|
|
Prima | Media | Noutăţi | Obligația CSM de a verifica condițiile prevăzute de lege pentru ridicarea imunității judecătorului – constituțională
27.06
2017 Obligația CSM de a verifica condițiile prevăzute de lege pentru ridicarea imunității judecătorului – constituționalăLa 27 iunie 2017, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alin.(2) din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (Sesizările nr. 31g/2017 și 55g/2017). Circumstanţele cauzei La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 23 alin.(2) din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, ridicată de către avocații Vasile Foltea şi Gheorghe Ulianovschi, în dosarele nr.3-12/17 și, respectiv, nr.3-1/17, pendinte la Curtea Supremă de Justiție. Potrivit prevederilor contestate, Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării condiţiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reţinerii, aducerii silite, arestării sau percheziţiei judecătorului, fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii materialelor prezentate. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au pretins, în esenţă, că prevederile contestate limitează Consiliul Superior al Magistraturii la examinarea formală a propunerii Procurorului General de pornire a urmăririi penale în privinţa judecătorului sau de reţinere, aducere silită, arestare, percheziţie a judecătorului, contrar articolelor 20, 114 și 116 alin.(1) din Constituție. Excepția de neconstituționalitate a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă: Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte, Dl Aurel BĂIEŞU, Dl Igor DOLEA, Dna Victoria IFTODI, Dl Victor POPA, Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători.
Concluziile Curţii Examinând materialele dosarului și audiind argumentele părților, Curtea a reținut că Legea fundamentală consacră principiul independenţei și inamovibilității judecătorilor. În jurisprudenţa sa Curtea a relevat că independenţa judecătorilor este o garanţie împotriva presiunilor exterioare în luarea deciziilor, fiind justificată de necesitatea de a permite judecătorilor să-şi îndeplinească rolul lor de gardieni ai drepturilor şi libertăţilor omului (HCC nr.23 din 25 iulie 2016, §58). Curtea a reținut că, de regulă, o condiție sine qua non pentru pornirea urmăririi penale, reţinerea, aducerea silită, arestarea sau percheziţia judecătorului este acordul Consiliului Superior al Magistraturii, care reprezintă o garanție legală a consolidării principiilor constituționale privitoare la independența judecătorilor. Curtea a observat că potrivit articolului 23 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau prim-adjunctului privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale, reţinerea, aducerea silită, arestarea sau percheziţia judecătorului sub aspectul respectării condiţiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea acestor acțiuni procesuale, fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii materialelor prezentate. În acest context, Curtea a menţionat că Procurorul General urmează să argumenteze și să probeze existența condițiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea, după caz, a pornirii urmăririi penale, reţinerii, aducerii silite, arestării sau percheziţionării judecătorului. Corelativ, Consiliului Superior al Magistraturii îi revine sarcina, în temeiul articolului 23 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii de a verifica respectarea acestor exigenţe. În același timp, Curtea a reţinut că prevederile criticate exclud ab initio posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a aprecia calitatea şi veridicitatea materialelor prezentate de către Procurorul General. Prin urmare, Consiliul Superior al Magistraturii este limitat și constrâns să purceadă la o încuviinţare quasi-automată a pornirii urmăririi penale sau a efectuării acțiunilor de urmărire penală în privinţa judecătorilor. O atare situaţie conduce în mod evident la diminuarea importanţei acordului Consiliului Superior al Magistraturii, care, de fapt, constituie o condiţie specială prevăzută de lege şi are natura juridică a unui act-condiţie pentru pornirea urmăririi penale sau efectuarea acțiunilor de urmărire penală în privința judecătorului. Curtea a notat că, având în vedere statutul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, și anume de garantare a independenței justiției, acestuia îi revine obligaţia de a examina materialele prezentate în acest sens și de a nu admite eventuale cereri abuzive formulate de organele de urmărire penală în privinţa judecătorilor. Totodată, Curtea a relevat că acesta are obligaţia să motiveze hotărârea sa, ţinând cont de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte, fără a se limita la formulări generale şi abstracte. Totuşi, exprimându-şi acordul sau refuzul privind pornirea urmăririi penale, reţinerea, aducerea silită, arestarea sau percheziţia judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii, are dreptul şi obligaţia de a aprecia materialele prezentate de către organul de urmărire penală, fără a formula concluzii asupra vinovăţiei judecătorului. Astfel, sintetizând cele reliefate supra, Curtea a conchis că sintagma „fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii materialelor prezentate” din articolul 23 alineatul (2) din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii aduce atingere substanței principiului independenței și inviolabilității judecătorului, fiind contrară articolului 116 alin.(1) din Constituţie. Totodată, având în vedere că procedura de ridicare a imunității nu este acoperită de garanțiile unui proces echitabil, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 din Convenția europeană, ci constituie un instrument de garantare a independenței judecătorului, prezenta hotărâre nu implică în mod automat revizuirea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii de ridicare a imunității. Curtea a subliniat că verificarea tuturor aspectelor ce țin de garantarea unui proces echitabil, constituie apanajul instanței de judecată.
Hotărârea Curţii Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională: 1) a admis parțial excepţia de neconstituţionalitate; 2) a declarat neconstituțional textul „fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii materialelor prezentate” din articolul 23 alineatul (2) din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii; 3) a recunoscut constituțional textul „Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării condiţiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reţinerii, aducerii silite, arestării sau percheziţiei judecătorului” din articolul 23 alineatul (2) din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. |