Prima   |  Media   |  Noutăţi | Curtea a examinat constituționalitatea unor prevederi din Codul de procedură civilă referitoare la medierea judiciară
26.04
2018

Curtea a examinat constituționalitatea unor prevederi din Codul de procedură civilă referitoare la medierea judiciară

1940 Accesări    

Joi, 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea unor prevederi din Legea privind Codul de procedură civilă nr. 225 din 30 mai 2003 (sesizarea nr. 3g/2018).

Circumstanțele cauzei
La originea cauzei se află o excepție de neconstituționalitate ridicată de către dl avocat Alexandru Prisac, în fața Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă.

În excepție sunt contestate articolele  1821, 1822, 1823, 1824 și 1825 din Legea privind Codul de procedură civilă nr. 225 din 30 mai 2003, care reglementează procedura medierii judiciare.

Autorul excepției susține că obligativitatea medierii judiciare este contrară dreptului la un proces echitabil garantat de articolul 20 din Constituție. 

Analiza Curții:
Curtea a analizat această excepție prin prisma dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat de articolul 20 din Constituție. 

Curtea a confirmat existența unei baze legale pentru această ingerință și respectarea standardului calității legii. 

Ea a observat că prevederile contestate instituie o modalitate obligatorie de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor adresate instanței judecătorești, cu ajutorul și sub conducerea acesteia, în cazurile stabilite expres de lege. Curtea a constatat că orice persoană care dorește să introducă o acțiune în justiție având ca obiect un litigiu mediabil trebuie să recurgă în prealabil, cu asistența judecătorului, la procedura medierii judiciare. 

Cu privire la scopul legitim urmărit, Curtea a observat că obiectivele procedurii medierii judiciare sunt soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești și evitarea cheltuielilor de judecată. Astfel, Curtea a constatat că aceste obiective pot fi subsumate scopului legitim general al ordinii publice prevăzut de articolul 54 alin. (2) din Constituție.           

Curtea a conchis că există o legătură rațională între măsurile legale contestate și scopul legitim prevăzut de Constituție. 

Cu privire la existența unor măsuri alternative mai puțin intruzive, Curtea a reținut că o procedură de mediere judiciară pur facultativă nu este la fel de eficientă ca o procedură obligatorie care trebuie să preceadă orice litigiu. Ea arătat că, chiar dacă una sau chiar ambele părți se arată reticente față de această procedură, există totuși șanse ca în cursul ei să apară posibilități de soluționare a litigiului pe care părțile nu le puteau prevedea înainte. 

În fine, cu privire la existența unui echilibru corect între principiile concurente, Curtea a stabilit că procedura medierii judiciare nu determină, în condiții obișnuite, o întârziere substanțială pentru a avea parte de judecarea unui proces într-un termen rezonabil. În acest sens, ea a făcut trimitere la alineatele (1) și (5) ale articolului 1822 din Codul de procedură civilă care prevăd că procedura medierii judiciare trebuie finalizată în termen de cel mult 50 de zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată. 

De asemenea, Curtea a reținut că obligativitatea parcurgerii medierii judiciare nu afectează caracterul voluntar al discuțiilor și al negocierilor ce țin de fondul medierii. 

Mai mult, Curtea a constatat că în cadrul medierii judiciare părțile sunt cele care dețin prerogativa admiterii sau a respingerii oricărei soluții de rezolvare amiabile a litigiului, judecătorul având doar rolul de a asista și facilita discuțiile părților, tratându-le dintr-o poziție neutră. 

Din această perspectivă, Curtea a considerat că nu există nicio discrepanță majoră între obiectivele urmărite de măsurile legale contestate, i.e. soluționarea unui litigiu cu celeritate, fără costuri mari și în conformitate cu interesele părților, pe de o parte, și posibilele inconveniente pe care le prezintă obligația de a pune în aplicare o procedură obligatorie de mediere, pe de altă parte. Ea a reținut că atingerea adusă dreptului la judecarea unei cauze într-un termen rezonabil în situația persoanelor care nu ar ajunge la un acord de mediere trebuie calificată drept minimă, pentru că avantajele asociate procedurii surclasează cu mult dezavantajele. Cele 50 de zile pe care le presupune procedura de mediere judiciară prealabilă nu constituie o întârziere substanțială pentru introducerea acțiunii în justiție. 

În consecință, Curtea a constatat că procedura medierii judiciare reglementată de prevederile Capitolului XIII1 din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul garantat de articolul 20 din Constituție, sub aspectul judecării cauzei într-un termen rezonabil. 

Concluziile Curții
Pornind de la cele menționate, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de către avocatul Alexandru Prisac, în dosarul 2-591/2017, pendinte la Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan-Vodă.

Ea a recunoscut constituționale articolele 1821 alin. 1) lit. b), 1822, 1823, 1824 și 1825 din Legea privind Codul de procedură civilă nr. 225 din 30 mai 2003.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Argumentarea deplină o puteți consulta în Hotărârea Curții Constituționale.

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3886605  //   Vizitatori ieri: 2051  //   azi: 1908  //   Online: 27


Acces rapid