|
|
Prima | Rezumate CEDO | 2019 | Aktaş și Aslaniskender v. Turcia. Refuzul de a modifica numele de familie din simplul motiv că numele nou-solicitat nu este de origine turcă. Încălcare
25.06
2019 Aktaş și Aslaniskender v. Turcia. Refuzul de a modifica numele de familie din simplul motiv că numele nou-solicitat nu este de origine turcă. ÎncălcareAktaş și Aslaniskender v. Turcia - 18684/07 și 21101/07 Articolul 8 Obligații pozitive Articolul 8-1 Respectarea vieții de familie Respectarea vieții private Refuzul de a modifica numele de familie din simplul motiv că numele nou-solicitat nu este de origine turcă: încălcare În fapt – Primul reclamant, cetățean turc de origine asiriană, a dobândit cetățenia elvețiană, cu indicarea numelui de familie „Amno” (nume de origine asiriană). Acestuia i s-a eliberat un pașaport elvețian sub acest nume. El a cerut să-i fie schimbat numele de familie din „Aktaș” în „Amno”, pentru că: (i) era etnic asirian și împreună cu familia lui erau cunoscuți sub numele de „Amno” (ii) fratelui său i-a fost deja acceptată cererea de schimbare a numelui; (iii) faptul că deținea două nume de familie diferite în două acte de identitate îi punea probleme de ordin practic în viața lui de zi cu zi. Tribunalul s-a adresat Institutului de limbă turcă cu întrebarea dacă numele de familie solicitat era un cuvânt turc. Institutul a răspuns că „Amno” nu era un cuvânt turc. Prin urmare, cererea reclamantului de schimbare a numelui a fost respinsă. Cel de-al doilea reclamant, budist, a obținut înregistrarea religiei budiste în locul celei islamice, în actul de identitate turc. Acesta a intentat o acțiune pentru a-și schimba numele și prenumele în „Padmapanys Leonalexandros”, bazându-se pe convingerea lui religioasă, pe libertatea personală și pe libertatea de conștiință și de exprimare. Un indolog a subliniat că prenumele solicitat era un termen sanscrit care se referă la budism, însă acest fapt nu era aplicabil numelui de familie solicitat, care era o traducere literală în greacă a numelui său actual de familie. Reclamantul a schimbat apoi numele de familie solicitat în unul sanscrit („Paramabindu”). Tribunalul a acceptat modificările solicitate, însă hotărârea a fost casată în partea referitoare la numele de familie: reclamantului i-a fost permisă doar schimbarea prenumelui. În drept – Articolul 8: Refuzul autorităților naționale de a le permite reclamanților să-și schimbe numele de familie, care reprezenta o problemă pentru viața lor privată și de familie, urma a fi evaluat din perspectiva obligațiilor pozitive ale statului în acest domeniu. Prin recunoașterea posibilității existenței unor motive rezonabile că o persoană ar putea dori să-și schimbe numele, Curtea a acceptat deja că motivele de interes general erau apte să justifice restricționarea legală a unei asemenea posibilități, de exemplu, pentru a garanta înregistrarea corespunzătoare a populației sau pentru a proteja mijloacele de identificare personală și atribuirea unei anumite familii titularilor unui anumit nume. Înalta parte contractantă avea o marja largă de apreciere în acest domeniu. În acest caz, la respingerea cererilor de schimbare a numelui, tribunalele au invocat doar motivul că, în baza articolului 3 din Legea nr. 2525 și a articolului 5 din Regulamentul cu privire la numele de familie, numele de familie care nu erau de „limba turcă” nu putea fi alese ca nume de familie. În mod incidental, Curtea a observat că refuzul contestat se baza, în cele din urmă, pe cele două texte sus-menționate. Modul de formulare a articolului din Legea nr. 2525 nu impunea vreo interdicție generală în privința numelor care nu erau turcești, ci doar utilizarea numelor „de origine rasială și națională străină”; chiar sub rezerva modului în care putea fi interpretat, acest ultim concept părea să difere de cel anterior. Curtea a trebuit să evalueze dacă aplicarea legislației prezenta flexibilitatea necesară să realizeze nevoile persoanelor care solicitau schimbarea numelui. În acest sens, era de sarcina tribunalelor naționale să demonstreze că au pus în balanță interesele concurente. Din motivarea deciziilor, decurgea faptul că tribunalele au efectuat o examinare pur formalistă a textelor legislative și regulamentare: ele n-au avut în vedere argumentele și specificul situațiilor personale ale reclamanților, și nici n-au pus în balanță interesele concurente. Nu a fost oferită nicio explicație despre cum sau de ce modificarea numelor reclamanților în unele care nu aveau o origine turcă era contrară în vreun fel interesului general. Acest fapt era evident, în special, în cazul primului reclamant, al cărui frate a obținut o decizie favorabilă în privința schimbării aceluiași nume. Prin urmare, statul a eșuat să asigure un echilibru corect între interesele concurente ale reclamanților și cele ale întregii societății. Concluzie: încălcare (unanimitate). Articole 41: 1,500 EUR pentru fiecare dintre reclamanți, în privința prejudiciului moral suferit. (Vezi, de asemenea, Güzel Erdagöz v. Turcia, 37483/02, 21 octombrie 2008, Nota informativă 112) © Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova". |