Industrial Financial Consortium Investment Metallurgical Union v. Ukraina. Anularea unor hotărâri judecătorești definitive privind privatizarea unei societăți de stat ca urmare a declarațiilor publice ale Președintelui și ale Prim-ministrului. Încălcare

Industrial Financial Consortium Investment Metallurgical Union v. Ucraina - 10640/05
Hotărârea din 26.6.2018 [Secția a IV-a]

Articolul 6

Proceduri civile

Articolul 6-1

Proces echitabil

Anularea unor hotărâri judecătorești definitive privind privatizarea unei societăți de stat ca urmare a declarațiilor publice ale Președintelui și ale Prim-ministrului: încălcare

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1

Posesia nestingherită a bunurilor

Anularea unor hotărâri judecătorești definitive privind privatizarea unei societăți de stat ca urmare a declarațiilor publice ale Președintelui și ale Prim-ministrului: nicio încălcare

În fapt - Societatea reclamantă, o societate mixtă ucraineană, a fost fondată în anul 2004 de către societăți private, deținute sau controlate de unul dintre conducătorii partidului de guvernământ și ginerele dlui Kuchma, Președintele de atunci al Ucrainei. În același an, statul i-a vândut societății reclamante Întreprinderea Metalurgică de Stat Kryvorizhstal (Kryvorizhstal), una dintre cele mai mari companii de fabricare a oțelului din lume. Legalitatea vânzării a fost contestată în cadrul mai multor seturi de proceduri separate în fața tribunalelor de drept comun și în fața tribunalelor comerciale. Până la sfârșitul anului 2004 au fost finalizate procedurile din fața tribunalelor de drept comun, iar tribunalele aparținând celor trei grade de jurisdicție au confirmat legalitatea vânzării. Procedurile din fața tribunalelor comerciale s-au încheiat cu adoptarea deciziei Curții Supreme de Comerț, favorabilă societății reclamante, pe care părțile au contestat-o.

În perioada alegerilor prezidențiale din 2004, legalitatea și transparența privatizării Kryvorizhstal-ului a fost contestată și de către opoziția politică. Ca urmare a unui șir de proteste ce au avut loc imediat după al doilea tur al alegerilor - evenimente cunoscute sub numele de Revoluția Portocalie - Președintele nou-ales, Yushchenko, și Prim-ministrul Tymoshenko au făcut declarații publice potrivit cărora privatizarea Kryvorizhstal-ului a fost ilegală, iar întreprinderea va fi întoarsă statului și revândută ulterior.

În 2005, ca urmare a unui recurs extraordinar depus de către o persoană fizică care nu a participat în procedurile inițiale, hotărârile definitive ale tribunalelor de drept comun au fost anulate. Cauza a fost trimisă la rejudecare, însă, în cele din urmă, s-a încheiat fără adoptarea unei decizii în fond. Hotărârile pronunțate în cadrul procedurilor comerciale au fost anulate ca urmare a unui recurs depus de către Procurorul General, care acționa în interesele statului. Procedurile au fost reluate și s-au încheiat cu pronunțarea unei hotărâri definitive prin care privatizarea în discuție a fost considerată ilegală. Statul a preluat controlul asupra Kryvorizhstal-ului, a declarat nul contractul societății reclamante, a restituit sumele de bani plătite și l-a vândut lui Mittal Steel Germany GmbH pentru un preț semnificativ mai mare, ca rezultat al unei noi licitații.

În drept - Articolul 6 § 1 :

(i) Procedurile din fața tribunalelor de drept comun

Procedurile din fața tribunalelor de drept comun au fost încheiate prin hotărârea definitivă a Curții Supreme și au fost redeschise ulterior în baza unui recurs extraordinar depus de o persoană fizică, care nu a participat în cadrul procedurilor inițiale și care nu fusese, așadar, îndreptățită, în conformitate cu legislația ucraineană în vigoare la acea dată, să depună un asemenea recurs. Recursul a fost mai degrabă un „apel deghizat", decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară", și s-a bazat în mod esențial pe un argument deja examinat și respins în cadrul procedurii inițiale. Nu au existat „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător", care să justifice ingerința în hotărârea definitivă și obligatorie, pronunțată în favoarea societății reclamante.

 (ii) Procedurile din fața tribunalelor comerciale

În interiorul termenului legal de o lună, nu a fost depusă nicio contestație împotriva hotărârii Curții Supreme de Comerț; în consecință, hotărârile tribunalului comercial se bucurau de efectul res judicata. Totuși, prin intermediul unui recurs depus de către Procurorul General la mai mult de două luni după expirarea acestui termen, hotărârile în discuție au fost casate. Procesul a fost redeschis după o suspendare de patru luni, o perioadă mult mai scurtă în comparație cu suspendările examinate în cauzele Ponomaryov v. Ucraina sau Ustimenko v. Ucraina. Totuși, acest fapt nu presupunea că, în sensul articolului 6 § 1, Curtea Supremă a beneficiat de o discreție nelimitată pentru examinarea posibilității redeschiderii procesului ca urmare a recursului tardiv depus de către Procurorul General.

În primul rând, Procuratura Generală a fost informată despre procedurile inițiale încă din iulie 2004; totuși, niciun reprezentant nu a participat în cadrul ședințelor de judecată, în pofida dispoziției speciale a Tribunalului Comercial în această privință. În al doilea rând, reprezentanți ai diferitor autorități de stat care au participat la proces nu au formulat niciun recurs împotriva hotărârii Curții Supreme de Comerț. În cadrul recursului său, Procurorul General nu a sugerat că reprezentanții în discuție au fost împiedicați să apere interesele statului, și nici că ar fi existat o problemă de comunicare în cadrul Guvernului, care să conducă la informația potrivit căreia rezultatul cauzei nu-i afecta pe cei vizați. În al treilea rând, nu s-a oferit nicio explicație privind motivul pentru care recursul a fost depus cu mult peste o lună după ce se presupunea că Procurorul General a fost informat despre hotărârea în discuție. Guvernul nu a susținut că Curtea Supremă a avut în vedere aceste aspecte importante. De asemenea, recursul nu conținea vreo informație care ar fi demonstrat că tribunalele inferioare ar fi comis greșeli care echivalau cu o eroare judiciară sau cu un viciu fundamental.

În fine, declarațiile Președintelui și ale Prim-ministrului privind privatizarea Kryvorizhstal-ului și hotărârea ulterioară nejustificată a Curții Supreme de a reexamina litigiul au pus într-o lumină negativă independența și imparțialitatea tribunalelor comerciale.

În concluzie, anularea hotărârilor judecătorești a încălcat principiul certitudinii juridice, iar procedurile contestate, privite în întregul lor și având în vedere declarațiile Președintelui și ale Prim-ministrului, nu au îndeplinit cerințele echității în sensul articolului 6 § 1.

Concluzie: încălcare (unanimitate)

Articolul 1 din Protocolul nr.1:

Chiar dacă anularea contestată a hotărârilor tribunalelor naționale nu a condus în mod direct la modificarea titlului societății reclamante sau a posesiei efective a acțiunilor Kryvorizhstal-ului, fără îndoială, faptul a constituit o ingerință în dreptul ei la aceste active prin crearea unei situații de incertitudine juridică. În orice caz, spre deosebire de reclamanții din cauzele Agrotehservis, Ivanova și Timotiyevich, societății reclamante i-au fost plătite compensații pentru pierderea activelor sale. De vreme ce societatea reclamantă a susținut că acea sumă nu acoperise prejudiciul pe care l-a suferit, nu au fost prezentate probe în susținerea acestui argument.

De asemenea, nu toate deficiențele procedurale dintr-o cauză constituie o ingerință în dreptul de proprietate în afara câmpului de aplicare al „principiului legalității". Spre deosebire de anumite cazuri excepționale, în care Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza „ingerinței flagrante" a autorităților statele de cel mai înalt nivel în procesele judiciare, cauza în discuție nu a presupus asemenea ingerințe (comparați și diferențiați cauzele Sovtransavto Holding și Agrokompleks). De altfel, nu a existat niciun motiv pentru constatarea faptului că procedurile contestate au fost unele eronate, în măsura în care rezultatul lor nu mai putea fi acceptat, sau că hotărârile adoptate de către tribunalele comerciale au fost contrare „principiului legalității". Societatea reclamantă nu a probat faptul că i-a fost refuzată posibilitatea de a-și apăra în mod efectiv drepturile și interesele legate de proprietate pe parcursul procedurilor redeschise în fața tribunalelor comerciale. Ea nu a combătut argumentul Guvernului potrivit căruia ingerința contestată a fost realizată în interes public, și nici nu a demonstrat că a fost obligată să suporte o sarcină individuală excesivă.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate)

Articolul 41 - Capătul de cerere în privința prejudiciului material - respins.

(Vezi și Diya 97 v. Ucraina, 19164/04, 21 octombrie 2010; Ponomaryov v. Ucraina, 3236/03, 3 aprilie 2008; Ustimenko v. Ucraina, 32053/13, 29 octombrie 2015; Rysovskyy v. Ucraina, 29979/04, 20 octombrie 2011; Agrotehservis v. Ucraina, 62608/00, 5 iulie 2005; Ivanova v. Ucraina, 74104/01, 13 septembrie 2005; Timotiyevich v. Ucraina, 63158/00, 8 noiembrie 2005; Sovtransavto Holding v. Ucraina (dec.), 48553/99, 27 septembrie 2001; and Agrokompleks v. Ucraina, 23465/03, 6 octombrie 2011)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".