeplinirea îndatoririlor doar în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor de protest parlamentar

(Sesizarea nr. 8b/2012)

 

La 19 iunie 2012 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolelor 68 alin. (1), (2) şi 69 alin. (2) din Constituţie. Hotărârea a fost expediată pentru publicare la Monitorul Oficial.

 

Circumstanţele cauzei

 

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 27 aprilie 2012, în temeiul articolelor 25 alin.(1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, de deputaţii în Parlament, dnii Victor Popa şi Valeriu Munteanu.

 

Sesizarea a vizat în esenţă posibilitatea încetării mandatului, fără consimţământul deputatului, în cazul neparticipării sale la şedinţele în plen ale Parlamentului sau la şedinţele comisiilor de specialitate ale Parlamentului.

 

Potrivit autorilor, sesizarea a fost întemeiată pe circumstanţa că deputaţii din fracţiunea PCRM, sub diferite pretexte, utilizând boicotul parlamentar perioade îndelungate de timp, nu au participat la şedinţele în plen ale Parlamentului şi la şedinţele comisiilor de specialitate ale Parlamentului (sep.-dec. 2009 – 159 absenţe; feb.-sep. 2010 – 951 absenţe; 2011 – 623 absenţe; 2012 – nici o prezenţă), ceea ce, în viziunea acestora, este o eschivare de la exercitarea suveranităţii naţionale.

 

Autorii sesizării au pretins, în special, că exercitarea puterii de stat are loc prin participarea nemijlocită a deputaţilor la şedinţele plenare ale Parlamentului, precum şi la şedinţele comisiilor de specialitate ale Parlamentului, iar lipsa de la aceste şedinţe trebuie calificată ca o încălcare flagrantă a obligaţiilor legale de a respecta Constituţia şi legile în vigoare, fiind pasibilă sancţionării sub forma pierderii mandatului de deputat.

 

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

 

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Petru RAILEAN, judecător-raportor,

Dl Dumitru PULBERE,

Dl Victor PUŞCAŞ,

Dna Elena SAFALERU,

Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători

 

Concluziile Curţii

 

Audiind argumentele părţilor, Curtea a reţinut că exercitarea mandatului deputatului acoperă întreaga activitate politică a deputatului, atât cea parlamentară, cât şi cea extraparlamentară, inclusiv adoptarea legilor în cadrul şedinţelor în plen ale Parlamentului, participarea la şedinţele comisiilor de specialitate ale Parlamentului, alte activităţi legate nemijlocit de procesul de creaţie legislativă sau de monitorizare a guvernării, participarea în cadrul delegaţiilor parlamentare şi la întâlnirile cu alegătorii.

 

Curtea a statuat că, din momentul alegerii şi până la încetarea mandatului, fiecare deputat devine reprezentantul poporului în integralitatea sa şi are drept misiune să servească interesului comun, cel al poporului, şi nu doar partidului din care provine.

 

Astfel, parlamentarii sunt absolut liberi în exercitarea mandatului lor şi nu au obligaţia legală să-şi susţină partidul sau deciziile grupului lor în cadrul Parlamentului. Mai mult, în cazul în care deputatul, prin comportamentul său, provoacă daune acestuia, partidul sau grupul din care face parte poate să-l excludă, însă această excludere nu antrenează pierderea mandatului parlamentar. Aceasta, în mod evident, nu împiedică deputatul ca, odată ales, să îşi onoreze angajamentele şi să se conformeze disciplinei de vot a grupului parlamentar din care face parte.

 

Pe cale de consecinţă, Curtea a statuat că, în logica reprezentării libere, mandatul parlamentarului este irevocabil: alegătorii (sau partidul) nu pot să-l facă să înceteze prematur şi practica demisiilor în alb este interzisă, chiar dacă parlamentarul se eschivează, sub diferite pretexte, de la exercitarea puterii legislative. Alegătorii nu pot, prin urmare, să-şi exprime nemulţumirea faţă de modul în care un ales şi-a îndeplinit misiunea decât prin refuzul acordării voturilor lor atunci când acesta solicită realegerea.

 

În acelaşi timp, Curtea a observat că ridicarea mandatului, prevăzută de articolul 69 din Constituţie, este încetarea forţată, contrar voinţei deputatului, a mandatului său. Această normă constituţională nu este dezvoltată în prezent prin norme legislative, care ar explica şi detalia mecanismul aplicării.

 

Curtea a conchis că, după cum rezultă din norma constituţională, reglementarea cazurilor de încetare forţată a mandatului deputatului este apanajul Parlamentului, inclusiv ridicarea mandatului deputatului în cazul eschivării acestuia de la exercitarea îndatoririlor inerente calităţii de deputat, ţinând cont de principiile şi spiritul Constituţiei, normele şi standardele democratice şi având în vedere practica altor state în domeniu.

 

Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte exercitarea mandatului de deputat, în majoritatea parlamentelor există o obligaţie formală de prezenţă, atât în ​​plen, cât şi în comisie. În acest sens, Curtea a reţinut că practica altor state denotă faptul că numai lipsa repetată de la şedinţele în plen ale Parlamentului sau de la şedinţele comisiilor de specialitate se sancţionează şi că este esenţial ca o excludere definitivă să rămână o procedură excepţională, o sancţiune de ultim remediu, ce ar trebui să se limiteze strict la cazurile prevăzute de lege. În caz contrar, aceasta ar putea deveni o armă periculoasă în mâinile majorităţii parlamentare împotriva opoziţiei sau a grupurilor minoritare.

 

În acelaşi context, Curtea a subliniat că, spre deosebire de absenţele nemotivate, protestul parlamentar constituie, eminamente, o absenţă motivată politic, fiind o metodă de luptă politică, o acţiune a unui deputat sau a unui grup de deputaţi, ca ripostă la o anumită acţiune a majorităţii, prin care se exprimă o manifestare, fără acte de violenţă, a opoziţiei împotriva unor acte sau decizii care sunt considerate ilegale sau contrare interesului comun, cu scopul de a obţine cedări.

 

Astfel, Curtea a statuat că sintagma „ridicarea mandatului” nu este aplicabilă acţiunilor de protest parlamentar în cadrul activităţii politice a deputatului, care nu este legată nemijlocit de procesul de creaţie legislativă, dacă nu se recurge la violenţă fizică sau psihică.

 

În acelaşi timp, Curtea a subliniat necesitatea reglementării legale exhaustive a procedurilor de protest parlamentar, a condiţiilor şi temeiurilor când poate fi declarat, astfel încât să nu existe nici un dubiu sau confuzie între protest şi lipsa nemotivată de la şedinţele Parlamentului. Prin urmare, protestul parlamentar trebuie să fie notificat public de către deputatul vizat sau de preşedintele fracţiunii parlamentare, cu anunţarea situaţiei care l-a determinat şi a cerinţelor pentru sistare.

 

Curtea a observat că instrumentul protestului parlamentar este utilizat, în special, de grupurile parlamentare minoritare. În eventualitatea sancţionării acestuia cu ridicarea mandatului, există riscul ca libertatea politică a opoziţiei să fie obstrucţionată de majoritatea parlamentară, contrar standardelor democraţiei şi pluralismului politic ce impun protejarea opoziţiei împotriva presiunilor majorităţii.

 

În această ordine de idei şi ţinând cont de principiile democraţiei şi pluralismului politic, consfinţite de articolul 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea a statuat că ar fi contrar spiritului Constituţiei dacă ar fi instituită posibilitatea ridicării mandatului de deputat pentru recurgerea la anumite forme de protest parlamentar, instrument de luptă politică ce ţine de esenţa parlamentarismului, deoarece în acest fel se exprimă diversitatea de opinii, chiar dacă aceste drepturi pot fi utilizate într-o manieră obstrucţionistă, spre a împiedica sau întârzia luarea unei decizii.

 

Curtea a subliniat că, în orice caz, lipsirea colectivă a unui grup de deputaţi de mandatul de deputat este inadmisibilă, fiind contrară semnificaţiei mandatului reprezentativ, astfel încât urmează a fi luată o decizie individuală pentru fiecare deputat în parte.

 

În acelaşi timp, Curtea a menţionat că, având în vedere lipsa normelor legale privind ridicarea mandatului deputatului, acest mecanism ar putea fi aplicat doar după adoptarea legii în acest sens, ţinând cont de consideraţiile expuse în hotărâre, Curtea rezervându-şi dreptul de a se pronunţa în privinţa aspectelor suplimentare în cadrul unui eventual control de constituţionalitate.

 

Hotărârea Curţii 

 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul alineatului (1) al articolului 68 din Constituţie, exercitarea mandatului acoperă întreaga activitate politică a deputatului, atât cea parlamentară, cât şi cea extraparlamentară, inclusiv adoptarea legilor în cadrul şedinţelor în plen ale Parlamentului, participarea la şedinţele comisiilor de specialitate ale Parlamentului, alte activităţi legate nemijlocit de procesul de creaţie legislativă sau de monitorizare a guvernării, participarea în cadrul delegaţiilor parlamentare şi la întâlnirile cu alegătorii.

 

De asemenea, în sensul alineatelor (1) şi (2) ale articolului 68 din Constituţie, mandatul reprezentativ semnifică dreptul delegat de poporul Republicii Moldova, ca titular al suveranităţii naţionale, deputaţilor în Parlament pentru exercitarea puterii legislative ca parte componentă a puterii de stat, în baza şi în conformitate cu prevederile constituţionale şi legale. Deputaţii în Parlament îşi exercită mandatul în mod direct, liber şi efectiv, potrivit intimei lor convingeri, în interesele întregului popor.

 

În sensul alineatului (2) al articolului 69 din Constituţie, încetarea calităţii de deputat prin „ridicarea mandatului” poate avea loc în condiţiile expres prevăzute de Constituţie, de legile care reglementează organizarea şi funcţionarea Parlamentului şi care definesc statutul deputatului.

 

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

  

   ___________________________________________________________________________________

            Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5051421  //   Vizitatori ieri: 2721  //   azi: 896  //   Online: 91
Acces rapid