Prima   |  Media   |  Noutăţi | Intima convingere a judecătorului urmează a fi întemeiată pe prevederile legale
22.05
2017

Intima convingere a judecătorului urmează a fi întemeiată pe prevederile legale

2315 Accesări    

La 22 mai 2017, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală. (Sesizarea nr. 27g/2017)

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor „şi propriei convingeri” din art. 26 alin. (2), „judecătorul şi persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere” din art. 27 alin. (1) și „reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri” din art. 101 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Andrian Paladii în dosarul penal nr. 10-516/15, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde, în esenţă, că prevederile legale potrivit cărora judecătorul şi persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele și examinează cauza în conformitate cu propria lor convingere, încalcă articolele 114, 115 alin. (4) și124 alin. (1) din Constituție.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că, potrivit articolului 114 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanțele judecătorești, iar, potrivit articolului 116 din Constituție judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

Curtea a reținut că independenţa judecătorilor trebuie să fie considerată ca o garanţie a libertăţii, a respectării drepturilor omului şi a aplicării imparţiale a legii. Prin urmare, independenţa şi imparţialitatea judecătorilor se află într-o strânsă legătură și se consolidează reciproc.

Curtea a observat că, potrivit normelor procedural-penale contestate, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria lui convingere.

Astfel, Curtea a subliniat că, textele legale contestate trebuie înțelese și aplicate prin prisma principiilor constituționale privind înfăptuirea justiției în numele legii. Totodată, acestea urmează a fi corelate cu întreaga reglementare a aprecierii probelor, care oferă garanții suficiente pentru realizarea acestei operațiuni numai în temeiul legii, pe bază de criterii obiective, în afara arbitrariului și cu respectarea dreptului persoanei acuzate la un proces echitabil.

În acest sens, Curtea a relevat că, dispozițiile criticate urmează a fi interpretate în sensul în care propria convingere a judecătorului este formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Curtea a subliniat că noțiunea de „proprie convingerenu are sensul de opinie subiectivă, ci acela al certitudinii dobândite de judecător în urma examinării tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, în mod obiectiv și călăuzindu-se de lege.

Curtea a menționat că rezultatele aprecierii probelor sunt expuse de către instanța de judecată în acte procedurale, care  trebuie să fie motivate. Potrivit articolului 389 din Codul de procedură penală, sentinţa de condamnare se adoptă numai în condiţia în care, în urma cercetării judecătoreşti, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată.

De asemenea, Curtea a relevat că potrivit articolului 119 din Constituție, părţile interesate pot exercita în condiţiile legii căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. În acest sens, dispozițiile articolului 409 alin. (2) din Cod de procedură penală stabilesc că, instanţa de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăţi situaţia apelantului. Suplimentar, Curtea a observat că, articolul 414 alin. (4) din Codul de procedură penală prevede dreptul instanței de apel de a da o nouă apreciere a probelor, dacă instanța de fond a admis vreo eroare la constatarea vinovăției persoanei. Prin urmare, deciziile eronate pot fi corectate prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

În același timp, Curtea a reamintit standardul „dincolo de orice îndoială rezonabilă” consacrat în jurisprudența Curții Europene, care presupune că, pentru a putea fi pronunțată o soluție de condamnare, acuzația trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Existenţa unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă constituie o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil şi instituie în sarcina acuzării obligaţia de a proba toate elementele vinovăţiei într-o manieră aptă să înlăture dubiul.

Curtea a menționat că acest standard de probă poate fi pe deplin înțeles doar prin raportare la principiul in dubio pro reo, care, la rândul său, constituie o garanţie a prezumţiei de nevinovăţie. Astfel, potrivit articolului 8 din Codul de procedură penală, concluziile despre vinovăţia persoanei de săvârşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Sintetizând cele reliefate supra, Curtea a reținut că prevederile contestate din Codul de procedură penală nu aduc atingere articolelor 114, 115 și 116 din Constituție.

 

Hotărârea Curţii  

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională: 

1. A respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către avocatul Andrian Paladii în dosarul penal nr. 10-516/15, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 

2. A recunoscut constituțională:

-  sintagma „ şi propriei convingeri” din alin. (2) al articolului 26;

- sintagma „judecătorul şi persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere” din alin. (1)al articolului 27;

- sintagma „reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri” din alin. (2) al articolului 101,

din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003.

  

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 2566673  //   Vizitatori ieri: 2925  //   azi: 294  //   Online: 2


Acces rapid