Hasan Köse v. Turcia. Suspendarea pronunțării unei hotărâri împotriva unui polițist declarat vinovat de provocarea unei vătămări corporale periculoase pentru viață, prin folosirea excesivă a forței. Încălcare

Hasan Köse v. Turcia - 15014/11 
Hotărârea din 18.12.2018 [Secția a II-a] 

Articolul 46

Articolul 46-2

Executarea hotărârii

Măsuri cu caracter general

Practica suspendării pronunțării hotărârilor prin care se constată că agenții statului se fac vinovați de uciderea nejustificată sau de aplicarea de rele tratamente: încălcare

Articolul 2

Obligații pozitive

Suspendarea pronunțării unei hotărâri împotriva unui polițist declarat vinovat de provocarea unei vătămări corporale periculoase pentru viață, prin folosirea excesivă a forței: încălcare

În fapt – Reclamantul a fost împușcat de către un polițist și a suferit o vătămare corporală periculoasă pentru viață, care i-a provocat o dizabilitate permanentă. În cadrul procedurilor penale ulterioare, tribunalul național a conchis, în ciuda afirmațiilor polițistului inculpat, că nu a existat nicio încăierare între polițist și reclamant la momentul împușcăturilor și a constatat vinovăția polițistului în provocarea unei vătămări corporale periculoase pentru viață, prin folosirea excesivă a forței. Polițistul a fost condamnat la cinci luni de închisoare, însă, în conformitate cu articolul 231 din Codul de procedură penală, tribunalul a suspendat pronunțarea hotărârii. Aplicarea prevederii în discuție a lipsit hotărârea de orice consecință juridică, inclusiv sentința de condamnare, sub rezerva respectării de către polițistul inculpat a încheierii privind liberarea provizorie sub control judiciar.

În drept – Articolul 2: În loc să arate că asemenea fapte nu pot fi în niciun caz tolerate, tribunalul național a făcut uz, prin decizia lui, de puterea sa discreționară în vederea diminuării consecințelor unui act criminal grav. Într-o serie de cazuri, Curtea a reținut că procedura reglementată de articolul 231 din Codul de procedură penală, care permite suspendarea pronunțării hotărârilor ce-i vizează pe agenții statului, a condus la impunitatea infractorilor. Prin urmare, sistemul de drept penal, așa cum a fost aplicat în cauza în discuție, nu a fost nici pe departe unul riguros și nu a manifestat un efect disuasiv care să asigure prevenirea efectivă a comiterii unor fapte ilicite ca cele de care s-a plâns reclamantul. Prin urmare, a existat o încălcare a articolul 2 din Convenție. 

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 46:  Curtea a examinat o serie de cauze comparabile împotriva Turciei, în care agenții statului vinovați de uciderea nejustificată sau de aplicarea de rele tratamente au rămas nepedepsiți din cauza suspendării pronunțării sentințelor de condamnare. În aceste cazuri, Curtea a constatat existența unor încălcări ale articolului 2 sau 3 din Convenție, pentru că procedura prevăzută la articolul 231 din Codul de procedură penală, care permite suspendarea pronunțării hotărârilor, ar putea crea un climat de impunitate pentru agenții statului care au comis asemenea infracțiuni grave. Prin urmare, aplicarea procedurii în discuție în asemenea cazuri era incompatibilă cu exigența asigurării răspunderii agenților statului, impusă de articolele 2 și 3 din Convenție. Pentru a executa prezenta hotărâre în conformitate cu articolul 46 din Convenție, statul reclamat va trebui să adopte măsuri generale pentru a preveni comiterea unor încălcări similare în viitor. În acest sens și fără a aduce atingere altor măsuri pe care Turcia ar putea să le prevadă, Curtea a considerat că, pentru a eradica această problemă, trebuie întreprinse măsuri de asigurare a faptului că procedura de suspendare a pronunțării hotărârilor a fost aplicată în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 2 și 3 din Convenție. Acest fapt vizează, în special, cazurile privind folosirea deliberată a forței letale sau posibil letale de către agenții statului, pentru a se asigura că, în practică, protecția în materie penală va fi deopotrivă eficientă și descurajatoare.

Articolul 41: 28,000 EUR cu privire la prejudiciul material și 40,000 EUR cu privire la prejudiciul moral.

(Vezi și Eski v. Turcia, 8354/04, 5 iunie 2012; Taylan v. Turcia, 32051/09, 3 iulie 2012; Böber v. Turcia, 62590/09, 9 aprilie 2013; Kasap și alții v. Turcia, 8656/10, 14 ianuarie 2014; Ateşoğlu v. Turcia, 53645/10, 20 ianuarie 2015; și Çalışkan v. Turcia (dec.), 47936/11, 1 decembrie 2015.)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".