Prima   |  Media   |  Rezumatele hotărârilor şi deciziilor relevante ale CEDO | CEDO: Vizgirda v. Slovenia. Eșecul de a asigura interpretarea procedurilor penale și documentarea într-o limbă pe care acuzatul o înţelege în mod suficient. Încălcare
06.09
2018

CEDO: Vizgirda v. Slovenia. Eșecul de a asigura interpretarea procedurilor penale și documentarea într-o limbă pe care acuzatul o înţelege în mod suficient. Încălcare

39 Accesări    

Vizgirda v. Slovenia - 59868/08 
Hotărârea din 28.8.2018 [Secția a IV-a]

Articolul 6 

Proceduri penale 

Articolul 6-1

Proces echitabil

Articolul 6-3-a

Informarea într-o limbă pe care o înțelege acuzatul

Articolul 6-3-e


Asistență gratuită din partea unui interpret

Eșecul de a asigura interpretarea procedurilor penale și documentarea într-o limbă pe care acuzatul o înțelege în mod suficient: încălcare

În fapt – Reclamantul, cetățean lituanian, a fost condamnat în Slovenia la pedeapsa închisorii. El a inițiat, fără succes, mai multe acțiuni în justiție, plângându-se că nu s-a putut apăra în mod efectiv în timpul procesului, pentru că procedurile orale și documentele relevante nu fuseseră traduse în limba lituaniană, limba sa maternă, ci în limba rusă, despre care a susținut că o înțelege cu dificultăți considerabile.

În drept – Articolul 6 §§ 1 și 3

(i) Principii generale – Autorităților implicate în proces, în special tribunalelor naționale, le revenea să stabilească dacă echitatea procesului cerea sau a cerut desemnarea unui interpret pentru asistarea acuzatului. În opinia Curții, această obligație nu se limita la situațiile în care acuzatul străin formula o cerere explicită în acest sens; ea intervenea ori de câte ori existau motive să se considere că acuzatul nu cunoștea suficient de bine limba de procedură. De asemenea, ea intervenea și atunci când se prevedea utilizarea unei a treia limbi pentru interpretare. În asemenea circumstanțe, cunoștințele lingvistice ale acuzatului în această a treia limbă trebuiau verificate înainte de luarea deciziei de utilizare a ei în scopul interpretării. Faptul că acuzatul avea cunoștințe de bază ale limbii de procedură sau, cum ar putea fi cazul, ale unei a treia limbi în care interpretarea era disponibilă nu trebuia să-i interzică unei persoane să beneficieze, totuși, de interpretarea într-o limbă pe care o înțelege suficient de bine pentru a-și exercita pe deplin dreptul la apărare.

În acest caz, suspectul trebuia informat într-o limbă pe care o înțelegea cu privire la dreptul său de a fi asistat de un interpret atunci când este „acuzat de comiterea unei infracțiuni”. Curtea a atras atenția asupra importanței înscrierii în dosar a oricărei proceduri utilizate și a deciziei luate cu privire la verificarea necesității de a asigura interpretarea, la notificarea dreptului la un interpret și la asistența oferită de către interpret.

(ii) Cu privire la motivele oferite pentru desemnarea unui interpret rus – Nu a existat niciun indiciu în dosar potrivit căruia autoritățile au avut în vedere să-i asigure reclamantului un interpret în limba lituaniană pe durata procesului sau al anchetei. Doar după ce s-a pronunțat hotărârea în a doua instanță, tribunalul național și-a pus problema disponibilității interpreților de limbă lituaniană, fără a mai lua măsuri suplimentare. În timp ce acest tribunal a stabilit că nu exista înregistrat un astfel de interpret în Slovenia la acea dată și că interpretarea în și din această limbă ar fi pretins asistența celei mai apropiate ambasade lituaniene, a fost obținută o traducere din lituaniană în slovenă și viceversa, mai târziu, în cadrul procedurilor. În orice caz, Guvernul nu a prezentat niciun motiv constrângător care să împiedice autoritățile să desemneze un interpret lituanian pentru a-l asista pe reclamant. Hotărârile tribunalelor naționale s-au bazat pe presupunerea potrivit căreia reclamantul înțelegea limba rusă și că putea să participe la procedurile desfășurate în această limbă.

(iii) Cu privire la evaluarea nevoii de asigurare a unui interpret pentru reclamant – Autoritățile nu au verificat în mod explicit competența lingvistică a reclamantului în limba rusă. El nu a fost niciodată întrebat dacă a înțeles interpretarea și traducerea scrisă în limba rusă suficient de bine pentru a-și pregăti efectiv apărarea în acea limbă. În acest sens, Curtea a respins argumentul Guvernului cu privire la utilizarea limbii ruse în Lituania.

(iv) Cu privire la alte indicii ale cunoașterii limbii ruse de către reclamant – Nu au existat înregistrări audio ale audierii efectuate de către judecătorul de instrucție sau ale ședinței de judecată și nici alte dovezi care să permită stabilirea nivelului real de vorbire a limbii ruse de către reclamant. În absența vreunei verificări, lipsa lui de cooperare în timpul procedurii din fața poliției și în timpul audierii de către judecătorul de instrucție ar putea fi explicată, cel puțin parțial, de dificultățile sale de a se exprima și de a înțelege procedurile în limba rusă. Puținele afirmații pe care reclamantul le-a făcut în cursul ședinței, probabil, în limba rusă, nu au putut fi considerate suficiente pentru a demonstra că acesta a reușit să-și poată exercita apărarea în această limbă, în mod efectiv. Chiar dacă Curtea Constituțională a constatat că reclamantul a „reușit să comunice” cu avocatul său, concluzia sa pare să se bazeze mai degrabă pe o presupunere, decât pe dovada verificării competenței lingvistice a reclamantului sau a comunicării efective cu avocatul său. În concluzie, deși reclamantul părea că fusese apt să vorbească și să înțeleagă câte puțin în limba rusă, Curtea nu a constatat că el cunoștea suficient de bine această limbă, pentru a-i fi garantat caracterul echitabil al procedurilor.

(v) Cu privire la lipsa plângerii sau a cererii de desemnare a unui alt interpret în timpul procesului – În baza dreptului intern, reclamantul avea dreptul la o interpretare în limba maternă, iar autoritățile erau obligate să-l informeze despre acest drept și să facă o înregistrarea unei astfel de notificări și a răspunsului reclamantului la aceasta. Nu existase niciun indiciu potrivit căruia autoritățile au respectat această cerință. Guvernul nu a prezentat nicio justificare pentru acest eșec. În opinia Curții, lipsa notificării menționate mai sus, coroborată cu vulnerabilitatea reclamantului ca străin care a sosit în Slovenia doar pentru o perioadă scurtă de timp înainte de a fi arestat și care a fost deținut pe durata procedurilor și fără a cunoaște suficient de bine limba rusă puteau explica lipsa unei cereri de a i se asigura un alt interpret sau a unei plângeri în această privință până târziu, în decursul procedurilor, moment în care a putut să-și folosească limba maternă. Curtea Constituțională a considerat că situația reclamantului are un caracter excepțional, având drept consecință faptul că acestuia nu i s-a cerut să epuizeze remediile obișnuite. Eșecul reprezentantului legal al reclamantului de a ridica problema interpretării nu a eliberat tribunalului de răspunderea pe care o avea în baza articolului 6.

***

În concluzie, în acest caz nu s-a stabilit că reclamantul a beneficiat de asistența lingvistică care i-ar fi permis să participe activ la procesul intentat împotriva sa. În opinia Curții, acest fapt a fost suficient pentru a se constata caracterul inechitabil al procesului în întregul său.

Concluzie: încălcare (cinci voturi la două).

Articolul 41: 6,400 EUR cu privire la prejudiciul moral; capătul de cerere privind repararea prejudiciului material – respins.

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4018694  //   Vizitatori ieri: 2965  //   azi: 2764  //   Online: 56


Acces rapid