Prima   |  Rezumate CEDO   |  2019 | Tasev v. Macedonia de Nord. Refuzul de a înregistra modificarea etniei declarate a unui candidat în perioada alegerilor, fără o bază legală previzibilă. Încălcare
16.05
2019

Tasev v. Macedonia de Nord. Refuzul de a înregistra modificarea etniei declarate a unui candidat în perioada alegerilor, fără o bază legală previzibilă. Încălcare

128 Accesări    

Tasev v. Macedonia de Nord - 9825/13
Hotărârea din 16.5.2019 [Secția I]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Refuzul de a înregistra modificarea etniei declarate a unui candidat în perioada alegerilor, fără o bază legală previzibilă: încălcare

În fapt – În septembrie 2012, a fost publicat un anunț despre vacanța posturilor din cadrul Consiliului Judiciar de Stat („CJS”), care urmau să fie suplinite de judecători în funcție, aleși de către colegii lor. Apartenența etnică nu se număra printre cerințele ocupării posturilor. Reclamantul, un judecător care a vrut să candideze, a cerut schimbarea mențiunii privind apartenența lui etnică introdusă în lista electorală din bulgară în macedoneană. Ministerul Justiției și tribunalele de la două nivele de jurisdicție au refuzat să admită această cerere din următoarele motive: (i) ea a fost prezentată după publicarea anunțului privind alegerea noilor membri pentru CJS, (ii) ea viza drepturile electorale ale reclamantului la viitoarele alegeri pentru noii membri la CJS și (iii) ea ar fi putut plasa alți judecători participanți la alegeri într-o poziție dezavantajoasă.

În drept – Articolul 8: Curtea a constatat anterior că identitatea etnică era un detaliu care aparține de identitatea individuală, care se încadrează în sfera personală protejată de articolul 8. Cu referire la considerentele sale recente privind aspectele pozitive și negative ale dreptului la libera autoindentificare a membrilor unor minorități naționale în dreptul internațional – nu doar în Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei –, Curtea a reiterat că fiecare membru al unei minorități naționale avea dreptul deplin de a alege să nu fie tratat ca atare.

Având în vedere faptul că dreptul național îndreptățea (și le solicita) judecătorilor să-și declare identitatea etnică în lista electorală în contextul alegerilor la CJS, refuzul autorităților de a schimba etnia reclamantului introdusă în lista electorală a constituit o ingerință în „viața privată” a acestuia.

Dată fiind lipsa unor cerințe cum ar fi motivarea obiectivă a etniei declarate a reclamatului, motivul principal al refuzului contestat s-a dovedit a fi sincronizarea solicitării reclamantului, analizată în contextul participării sale în calitate de candidat la viitoarele alegeri la CJS.

Totuși, niciuna din dispozițiile la care s-a referit Înalta Curte Administrativă nu a vizat lista electorală sau rectificarea detaliilor conținute acolo; de fapt, asemenea probleme erau reglementate de alte dispoziții, și anume de cele ale articolului 17 din Legea Consiliului Judiciar de Stat. Nici nu s-a susținut că reclamantul avea la dispoziție o altă cale de atac în privința cererii sale.

În baza articolului 17 din Legea menționată, orice cerere de rectificare a datelor înregistrate, inclusiv a denumirii etniei lor, trebuia depusă după ce lista electorală a fost pusă la dispoziție pentru verificare, care putea să aibă loc, în fapt, doar după anunțarea publică a viitoarelor alegeri a noilor membri la CJS . Această dispoziție era formulată în termeni generali și se aplica tuturor judecătorilor ale căror date personale au fost înregistrate în lista electorală. Ea nu conținea vreo clauză care să precizeze sau să limiteze în continuare aplicabilitatea sa ori să o facă dependentă, de exemplu, de anumite circumstanțe aplicabile reclamantului în acest caz. Într-adevăr, nu exista nimic în această dispoziție care putea fi interpretat încât să împiedice (adică să excludă) judecătorii care candidau pentru alegerile la CJS să solicite rectificarea datelor personale introduse în listele electorale (inclusiv denumirea etniei lor) ulterior publicării anunțului privind alegerile. Totuși, autoritățile au optat pentru o asemenea interpretare, despre care nu se poate spune că era previzibilă. Mai mult, reclamantul nu se putea aștepta în mod rezonabil, în lipsa unei clauze corespunzătoare, că cererea lui va fi respinsă din aceste motive.

În consecință, deși era accesibil, cadrul legal pe care s-a fundamentat refuzul contestat nu a fost previzibil.

Concluzie: încălcare (șase voturi la unu).

Articolul 41: 4,500 EUR în privința prejudiciului moral suferit.

(A se vedea, de asemenea, cu privire la identitatea etnică care cade sub incidența articolului 8 din Conveție, Aksu v. Turcia [MC], 4149/04 și 41029/04, 15 martie 2012, Nota informativă 150, și S. și Marper v. the Regatul Unit [MC], 30562/04 și 30566/04, 4 decembrier 2008, Nota informativă 114; cu privire la considerentele aspectelor negative ale dreptului de autoidentificare a membrilor minorităților naționale, Molla Sali v. Grecia [MC], 20452/14, 19 decembrie 2018, Nota informativă 224; și cu privire la refuzul de a înregistra identitatea etnică declarată a reclamantului în baza de date a Registrului de Stat al Populației, Ciubotaru v. Moldova,27138/04, 27 aprilie 2010, Nota informativă 129)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4859967  //   Vizitatori ieri: 2899  //   azi: 1409  //   Online: 24
Acces rapid