Prima   |  Rezumate CEDO   |  2019 | Doyle v. Irlanda. Audierile efectuate de poliție fără prezența fizică a avocatului, contrabalansate de garanții importante la proces. Nicio încălcare
23.05
2019

Doyle v. Irlanda. Audierile efectuate de poliție fără prezența fizică a avocatului, contrabalansate de garanții importante la proces. Nicio încălcare

525 Accesări    

Votează: 0.0/5 (0 Voturi )

Doyle v. Irlanda - 51979/17
Hotărârea din 23.5.2019 [Secția a V-a]

Articolul 6

Articolul 6-3-c

Asistarea de către un apărător

Audierile efectuate de poliție fără prezența fizică a avocatului, contrabalansate de garanții importante la proces: nicio încălcare

În fapt — În 2009, ca urmare a arestării sale în legătură cu omorul unei persoane, reclamantului i-a fost asigurat accesul la un avocat înainte de a fi audiat de poliție. După prima audiere, acesta putea să solicite accesul la avocatul său în orice moment, să se întâlnească cu avocatul în persoană și să-l consulte în continuare la telefon. Totuși, toate audierile au fost efectuate fără prezența fizică a avocatului în camera de audiere.

În timpul uneia dintre audieri, reclamantul a recunoscut că a ucis persoana și a oferit o serie de detalii privind comiterea infracțiunii. La cererea sa, audierea a fost întreruptă pentru a-i permite consultarea cu avocatul. De asemenea, înainte de audiere, acesta s-a consultat personal cu avocatul său .

În 2012, jurații l-au găsit vinovat de comiterea omorului.

În drept – Articolul 6 §§ 1 și 3 (c): Dreptul unui acuzat de acces la un avocat conținea dreptul la prezența fizică a avocatului în timpul audierilor poliției. Faptul că avocatul reclamantului nu putea fi prezent în timpul audierii lui de către poliție a echivalat cu o limitare a dreptului său de acces la avocat. Totuși, de vreme ce acesta a avut acces la avocatul său înainte de prima audiere crucială efectuată de poliție și oricând după și, având în vedere că toate audierile au fost înregistrate, întinderea acestei limitări a fost relativă.

De vreme ce măsura contestată rezulta dintr-o practică a poliției la acel moment și, prin urmare, avea un caracter general, ea nu era justificată prin motive convingătoare, în înțelesul jurisprudenței Curții. Așadar, a fost necesară o examinare foarte strictă pentru evaluarea generală a caracterului echitabil al procedurilor penale împotriva reclamantului.

Curtea a conchis că nu a fost prejudiciat, în mod iremediabil, caracterul echitabil general din următoarele motive:

(i) spre deosebire de cazul Beuze v. Belgia [MC], reclamantului i s-a oferit asistență juridică chiar de la început;

(ii) fiind adult și vorbitor nativ de engleză, reclamantul nu era deosebit de vulnerabil; audierile nu au fost neobișnuit sau excesiv de lungi; potrivit judecătorului de caz, reclamantul se afla într-o stare fizică și psihică bună în timpul audierilor;

(iii) reclamantul putea contesta admisibilitatea probelor și se putea opune utilizării lor; după efectuarea unei proceduri speciale („voir dire”) privind admisibilitatea probelor obținute în cadrul audierilor de către poliție care a durat zece zile, judecătorul de caz a pronunțat, în această privință, o decizie amplă și motivată;

(iv) afirmațiile reclamantului privind utilizarea intimidării psihologice de către poliție au fost examinate pe larg de tribunalele naționale; în opinia acestora, chiar dacă acțiunile poliției puteau fi considerate o amenințare sau o determinare, acestea nu puteau avea vreo legătură cu declarația de recunoaștere a reclamantului, din cauza timpului trecut și a faptului că reclamantul avea posibilitatea să se consulte cu avocatul său în persoană sau prin telefon, imediat înainte de a face declarația de recunoaștere;

(v) de vreme ce condamnarea reclamantului s-a bazat pe recunoașterea voluntară a vinovăției, aceasta a fost susținută de probe independente importante;

(vi) judecătorul de caz i-a instruit pe jurați să examineze în mod neutru problema determinării reclamantului de a-și recunoaște vinovăția, avertizându-i despre riscul condamnării unei persoane doar pe baza unei declarații de recunoaștere fără confirmare și oferind o explicație detaliată a noțiunii de determinare sau de confirmare în aceste circumstanțe. Jurații au fost informați despre situația audierilor contestate și despre motivarea judecătorului privind admisibilitatea acestora;

(vii) considerente puternice de interes public au justificat condamnarea reclamantului, care a fost acuzat de omor după uciderea unei victime nevinovate, din cauza unei erori de identificare a persoanei în cadrul unei confruntări între bandele criminale, care îi pretindeau statului reclamat să întreprindă măsuri adecvate;

(viii) au existat și alte garanții procedurale importante. În primul rând, toate audierile efectuate de poliție au fost înregistrate video și puse la dispoziția judecătorilor și a juraților. În al doilea rând, deși nu a fost prezent fizic, avocatul reclamantului avea și a utilizat posibilitatea de a întrerupe audierea pentru a se consulta în continuare cu clientul său. Rolul acestuia a fost esențial, dat fiind faptul că poliția și reclamantul comunicau, în realitate, prin intermediul lui, mai mult decât direct între ei.

Concluzie: nicio încălcare (șase voturi la unu).

(Vezi Beuze v. Belgia [MC], 71409/10, 9 noiembrie 2018, Nota informativă 223, și referințele citate în rezumatul juridic)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6822902  //   Vizitatori ieri: 3753  //   azi: 1101  //   Online: 98
Acces rapid