Berlusconi v. Italia (dec.) [MC]. Dorința univocă a reclamantului de a nu-și mai menține cererea, din cauza reabilitării acestuia. Cerere radiată de pe rol

Berlusconi v. Italia (dec.) [MC] - 58428/13

Decizia din 27.11.2018 [MC]

Articolul 37

Articolul 37-1

Radierea cererilor de pe rol

Respectarea drepturilor omului

Dorința univocă a reclamantului de a nu-și mai menține cererea, din cauza reabilitării acestuia: cerere radiată de pe rol  

În fapt – În 2012, Tribunalul districtual l-a condamnat pe reclamant, fost prim-ministru, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, aplicându-i pedeapsa închisorii și o pedeapsă complementară de interzicere a ocupării unor funcții publice pe un termen de cinci ani (redus, în apel, la doi ani).

În februarie 2013, reclamantul a fost ales în Senat. În august 2013, Comisia Senatului pentru alegeri și imunității a inițiat procedura de eliberare din funcție a reclamantului. Pe 15 octombrie 2013, aceasta a raportat Senatului care, pe 27 noiembrie 2013, a invalidat alegerea reclamantului și a declarat că acesta și-a pierdut mandatul.

În cererea sa, depusă la Curtea Europeană pe 10 septembrie 2013, reclamantul a pretins existența (i) unei încălcări a articolului 7 din Convenție (nicio pedeapsă fără lege) pentru că a fost revocat din funcția electivă ca urmare a condamnării sale pentru fapte comise până la intrarea în vigoare a legislației pertinente („Legea Severino”); (ii) unei încălcări a articolului 3 din Protocolul nr. 1 (dreptul la alegeri libere), pentru că neeligibilitatea prevăzută de Legea Severino nu este conformă cu principiul legalității și cu cel al proporționalității în raport cu scopul urmărit, încălcându-i, astfel, atât dreptul de a-și exercita mandatul electoral, cât și așteptarea legitimă a electoratului, potrivit căreia acesta trebuie să-și ducă la bun sfârșit mandatul de senator; (iii) unei încălcări a articolului 13 (dreptul la un remediu efectiv), din cauza faptului că dreptul intern nu prevedea vreun remediu accesibil și efectiv care să-i acorde dreptul de a contesta fie neconformitatea Legii Severino cu Convenția, fie decizia Senatului de a-l revoca din funcție; și (iv) unei încălcări a articolului 3 din Protocolul nr. 1 coroborat cu articolul 14 din Convenție (interzicerea discriminării), pentru că i-a fost retras dreptul de a candida la alegeri pe o perioadă de șase ani, în aceleași condiții cu o persoană condamnată la o pedeapsă mai gravă de revocare din funcția publică decât cea la care a fost supus reclamantul. Printr-o scrisoare din 7 mai 2014, după ce Curtea de Casație, în hotărârea sa din 18 martie 2014, a menținut pedeapsa complementară de interzicere temporară a ocupării unor funcții publice, reclamantul a depus două plângeri suplimentare, în baza articolului 4 din Protocolul nr. 7 (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori) și în baza articolului 6 § 1 din Convenție (dreptul la un proces echitabil).

Pe 6 iunie 2017, o Cameră a Curții și-a declinat competența în favoarea Marii Camere.

Pe 11 mai 2018, Tribunalul pentru controlul executării pedepselor a admis o cerere de reabilitare depusă de către reclamant pe 8 martie 2018. În hotărârea sa, Tribunalul a reținut, în special, faptul că reclamantul și-a executat sentința și că acesta nu mai fusese condamnat, și că, prin urmare, a dat dovadă de un comportament pozitiv. Pe 29 mai 2018, hotărârea a devenit definitivă.

Prin urmare, reclamantul i-a cerut Curții Europene să-i permită prezentarea documentelor referitoare la procedura de reabilitare, împreună cu observațiile scrise privind efectele măsurii asupra admisibilității și asupra fondului cererii. Acesta a susținut că reabilitarea sa a demonstrat caracterul pur penal al retragerii dreptului de a candida la alegeri și că acest caracter era susceptibil să aibă un impact asupra statutului său de victimă. Președintele Marii Camere i-a acordat reclamantului posibilitatea de a prezenta documentele. Totuși, cu două ocazii, Președintele nu i-a permis reclamantului să înainteze observații în conformitate cu Regulamentul Curții.

Pe 27 iulie 2018, reclamantul a informat Curtea că nu mai dorește să-și mențină cererea.

În drept – Articolul 37: În iulie 2018, reclamantul a informat Curtea despre faptul că nu mai vrea să-și mențină cererea și a solicitat radierea acesteia de pe rol. În special, acesta a susținut că, după reabilitarea sa, decizia Curții cu privire la cererea lui nu ar servi niciun scop util, pentru că retragerea dreptului său de a candida la alegeri a fost anulată și că nu ar putea fi acordată nicio reparație adecvată nici pentru interdicția de a ocupa funcții, nici pentru pierderea mandatului său în Senat. Acesta i-a cerut Curții să radieze cererea de pe rol.

Pe 10 august 2018, Guvernul a declarat că lasă această chestiune la discreția Curții.

Curtea a reținut faptul că reclamantul a declarat în mod explicit că nu mai vrea să-și mențină cererea. Această dorință de retragere din procedurile inițiate în fața Curții a fost stabilită fără echivoc. În conformitate cu articolul 37 § 1 lit. (a) din Convenție, Curtea a reținut că reclamantul nu mai dorea să-și mențină cererea.

Prin urmare, nu era necesar să se verifice dacă problema a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 lit. (b) din Convenție.

Curții i-a rămas să stabilească dacă există circumstanțe speciale referitoare la respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite acestea de Convenție de Protocoalele sale adiționale, fapt care reclamă examinarea în continuare a cererii.

În consecință, Curtea a verificat, inter alia, dacă acest caz ridica probleme importante, care îi ofereau posibilitatea să elucideze, să asigure sau să dezvolte standardele de protecție garantate de Convenție, sau să aprecieze dacă impactul cauzei depășea situația particulară a reclamantului. Analizând în ansamblu faptele cazului, în special reabilitarea reclamantului și dorința sa univocă de a-și retrage cererea, Curtea a conchis că, în conformitate cu articolul 37 § 1 in fine, nicio circumstanță specială legată de respectarea drepturilor omului nu reclama continuarea examinării cererii.

Concluzie: radierea cererii de pe rol (majoritate).

(Vezi și Asociația Atentatelor SOS și de Boëry v. Franța (dec.) [MC], 76642/01, 4 octombrie 2006, Nota informativă 90; F.G. v. Suedia [MC], 43611/11, 23 martie 2016, Nota informativă 194; și Khan v. Germania (radiată de pe rol) [MC], 38030/12, 21 septembrie 2016, Nota informativă 199)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".