Tsvetkova și alții v. Rusia. Aplicarea procedurii de ducere sub escortă, a arestului și a detenției administrative pe plan intern. Încălcare

Tsvetkova și alții v. Rusia - 54381/08, 10939/11, 13673/13 et al.
Hotărârea din 10.4.2018 [Secția a III-a]

Articolul 5

Articolul 5-1

Privarea de libertate

Aplicarea procedurii de ducere sub escortă, a arestului și a detenției administrative pe plan intern: încălcare

Articolul 2 din Protocolul nr. 7

Examinarea apelului doar după executarea integrală a sancțiunii detenției administrative: încălcare

În fapt - Reclamanții au fost supuși procedurii de ducere sub escortă, arestului și detenției administrative pe plan intern, în baza Codului Contravențiilor Administrative (în continuare CAO), care îi acorda poliției competența aplicării unor asemenea măsuri. CAO definește procedura ducerii sub escortă a unei persoane la o secție de poliție ca pe o măsură prin care contravenienții sunt obligați să-i urmeze pe ofițerii competenți în vederea întocmirii procesului-verbal cu privire la comiterea contravențiilor administrative, dacă acesta nu poate fi întocmit la fața locului. În cazuri excepționale legate fie de nevoia unei examinări corespunzătoare și rapide a unui caz administrativ, fie de asigurarea executării vreunei sancțiuni impuse pentru comiterea unei contravenții administrative, persoana vizată poate fi plasată în arest administrativ. Sancțiunile privind detenția administrativă trebuie executate imediat după pronunțarea hotărârii relevante de către o instanță de judecată.

Dna Tsvetkova, care a fost dusă sub escortă la secția de poliție suspectată fiind de comiterea de furturi din magazine și care nu a fost pusă sub urmărire ulterior, s-a plâns de faptul că procesul-verbal cu privire la arestul său administrativ nu conținea vreo trimitere la temeiurile sau la motivele arestării sale, încălcând, astfel, articolul 5 § 1 din Convenție.

Dl Bgantsev a fost acuzat de limbaj injurios la locul de muncă. Acesta a fost dus sub escortă la secția de poliție și supus procedurii arestului, deținut, sancționat pentru comiterea de acte de huliganism nu prea grav și supus sancțiunii de cinci zile de detenție. În procedurile din fața Curții, acesta a susținut că singurul motiv și singura bază juridică pentru arestarea sa era trecută în procesul-verbal de comitere a unei contravenții administrative și a fost citit „în vederea luării unei decizii". Nu a existat nimic care să împiedice ofițerul de poliție să întocmească procesul-verbal la fața locului, așa cum o cerea CAO.

Dl Andreyev a fost condus la secția de poliție, fiind suspectat de eschivarea de la serviciul militar, însă a fost acuzat de comiterea unei alte contravenții administrative, și anume de neplata unei amenzi pentru încălcarea regulamentului rutier. Acesta nu a fost eliberat după întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție, ci a fost plasat, în schimb, într-un centru de detenție din motive care nu au fost specificate și sancționat cu două zile de detenție pentru fapta comisă. În procedurile din fața Curții, el a susținut că nu au existat temeiuri legale sau circumstanțe excepționale pentru ținerea sa în detenție.

Dl Dragomirov a fost arestat pentru că se afla în stare de ebrietate și arăta neîngrijit, într-un loc public, și condus la secția de poliție. Acesta a fost sancționat ulterior pentru comiterea unei contravenții administrative cu cinci zile de detenție administrativă. Fiind contestată, sancționarea sa a fost casată din cauza existenței unei erori grave în administrarea probelor, după ce acesta a executat o parte din detenție.

Dl Torlopov a participat la o demonstrație desfășurată în vecinătatea unei clădiri a unei instanțe de judecată. El a fost condus la secția de poliție și supus arestului administrativ, fiind eliberat mai târziu. În procedurile din fața Curții, acesta a susținut că nu au existat motive rezonabile pentru a fi suspectat de participarea la un eveniment public, într-o zonă interzisă. El a menționat că normele incidente erau unele imprevizibile în aplicare și lăsau loc de arbitrariu din partea autorităților.

Dl Svetlov a fost acuzat de comiterea unei contravenții administrative pentru că nu deținea un permis de conducere valabil. El a fost condus la secția de poliție, plasat în arest administrativ, acuzat de comiterea contravenției și sancționat cu detenția administrativă de cinci zile. Reclamantul a formulat un apel, continuând să execute sancțiunea în timp ce apelul său, care a fost respins ulterior, era pendinte. În procedurile din fața Curții, dl Svetlov a susținut, inter alia, că lipsa efectului suspensiv al apelului său împotriva sancțiunii detenției administrative i-a încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție (articolul 6 § 2 din Convenție).

În drept - Articolul 5 § 1

(a) Ducerea sub escortă administrativă și arestul administrativ (dna Tsvetkova, dl Andreyev, dl Bgantsev și dl Torpolov)

(i) Cu referire la privarea de libertate: Detenția reclamanților aflați sub arest administrativ în secțiile de poliție se încadrează în câmpul de aplicare al articolului 5 § 1, iar ducerea sub escortă administrativă (inclusiv conducerea unei persoane la o secție de poliție și prezența acelei persoane acolo) constituie o „privare de libertate". Nimic nu a sugerat că reclamanții puteau decide în mod liber să nu-i însoțească pe ofițerii de poliție la secție sau că, odată aflați acolo, puteau pleca în orice moment, fără ca această plecare să genereze consecințe adverse. Pe parcursul evenimentelor, a existat un element de constrângere care, în ciuda duratei relativ scurte a procedurii, a reprezentat, în anumite cazuri, dovada unei privări de libertate.

(ii) Cu referire la aplicabilitatea oricăruia dintre sub-paragrafele articolului 5 § 1: fusese important faptul că fiecare reclamant era suspectat de comiterea unei „contravenții" care putea fi sancționată în baza CAO. Nu existase niciun motiv de îndoială cu privire la compatibilitatea per se a cadrului legislativ național cu spiritul spiritul și cu scopul articolului 5 § 1 lit. (c) din Convenție.

(iii) Cu referire la conformitate: În cazul dnei Tsvetkova, nu fusese clar din procesul-verbal cu privire la arestul administrativ, și nici nu s-a constatat în mod convingător, în cadrul anchetei contravenționale preliminare, de comiterea cărei contravenții administrative era suspectată reclamanta. Totuși, era esențial să se specifice această informație, inter alia, având în vedere cerința existentă în dreptul național potrivit căreia arestul administrativ putea depăși trei ore doar în cazul contravențiilor care pot fi sancționate cu detenție. 

De asemenea, Curtea nu a fost convinsă de faptul că aresturile administrative ale dlui Andreyev și ale dlui Bgantsev au fost conforme cu legislația rusă, ca și cu condiția „legalității" în înțelesul articolului 5 § 1 lit. (c). În cazul dlui Andreyev, nu a fost prezentată vreo justificare, așa cum o cere articolul 27.3 § 1 din CAO, pentru a demonstra faptul că arestul administrativ a fost efectuat într-un „caz excepțional", sau că acesta a fost „necesar pentru o examinare promptă și adecvată" a cazului sau pentru „asigurarea executării sancțiunii impuse în cauză", care, în acest caz, a vizat o acuză relativă la întârzierea plății unei amenzi în valoare de 7 EUR. Detenția de treizeci și nouă de ore a dlui Andreyev a fost, așadar, nejustificată, arbitrară și disproporționată. 

În mod similar, deși nu a existat vreun motiv să se pună la îndoială faptul că ofițerul care a dispus arestarea a avut o bănuială rezonabilă că dl Bgantsev a comis o contravenție administrativă, Curtea nu a fost convinsă că ținerea sa în detenție timp de o noapte, ca urmare a întocmirii procesului-verbal cu privire la săvârșirea unei contravenții administrative, fusese conformă cu dreptul național, de vreme ce nimic nu sugera existența unui risc de comitere a unei noi contravenții, de distrugere a probelor, de influențare a martorilor sau de sustragere de sub actul justiției, sau de faptul că aceste considerente au fost unele ponderate și au justificat privarea sa de libertate.

În cazul dlui Torlopov, Curtea a considerat că cadrul normativ aplicabil nu era suficient de previzibil și de precis în aplicarea sa, pentru a evita riscul arbitrariului și, în consecință, nu a fost convinsă de faptul că conducerea la secția de poliție și reținerea sa fuseseră unele „legale", în înțelesul articolului 5 § 1 (c).

Concluzie: încălcare (unanimitate).

(b) Hotărârea privind detenția administrativă (dl Dragomirov): Curtea a reiterat faptul că, de principiu, o perioadă de detenție este considerată legală, dacă aceasta este executată în baza unei hotărâri judecătorești. Constatarea ulterioară a faptului că instanța a comis o eroare în baza dreptului național la adoptarea hotărârii nu va afecta în mod retroactiv validitatea perioadei de detenție intervenite. 

Atunci când instanța de apel a constatat, de principiu, că dl Dragomirov nu a comis vreo contravenție, acesta executase deja o parte din sancțiune. Concluziile apelului au dezvăluit eroare gravă în hotărârea primei instanțe (procesul-verbal al ofițerului de poliție dovedindu-se a nu corespunde adevărului), care a afectat în mod negativ perioada relevantă a detenției. Având în vedere casarea hotărârii primei instanțe de către instanța de apel și gravitatea erorilor identificate în procedura din fața primei instanțe, Curtea a considerat că, în circumstanțele particulare ale cauzei, exista o bază suficientă pentru a se conchide că detenția reclamantului „după stabilirea sancțiunii", pe care acesta o executase deja în parte, nu era „legală" în înțelesul articolului 5 § 1 lit. (a) din Convenție.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție și articolul 6 § 2 (dl Svetlov): Curtea a trebuit să stabilească dacă lipsa efectului suspensiv al unei căi de atac în cazul unei hotărâri judecătorești prin care se impune executarea sancțiunii detenției administrative și examinarea unei asemenea căi de atac după ce a fost executată deja sancțiunea a încălcat articolul 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

(a) Articolul 2 din Protocolul nr. 7: Spre deosebire de poziția enunțată în cauza Shvydka v. Ucraina, Curtea a subliniat că, potrivit dreptului intern rus, hotărârea judecătorească nu „intra" imediat „în vigoare". Deși a fost posibilă introducerea unui apel în termen de zece zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești, prima instanță a fost obligată din punct de vedere formal să trimită cererea de apel către instanța de apel în ziua primirii acesteia; iar instanța de apel era obligată să o examineze în termen de o zi. De asemenea, Curtea a notat că, în conformitate cu CAO, instanțele de apel aveau competența judecării cauzei în întregul ei și nu se limitau la examinarea sferei de aplicare a argumentelor prezentate în cererea de apel. Prin urmare, au existat garanții procedurale.

Totuși, elementele factuale esențiale și problemele juridice esențiale din constatările Curții în cauza Shvydka erau aplicabile și în cazul dlui Svetlov. Deși CFCA prevedea ca procedurile din apel să se desfășoare în anumite termene, în realitate a existat o întârziere, iar apelul a fost examinat după ce reclamantul a executat sancțiunea în totalitate. Curtea nu a fost convinsă de faptul că orice caracteristică specială a procedurii contravenționale sau respectarea celerității au cântărit mai greu decât dezavantajul creat reclamantului vis-à-vis de dreptul său la apel în lipsa oricărei alternative pentru executarea imediată a sancțiunii detenției administrative.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 6 § 2: De vreme ce dl Svetlov a rămas protejat de articolul 6 § 2 cu privire la posibilele declarații adverse în procedurile din apel referitoare la problemele factuale și juridice, simplul fapt că apelul împotriva hotărârii judecătorești nu a avut un efect suspensiv vis-à-vis  de executarea sancțiunii nu a presupus o încălcare a acestei prevederi.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

Curtea a mai constatat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 5 § 5 în cazul dlui Andreyev, și nicio încălcare în cazul dlui Dragomirov, și că au existat încălcări ale articolelor 3 și 13 din cauza condițiilor de detenție a dlui Bgantsev și din cauza lipsei unor remedii efective.

Articolul 41: despăgubiri variind de la 1.000 EUR la 3.600 EUR pentru prejudiciul moral suferit.

(Vezi și Shvydka v. Ucraina, 17888/12, 30 octombrie 2014, Nota informativă 178) 

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".