Prima   |  Rezumate CEDO   |  2019 | Knox v. Italia. Interpret care a acționat ca un mediator și cu o atitudine ocrotitoare în timpul interogării unei persoane aflate în stare de șoc. Încălcare
24.01
2019

Knox v. Italia. Interpret care a acționat ca un mediator și cu o atitudine ocrotitoare în timpul interogării unei persoane aflate în stare de șoc. Încălcare

180 Accesări    

Knox v. Italia 76577/13
Hotărârea din 24.1.2019 [Secția I]

Articolul 3 

Anchetă efectivă 

Lipsa unei anchete privind susținerile referitoare la aplicarea de rele-tratamente de către poliție în timpul interogării unei persoane aflate în stare de șoc: încălcare

Articolul 6

Articolul 6-3-c

Apărare prin intermediul asistenței juridice

Utilizarea ca probă a unei acuzații malițioase, depusă la poliție de către o persoană aflată în stare de șoc, fără acces la un avocat: încălcare

Articolul 6-3-e

Asistență gratuită din partea unui interpret

Interpret care a acționat ca un mediator și cu o atitudine ocrotitoare în timpul interogării unei persoane aflate în stare de șoc: încălcare

În fapt – La data evenimentelor, dna Knox, o studentă americană în vârstă de 20 de ani, se afla în Italia de aproximativ două luni. Ea și-a găsit un loc de muncă temporar într-un pub administrat de către D.L. Ca urmare a descoperirii cadavrului unei fete care locuia în același apartament cu reclamanta, care se afla atunci acolo cu prietenul ei, au fost interogați ambii de către poliție, iar conversațiile lor telefonice au fost monitorizate.

Pe 6 noiembrie 2007, la ora 1.45 a.m., reclamanta a fost interogată de trei ofițeri de poliție și de către A.D., care a fost chemat acolo în calitate de interpret. Ea a declarat, între altele, că D.L. a comis crimele. Procurorul a interogat-o apoi pe reclamantă la ora 5.45 a.m., împreună cu A.D., fiind prezenți câțiva ofițeri de poliție. Reclamanta nu a fost asistată de un avocat în timpul acelui interogatoriu. La ora 8.30 a.m., reclamanta, prietenul ei și D.L. au fost arestați pe baza acuzațiilor de atac cu caracter sexual și de omor. Prezentând un alibi, D.L. a fost eliberat mai târziu.

În jurul orei 1 p.m. și pe durata procedurilor, reclamanta a făcut mențiune despre starea ei de șoc și de confuzie în timpul ultimului ei interviu incriminator desfășurat sub presiunile polițiștilor, retrăgându-și acuzația împotriva lui D.L. Totuși, pe 14 mai 2008, aceasta a fost acuzată oficial de comiterea unei acuzații malițioase.

După o ședință de judecată care a avut loc pe 13 martie 2009, la care reclamanta a susținut din nou că i s-au aplicat rele-tratamente în timpul interogatoriului din 6 noiembrie 2007 și la care s-a plâns de comportamentul interpretului A.D., apărarea acesteia a cerut transmiterea documentelor la procuratură, însă nu s-a întâmplat nimic. Ulterior, au fost inițiate proceduri împotriva reclamantei pentru falsele acuzații la adresa ofițerilor de poliție și a procurorului care au interogat-o pe 6 noiembrie 2007.

În septembrie 2015, Curtea de Casație a achitat-o pe reclamantă de acuzațiile de omor și de atac cu caracter sexual și a observat că condamnarea acesteia și sentința de trei ani de închisoare pentru acuzație malițioasă împotriva lui D.L. a devenit deja definitivă. Reclamanta a fost achitată și de falsa acuzație la adresa ofițerilor de poliție și a procurorului.

În drept

Articolul 3 (aspectul procedural): Pe 6 noiembrie 2007, la câteva ore după ce a făcut afirmațiile incriminatoare despre D.L. și pe durata procedurilor, reclamanta a explicat în mod clar că s-a aflat într-o stare de șoc extrem și de confuzie și că poliția a supus-o unor presiuni. În hotărârea sa din 3 octombrie  2011, Curtea de Apel a conchis că reclamanta a fost supusă, de fapt, unei veritabile suferințe, care a plasat-o într-o situație insuportabilă din punct de vedere psihologic, din care a încercat să scape prin incriminarea lui D.L.

În plus, interpretul a acționat mai mult ca un „mediator”, chiar dacă acesteia i s-a cerut să nu-și depășească obligațiile de interpret. Unul dintre ofițerii de poliție a îmbrățișat-o și a mângâiat-o pe reclamantă și i-a strâns la piept mâinile, comportându-se astfel vădit inadecvat, în special într-un context în care aceasta a înaintat acuzații caracterizate ulterior ca fiind malițioase, care au condus la condamnarea ei.

Comportamentul menționat mai sus, care a elucidat condițiile generale în care a fost interogată reclamanta, ar fi trebuit să pună în gardă autoritățile despre posibilitatea afectării demnității și a capacității ei de autodeterminare.

În ciuda plângerilor ei repetate privind tratamentul care i-a fost aplicat, nu a avut loc nicio anchetă care să elucideze faptele și care să instituie vreo răspundere. În particular, cererea avocatului ei din 13 martie privind transmiterea documentelor la procuratură a rămas fără răspuns. Mai mult, procedurile penale împotriva reclamantei pentru înaintarea unei acuzații malițioase împotriva autorităților – care au condus, de fapt, la achitarea ei, de vreme ce nu a existat nicio probă că punctul ei de vedere cu privire la ceea ce s-a întâmplat ar fi fost inexact – nu puteau constitui o anchetă efectivă privind plângerile reclamantei.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 6 §§ 1 și 3 (c)

(a) Aplicabilitatea articolului 6 – Curtea a reiterat că există o „acuzație în materie penală” din momentul  în care o persoană a fost notificată în mod oficial de către o autoritate competentă cu privire la o afirmație potrivit căreia a comis o infracțiune, sau din momentul în care situația sa a fost afectată în mod substanțial prin acțiunile întreprinse de către autorități, ca rezultat al existenței unei suspiciuni împotriva sa. Reclamanta putea fi considerată cu certitudine un suspect din momentul în care a făcut declarația în fața procurorului, la ora 5.45 a.m. pe 6 noiembrie 2007. Prin urmare, cel târziu la ora 5.45 a.m., a existat o acuzație în materie penală împotriva acesteia, în înțelesul Convenției.

(b) Dacă au existat motive constrângătoare pentru a se justifica restricția impusă dreptului ei de acces la un avocat – Guvernul s-a bazat pe interpretarea jurisprudenței naționale pentru a sublinia că afirmațiile imputate din 6 noiembrie 2007 puteau fi utilizate ca probă, chiar dacă nu fusese prezent un avocat, de vreme ce acestea reprezentau, în sine, o infracțiune. Totuși, Curtea a notat că această interpretare era una generală în întinderea ei și că Guvernul a eșuat să stabilească dacă au existat circumstanțe excepționale în acest caz care să justifice restricțiile exercițiului dreptului reclamantei. Așadar, nu a existat niciun motiv constrângător apt să justifice restricția impusă accesului ei la un avocat.

(c) Caracterul echitabil general al procedurilor – Cu câteva ore mai târziu de interogatoriul din 6 noiembrie 2007, reclamanta, care era vulnerabilă, în calitatea ei de străin și de tânără în vârstă de 20 de ani, nu se afla de mult timp în Italia și nu vorbea în mod fluent italiana, a revenit în mod prompt la afirmațiile sale. Totuși, cu șase luni mai târziu, pe 14 mai 2008, ei i-a fost imputată o acuzație malițioasă.

Afirmațiile imputate nu au fost privite în contextul unei puternice presiuni de ordin psihic, care nu a fost investigată. Acele afirmații au constituit, în sine, infracțiunea de a cărei comitere a fost acuzată și, așadar, o probă reală pe baza căreia a fost găsită vinovată de înaintarea unei acuzații malițioase. În fine, înregistrarea interogării reclamantei la ora 5.45 a.m. nu a demonstrat faptul că aceasta a fost notificată cu privire la drepturile procedurale pe care le are.

În consecință, restricția accesului reclamantei la asistență juridică pe durata interogării sale pe 6 noiembrie 2007, la ora 5.45 a.m., a afectat iremediabil caracterul echitabil general al procedurilor.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 6 §§ 1 și 3 (e): Faptul că interpretul A.D. a jucat rolul unui mediator, adoptând o atitudine ocrotitoare, în timp ce reclamanta, care era acuzată de comiterea unei infracțiuni, își formula declarația, a constituit o dovadă a depășirii obligațiilor care îi reveneau unui interpret. Totuși, autoritățile au eșuat să evalueze conduita lui A.D., să examineze dacă asistența ei de interpret a fost în spiritul garanțiilor impuse de articolul 6 §§ 1 și 3 (e) din Convenție sau să analizeze dacă acea conduită a avut vreun impact asupra rezultatului procedurilor penale împotriva reclamantului. În plus, în înregistrarea relevantă de la poliție nu exista nicio mențiune despre schimburile dintre reclamant și A.D. în timpul interviului din 6 noiembrie 2007.

Acest eșec inițial a avut, așadar, repercusiuni pentru alte drepturi, care erau separate, însă într-o relație apropiată cu dreptul în discuție și a subminat caracterul echitabil general al procedurilor.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Curtea a mai constatat lipsa vreunei încălcări a articolului 3 sub aspect substanțial, de vreme ce nu au existat probe suficiente care să conducă la concluzia că reclamanta a suferit, de fapt, tratamentul inuman și degradant de care s-a plâns.

Articolul 41: 10,400 EUR în privința prejudiciului moral suferit.

(Vezi și Salduz v. Turcia [MC], 36391/02, 27 noiembrie 2008, Nota informativă 113Gäfgen v. Germania [MC], 22978/05, 1 iunie 2010, Nota informativă 131Kaçiu și Kotorri v. Albania33192/07 și 33194/07, 25 iunie 2013; Baytar v. Turcia45440/04, 14 octombrie 2014, Nota informativă 178Ibrahim și alții v. Regatul Unit [MC], 50541/08 et al., 13 septembrie 2016, Nota informativă 199Beuze v. Belgia [MC], 71409/10, 9 noiembrie 2018, Nota informativă 223; și Fișa tematică privind Arestul în cadrul poliției și asistența unui avocat)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4395405  //   Vizitatori ieri: 2463  //   azi: 2638  //   Online: 7
Acces rapid