Prima   |  Media   |  Rezumatele hotărârilor şi deciziilor relevante ale CEDO | CEDO: Tchokhonelidze v. Georgia. Controlul judiciar insuficient al afirmațiilor apărării împotriva provocării. Încălcare
11.07
2018

CEDO: Tchokhonelidze v. Georgia. Controlul judiciar insuficient al afirmațiilor apărării împotriva provocării. Încălcare

277 Accesări    

Tchokhonelidze v. Georgia - 31536/07
Hotărârea din 28.6.2018 [Secția a V-a]

Articolul 6

Proceduri penale

Articolul 6-1

Proces echitabil

Controlul judiciar insuficient al afirmațiilor apărării împotriva provocării: încălcare

În fapt - O persoană care acționa în calitate de agent sub acoperire a anunțat Departamentul Securității Constituționale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne („DSC") că reclamantul, vice-guvernator regional la acea dată, a cerut o mită de 30,000 de USD, în schimbul facilitării obținerii unei autorizații de construcție. Cu autorizarea instanței, întâlnirile ei ulterioare cu reclamantul au fost filmate, iar convorbirile telefonice au fost înregistrate. După transmiterea bancnotelor marcate, reclamantul a fost arestat. Ulterior, acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de corupere pasivă în proporții mari. Tribunalele naționale au analizat afirmațiile acestuia privind existența unei provocări.

În drept - Articolul 6 § 1: Inițial, Curtea a trebuit să dea o apreciere de substanță limitării DSC la „investigarea activității infracționale de o manieră esențialmente pasivă" și, în al doilea rând, cu privire la caracterul neconcludent al acestui test substanțial, pentru a aprecia procedura prin care instanțele naționale au soluționat capătul de cerere privind instigarea (testul procedural).

Nu a existat nicio probă referitoare la faptul că reclamantul a comis anumite infracțiuni legate de corupție până la săvârșirea infracțiunii în discuție. Faptele care au viciat legalitatea operațiunii poliției împotriva reclamantului sunt următoarele. Agenta sub acoperire colaborase de obicei cu DSC într-un șir de investigații penale separate, iar atunci când l-a abordat pe reclamant pentru prima dată, ea acționase conform instrucțiunilor date de DSC. Totuși, nu agenta a propus prima mita; dimpotrivă, reclamantul a fost primul care a solicitat-o. În asemenea circumstanțe, nu s-a putut stabili cu suficientă certitudine că agenta a avut un rol activ și decisiv în crearea stratagemei care a instigat comiterea infracțiunii de luare de mită în discuție. Prin urmare, testul substanțial a fost unul neconcludent.

În privința testului procedural, cadrul juridic prevedea posibilitatea excluderii probelor obținute ca urmare a unei aplicării unei asemenea tehnici de investigație. Totuși, atunci când s-a confruntat cu susținerea argumentată a reclamantului privind existența unei provocări, Procuratura nu a încercat să-i infirme afirmațiile. Acest fapt ar putea fi explicat prin imposibilitatea obiectivă de a se elibera de sarcina probei din cauza lipsei unei autorizări sau a unui control judecătoresc, de vreme ce ele nu erau impuse de legislația națională relevantă pentru operațiunea sub acoperire în discuție. Prin urmare, dreptul național nu prevedea o reglementare adecvată a unor astfel de operațiuni sub acoperire.

Confruntate cu afirmațiile fondate ale reclamantului, tribunalele nu au furnizat niciun motiv în deciziile lor de respingere. De asemenea, ele nu au reușit să asigure participarea și examinarea unui martor-cheie, cel mai probabil, a unui alt agent sub acoperire, angajat de către DSC pentru a-l provoca pe reclamant. Controlul judiciar al afirmațiilor referitoare la existența unei provocări nu a fost efectuat cu respectarea suficientă a principiului contradictorialității procesului.

Din cauza lipsei unui cadru legislativ suficient pentru efectuarea unei operațiuni sub acoperire împotriva reclamantului, a eșecului agentului sub acoperire de a rămâne pasivă în activitatea ei, a eșecului procurorului de a se elibera de sarcina probei cerute, precum și din cauza controlului judiciar insuficient al afirmațiilor fondate ale reclamantului referitoare la existența unei provocări, desfășurarea procedurii penale împotriva reclamantului nu a fost compatibilă cu noțiunea de proces echitabil.

Concluzie: încălcare (unanimitate)

Articolul 41: 2,500 EUR în privința prejudiciului moral. Capătul de cerere în privința prejudiciului material suferit - respins.

(Vezi și Miliniene v. Lituania74355/01, 24 iunie 2008, Nota informativă 109; Ramanauskas v. Lituania [MC], 74420/01, 5 februarie 2008, Nota informativă 105 și Matanović v. Croația2742/12, 4 aprilie 2017, Nota informativă 206)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova". 

 
Arrow Prev

              

Arrow Next
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3943117  //   Vizitatori ieri: 2520  //   azi: 258  //   Online: 76


Acces rapid