Antkowiak v. Polonia (dec.). Ordinul instanţei de a înapoia copilul de șase ani, care se aflase în îngrijirea reclamanților din momentul nașterii sale, către părinții lui biologici. Inadmisibilă

Antkowiak v. Polonia (dec.) - 27025/17
Decizia din 22.5.2018 [Secția I]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții de familie

Ordinul instanţei de a înapoia copilul de șase ani, care se aflase în îngrijirea reclamanților din momentul nașterii sale, către părinții lui biologici: inadmisibilă 

În fapt - O femeie gravidă, pe care reclamanții au găsit-o pe Internet, a fost de acord să-și ofere copilul spre adopție. În februarie 2011, după ce a dat naștere unui băiețel, ea a semnat o declarație în acest sens, iar copilul și-a început traiul cu reclamanții de la plecarea sa din spital. Totuși, cu trei săptămâni mai târziu, aceasta s-a răzgândit și a depus o cerere în instanță pentru înapoierea imediată a copilului. Între timp, partenerul ei a recunoscut paternitatea copilului. Cererea i-a fost respinsă și, în următorii ani, reclamanții și părinții biologici au fost antrenați în procese privind custodia și drepturile părintești asupra copilului. În 2013, părinții biologici şi-au câştigat în instanţă drepturile de a contacta cu copilul. În decembrie 2016, recunoscând că soluția contravine voinței băiatului, un tribunal regional a dispus înapoierea copilului la familia sa biologică. Procedurile de executare a acestei hotărâri judecătoreşti sunt încă pendinte. În același timp, reclamanții au inițiat noi proceduri de restricționare a drepturilor părinților biologici și în vedererea recunoașterii calității lor de părinți adoptivi ai copilului. În august 2017, făcând trimitere la un nou aviz al unui expert psiholog, un tribunal districtual a hotărât că băiatul ar trebui să locuiască împreună cu reclamanții, în așteptarea rezultatului procedurilor.

În drept - Articolul 8: Reclamanții nu au prezentat în mod expres și nici în fond plângeri din numele copilului. Prin urmare, singurul aspect care trebuia stabilit, în prezenta cauză, era dacă au fost încălcate drepturile reclamantului în baza articolului 8.

De vreme ce nu existau legături biologice între reclamanți și copil, acesta se aflase în grija lor constantă din momentul nașterii, de mai mult de șase ani. Având în vedere legăturile personale strânse dintre aceștia și faptul că reclamanții și-au asumat rolurile de părinți ai copilului, o astfel de relație se încadra în noțiunea de viață de familie. Ordinul instanței de înapoiere a copilului către părinții săi biologici a constituit o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie. Ingerința fusese prevăzută de lege și era concepută să protejeze „drepturile și libertățile" copilului.

Cu privire la necesitatea măsurii contestate, tribunalul regional a conchis că înapoierea copilului către părinții săi biologici, deși îi va fi provocat suferință, constituia singura modalitate de a rezolva situația pe termen lung și de a evita complicațiile emoționale în viitor. S-a ținut cont de vârsta fragedă a copilului și de faptul că nu era foarte târziu să i se acorde șansa de a crește în familia sa biologică. Deşi inițial autoritățile manifestaseră dubii cu privire la abilitățile parentale ale părinților biologici, ambele cupluri fuseseră considerate apte pentru creșterea copilului. Autoritățile au întreprins măsuri pentru a-i permite copilului să dezvolte legături cu părinții săi biologici și să faciliteze astfel reintegrarea familiei. Tribunalele naţionale au trebuit să facă astfel o alegere dificilă între a le permite reclamanților să-și continue relația cu băiatul și a lua măsuri în vederea aducerii băiatului la familia sa biologică. În conformitate cu dreptul internațional, considerentul lor principal a fost interesul superior al copilului. Deşi Curtea a recunoscut încărcătura emoțională provocată reclamanților, drepturile lor nu puteau depăși interesele superioare al copilului. Autoritățile naționale au furnizat motive relevante și suficiente în cadrul marjei lor de apreciere, iar măsura în discuție a fost, așadar, una „necesară într-o societate democratică".

Cu privire la procesul de luare a deciziilor, cazul a fost examinat în două grade de jurisdicție. Au fost audiați numeroși martori și au fost efectuate mai multe expertize. Confruntate cu opinii divergente ale experților referitoare la soluția cea mai bună în interesul superior al copilului, tribunalele naționale au efectuat o analiză amplă a faptelor și au abordat argumentele prezentate de către reclamanți. Reclamanții au fost implicați pe deplin şi au fost reprezentați din punct de vedere juridic în cadrul procedurilor. Mai mult, Ombudsmanul pentru Drepturile Copilului a intervenit în proces, susținând că nu au existat motive pentru a-i priva pe părinții biologici de drepturile lor părintești. De vreme ce durata procesului de judecată nu a contribuit în mod clar la protejarea intereselor superioare ale copilului, procesul în sine a fost unul echitabil și apt să salvgardeze drepturile reclamanților în baza articolului 8.

Concluzie: inadmisibilă (vădit nefondată).

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".