Prima   |  Rezumate CEDO   |  2019 | Ahunbay și alții v. Turcia (dec.). Construcția unui baraj care amenință un sit arhiologic de o mare importanță. Inadmisibilă
29.01
2019

Ahunbay și alții v. Turcia (dec.). Construcția unui baraj care amenință un sit arhiologic de o mare importanță. Inadmisibilă

596 Accesări    

Votează: 0.0/5 (0 Voturi )

Ahunbay și alții v. Turcia (dec.) - 6080/06
Decizia din 29.1.2019 [Secția a II-a]

Articolul 8 

Articolul 8-1 

Respectarea vieții private

Construcția unui baraj care amenință un sit arhiologic de o mare importanță: inadmisibilă

În fapt – În 2006 au demarat lucrările de constucție a barajului Ilisu pe fluviul Tigru. Proiectul a provocat inudații în zeci de situri de mare interes cultural și istoric (unele dintre ele conțineau vestigii din vechea Mesopotamie), care nu au fost excavate cu toate. Reclamanții – persoane fizice implicate în proiecte argeologice locale – au considerat acest fapt o încălcare a dreptului la cunoașterea patrimoniului cultural și a dreptului la trasmiterea valorilor culturale către generațiile viitoare.

Prin decizia din 24 iunie 2016 (vezi Nota informativă 198), Curtea a decis să comunice cererea către Guvernul Turciei, în baza articolelor 8 și 10 din Convenție. Au fost realizate 90% din construcția barajului.

În drept – Articolul 8: În mod evident, apariția treptată a valorilor privind conservarea patrimoniului cultural a fost acompaniată de un cadru juridic internațional crescând în favoarea protejării accesului la patrimoniul cultural. Astfel, acest caz ar putea fi considerat un subiect legat de un domeniu aflat în evoluție (vezi, inter alia, Magyar Helsinki Bizottság v. Ungaria [MC], 18030/11, 8 noiembrie 2016, Nota informativă 201). În această privință și în lumina instrumentelor internaționale și a numitorilor comuni privind standardele juridice internaționale, indiferent dacă obligatorii sau nu, Curtea nu a exclus, a priori, existența unei poziții europene și internaționale comune cu privire la necesitatea de a proteja accesul la patrimoniul cultural.

Totuși, protecția internațională din prezent se referă, în general, la situațiile și la reglementările cu privire la drepturile culturale ale minorităților naționale și la dreptul populațiilor indigene de a-și conserva, controla și proteja patrimoniul cultural. Astfel, în stadiul actual al dreptului internațional, drepturile cu privire la patrimoniul cultural par să fie legate în mod intrinsec de statutul special al persoanelor care aparțin minorităților naționale sau populațiilor indigene. Pe de altă parte, Curtea nu a remarcat, până în prezent, existența vreunui „consens european” sau a vreunei tendințe în rândul statelor membre ale Consiliului Europei care ar putea reclama redefinirea câmpului de aplicare al drepturilor în discuție sau care i-ar permite Curții să deducă din prevederile Convenției un drept individual universal la protecția unui patrimoniu cultural precis.

Concluzie: inadmisibilă (incompatibilă ratione materiae).

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6800862  //   Vizitatori ieri: 3523  //   azi: 3244  //   Online: 144
Acces rapid