Prima   |  Rezumate CEDO   |  2019 | Tolić și alții v. Croația (dec.). Pretinsul eșec al autorităților publice în privința contaminării sistemului de furnizare a apei la domiciliul reclamanților, provocate de dezvoltatori privați. Inadmisibilă
04.06
2019

Tolić și alții v. Croația (dec.). Pretinsul eșec al autorităților publice în privința contaminării sistemului de furnizare a apei la domiciliul reclamanților, provocate de dezvoltatori privați. Inadmisibilă

232 Accesări    

 

Tolić și alții v. Croația (dec.) - 13482/15
Decizia din 4.6.2019 [Secția I]

Articolul 8 

Obligații pozitive 

Articolul 8-1

Respectarea domiciliului

Respectarea vieții private

Pretinsul eșec al autorităților publice în privința contaminării sistemului de furnizare a apei la domiciliul reclamanților, provocate de dezvoltatori privați: inadmisibilă

În fapt – Reclamanții și-au cumpărat apartamente nou construite. La mijlocul anului 2006, au fost efectuate inițial două analize ale calității apei, înainte de mutarea în apartamente a câtorva reclamanți. Nivelul uleiurilor minerale minerale nu a fost testat în cadrul primului test efectuat de stat, dar făcea parte din cel de-al doilea test efectuat cu o lună mai târziu de una din companiile de construcții (toate companiile erau private). Se demonstrase că în unul dintre cele patru apartamente testate nivelul de contaminare din cauza uleiurilor minerale era puțin peste nivelul maxim acceptabil.

Pe parcursul ultimului trimestru al anului 2006, mostrele nou prelevate indicau un nivel al uleiurilor minerale de zeci și apoi de sute de ori mai mare decât nivelul maxim permis.

Între iunie și decembrie 2006, reclamații s-au mutat în apartamente. În februarie 2007, a fost emisă o autorizație de exploatare a locuinței în baza celor două teste inițiale.

Pe parcurs, apa curgătoare degaja un miros puternic și lăsă urme de grăsime. Reclamanții s-au plâns în fața autorităților municipale responsabile de furnizarea apei. Au fost efectuate noi analize în 2007 și în 2008, care indicau un nivel anormal și în creștere al uleiurilor minerale. Autoritățile le-au oferit asistență și le-au sugerat locatarilor să utilizeze apa doar pentru a-și spăla toaletele. Cu câteva luni mai târziu, apa a fost declarată oficial drept periculoasă pentru consum. Anchetele au demonstrat că însăși construcția clădirii era cauza.

Reclamanții au acționat în trei moduri:

(i) ei au solicitat, deși fără succes, revocarea autorizației de exploatare, însă niciodată nu au ridicat problema în fața tribunalelor administrative;

(ii) ei au urmărit tragerea la răspundere penală a diferitor persoane și companii; urmărirea penală a fost încetată în unele cazuri, iar în altele, persoanele au fost puse sub acuzare și procedurile erau încă pendinte;

 (iii) ei au inițiat acțiuni în despăgubire în fața tribunalelor civile. Tribunalele de primă și de a doua instanță au pronunțat hotărâri în favoarea reclamanților: cele trei companii reclamate au fost găsite vinovate. În prezent, procedurile sunt pendinte în fața Curții Supreme.

Reclamanții susțin că au fost expuși unui pericol ecologic grav timp câțiva ani și s-au plâns de eșecul statului de a răspunde în mod adecvat și efectiv la această problemă.

În drept – Articolul 8: Afirmațiile din acest caz privind daunele ecologice nu aveau legătură, ca atare, cu implicarea statului în poluarea industrială. Contaminarea apei nu a fost provocată de stat, ci de companiile private. Prin urmare, sarcina Curții într-o asemenea situație consta în evaluarea tuturor măsurilor rezonabile întreprinse de către stat pentru a asigura protecția drepturilor reclamanților în baza articolului 8.

(a) Cu privire la autorizațiile administrative de exploatare – Reclamanții au cumpărat apartamentele și s-au mutat acolo înainte de eliberarea autorizației de exploatare. Atunci, încă nu fusese detectat niciun miros.

Au fost efectuate două analize ale calității apei: așa-numita analiza A și una efectuată ulterior la cererea companiei subcontractate de către constructor.

De vreme ce reclamanții susțineau că prima analiză era incompletă, pentru că nu includea testarea existenței uleiurilor minerale, Curtea a notat că, la acel moment, analizele A nu includeau din oficiu o asemenea probă; abia mai târziu a fost emisă o instrucție care preciza că testele trebuiau să verifice și uleiurile minarele. Mai mult, din cele trei apartamente, doar unul era vizat din perspectiva creșterii ușoare a cantității de uleiuri minerale găsite în a doua analiză.

Autorizația de exploatare a fost eliberată, inter alia, în baza acelor analize și cu acordul inspectoratului sanitar. De asemenea, în baza acestora, procurorul a constatat lipsa motivelor de a-l urmări penal pe funcționarul public care a semnat autorizația.

Deși reclamanții au inițiat o acțiune pentru revocarea autorizației, aceștia au eșuat să o ducă până la capăt conform condițiilor stabilite de legislația relevantă.

(b) Cu privire la răspunsul autorităților – Odată ce reclamanții au început să se plângă de calitatea apei, statul a întreprins o serie de măsuri, care includeau următoarele:

– la sfârșitul anului 2006, s-a decis acoperirea cheltuielilor legate de constatarea cauzei contaminării apei și de facturile pentru apă;

– a fost înființată o comisie de criză formată din experți pentru a identifica problema contaminării apei;

– au fost analizate sute de mostre de apă de diferite instituții;

– reclamanților le-au fost furnizate rezervoare cu apă potabilă; și

– țevile de apă au fost ultraclorate de câteva ori, în încercarea de a înlătura contaminarea.

Chiar dacă până în iunie 2008 s-a declarat întâi că apa este improprie pentru consum și că prezenta un pericol pentru sănătate, deja din august 2007 statul reclamat i-a informat pe reclamanți că apa era periculoasă pentru consum și că trebuia utilizată doar pentru spălatul toaletelor.

(c) Cu privire la mecanismele de tragere la răspundere penală – Faptele a căror existență era susținută de reclamanți nu constau în violență fizică. Așadar, pe cât de neplăcută era apa contaminată pentru reclamanți, nu exista nicio obligație în baza articolului 8 din Convenție pentru autoritățile naționale să aplice în mod efectiv mecanismele de drept penal; remediile de drept civil erau suficiente.

Totuși, procurorul a inițiat o cauză penală în privința contaminării apei în discuție chiar înainte ca reclamanții să-și depună plângerea penală și a întreprins o serie de acțiuni relevante. De asemenea, el a efectuat o anchetă în această privință, inclusiv în privința persoanelor împotriva cărora reclamanții nu au depus o plângere penală și a pus sub acuzare un număr de persoane.

(d) Cu privire la mecanismele de tragere la răspundere civilă – S-a dispus efectuarea mai multor rapoarte de expertiză medico-legale și au fost audiați o serie de martori și de experți; volumul dosarului național avea câteva mii de pagini. Cauza exactă a contaminării a fost stabilită. De vreme ce procedurile civile erau încă pendinte și suma compensației nu era încă determinată, reclamanții înșiși au subliniat că cererea lor nu viza procedurile civile.

În concluzie, statul reclamat a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura protecția drepturilor reclamanților.

Concluzie: inadmisibilă (vădit nefondată).

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5813116  //   Vizitatori ieri: 3546  //   azi: 5976  //   Online: 338
Acces rapid