Prima   |  Media   |  Rezumatele hotărârilor şi deciziilor relevante ale CEDO | CEDO: Mendrei v. Ungaria (dec.). Efectivitatea plângerii constituționale de contestare a legislației care afectează în mod direct persoana. Cerere inadmisibilă
13.07
2018

CEDO: Mendrei v. Ungaria (dec.). Efectivitatea plângerii constituționale de contestare a legislației care afectează în mod direct persoana. Cerere inadmisibilă

563 Accesări    

Mendrei v. Ungaria (dec.) - 54927/15
Decizia din 19.6.2018 [Secția a IV-a]

Articolul 35

Articolul 35-1

Epuizarea căilor interne de atac

Remediu național efectiv

Efectivitatea plângerii constituționale de contestare a legislației care afectează în mod direct persoana: inadmisibilă

În fapt - Reclamantul, profesor în cadrul unei instituții publice de învățământ, s-a plâns în baza articolelor 10 și 14 din Convenție că a devenit membru al Camerei Naționale a Profesorilor („Camera") ipso iure, Cameră înființată prin Legea educației publice naționale din 2013.

În drept - Articolul 35 § 1:

Curtea trebuia să examineze dacă o plângere constituțională depusă în baza articolului 26(2) din Legea privind Curtea Constituțională din 2012 era accesibilă, efectivă și aptă să ofere o reparație suficientă.

Curtea Constituțională putea examina plângerile constituționale în cazul în care prejudiciul avea loc ca urmare directă a intrării în vigoare a unei dispoziții legale, cu condiția lipsei oricăror alte remedii. Cazul reclamantului se încadra în această categorie.

Articolul 41 din Legea cu privire la Curtea Constituțională prevedea posibilitatea anulării unei dispoziții legale contrare Legii fundamentale, însă nu prevedea posibilitatea compensării sau a aplicării altor măsuri de redresare. Totuși, acest fapt nu excludea eficiența remediului în acest caz, de vreme ce eliminarea prevederilor contestate ar fi încetat, după toate probabilitățile, calitatea de membru de care s-a plâns reclamantul - ea însăși o consecință ipso iure a legii. Prin urmare, Curtea a admis faptul că o plângere constituțională învingătoare putea pune capăt nedreptății invocate, restabilind status quo ante adoptării Legii educației publice naționale. Într-adevăr, dacă reclamantul ar fi formulat plângerea constituțională la scurt timp după adoptarea legii, un rezultat pozitiv i-ar fi putut asigura un remediu cu caracter esențialmente preventiv, făcând nejustificat remediul compensatoriu. Mai mult, de vreme ce intervenirea presupusei nedreptăți reprezenta mai degrabă o consecință imediată, decât una amânată a adoptării legii contestate, termenul-limită de 180 de zile i-a oferit reclamantului o amplă oportunitate de a introduce plângerea constituțională.

Cu privire la problema existenței, în practică, a unei perspective rezonabile de succes a plângerii constituționale, Guvernul nu a furnizat exemple de cazuri în care Curtea Constituțională a tratat aspecte similare cu cele existente în prezenta cerere. Totuși, conștientă de rolul ei de supraveghere conform principiului subsidiarității, Curtea a considerat că nu-și poate înlocui propria viziune despre problemele în discuție cu cea a Curții Constituționale, căreia, la rândul ei, nu i-a fost acordată posibilitatea de a examina chestiunile noi apărute în cazul reclamantului.

Argumentele reclamantului privind durata procedurii din fața Curții Constituționale și rata ridicată de succes a autorilor plângerilor comportau, în mare, un caracter speculativ și empiric, și nu puteau demonstra că remediul în discuție nu ar fi efectiv în practică, în circumstanțele cazului reclamantului. Cu privire la pretinsele elemente discreționare sugerate ale remediului, formularea articolului 26(2) din Legea privind Curtea Constituțională prevedea că procedura descrisă putea fi inițiată „în mod excepțional", deși Curtea nu a fost convinsă că acest termen restricționase în vreun fel dreptul reclamantului de a se adresa Curții Constituționale. Mai mult, fusese adevărat că o cerință-prag de admisibilitate pentru o plângere constituțională o constituia existența unei probleme de o importanță constituțională fundamentală, un element verificat de către Curtea Constituțională. Problema în discuție în acest caz nu părea să fie lipsită de aspectele de importanță fundamentală. În orice eventualitate, controlul exercitat de către Curtea Constituțională comporta similitudini cu cel exercitat de multe curți naționale de cel mai înalt nivel, care urmăreau raționalizarea volumului lor de muncă și care se asigurau că cererile nefondate nu le congestionau aceste căi juridice. Existența unui asemenea sistem de filtrare nu putea fi echivalată cu un sistem pur discreționar, care ar elimina eficiența remediului oferit de către cea mai înaltă jurisdicție națională.

În fine, în circumstanțele particulare ale cauzei reclamantului, plângerea constituțională împotriva legislației contestate, și anume Legea educației publice naționale, a constituit un remediu accesibil, care oferea șanse rezonabile de succes. Mai mult, Curtea nu a constatat nicio circumstanță care l-ar scuti pe reclamant să nu depună o asemenea plângere în prezenta cauză.  

Concluzie: inadmisibilă (neepuizarea căilor interne de atac)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3882553  //   Vizitatori ieri: 1893  //   azi: 99  //   Online: 21


Acces rapid