Hotărâre Nr.21 din 01.10.2018

Hotărârea nr. 21 din 01.10.2018 pentru controlul constituționalității articolului 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală (efectul retroactiv al hotărârilor Curții Constituționale în materie de drept penal procedural)


Subiectul sesizării: Deputat din Parlamentul Republicii Moldova , Ștefan Creangă, deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor al regulamentelor și al hotărârilor Parlamentului

Prevedere: Excepţie de neconstituţionalitate acceptată parțial și declararea neconstituționalității

Hotărârea curții:
1.  ro-h21201898a2018ro58ba8.pdf
2.  ro-h21201898a2018rue7611.pdf


Sesizări:



1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe 3 iulie 2018, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către dl Ștefan Creangă, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituționalității articolului 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003.

2. Autorul sesizării consideră că norma contestată încalcă prevederile articolelor 6, 7, 134 și 140 din Constituție.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 9 iulie 2018, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Președintelui, Parlamentului și Guvernului Republicii Moldova.

5. La şedinţa plenară publică a Curţii autorul sesizării a fost reprezentat de către dl Gheorghe Ulianovschi, avocat. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat.

ÎN FAPT

6. Articolul 458 din Codul de procedură penală prevede cazurile de revizuire a procesului penal încheiat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Astfel, potrivit alin. (3) pct. 4) din articolul menţionat, revizuirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile poate fi cerută în cazul în care „Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă".

7. Procedura de revizuire se declanșează în baza cererii adresate procurorului de nivelul instanţei care a judecat cauza în fond. În cazul motivelor prevăzute la articolul 458 alin. (3) pct. 3) şi 4), procedura de revizuire se declanșează în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă [articolul 460 alin. (1) din Cod].

8. Potrivit articolului 460 alin. (61) din Cod, dacă se constată existenţa motivului prevăzut la articolul 458 alin. (3) pct. 4) din Cod [Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă], instanţa de judecată admite prin încheiere cererea şi rejudecă cauza.

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separația şi colaborarea puterilor

„În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 134

Statutul [Curții Constituționale]

„(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

(2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

(3) Curtea Constituţională garantează supremația Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat."

Articolul 140

Hotărârile Curţii Constituţionale

„(1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

(2) Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:


Articolul 458

Cazurile de revizuire a procesului penal

„(1) Hotărârile judecătoreşti irevocabile pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

(2) Dacă hotărârea judecătorească se referă la mai multe persoane sau mai multe infracţiuni, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

(3) Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:

[...]

4) Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

[...]"

Articolul 459

Termenele de revizuire a procesului penal

„(1) Revizuirea unei hotărâri de achitare, de încetare a procesului penal, precum şi revizuirea unei hotărâri de condamnare pentru motivul că pedeapsa este prea uşoară sau pentru că celui condamnat trebuie aplicată legea privitoare la o infracţiune mai gravă, se pot face numai înăuntrul termenelor de prescripţie a incriminării, stabilite în articolul 60 din Codul penal, şi cel mai târziu până la un an de la descoperirea circumstanţelor prevăzute în articolul 458 alin. (3).

(2) Revizuirea în favoarea condamnatului a unei hotărâri de condamnare, în caz de descoperire a circumstanţelor prevăzute în articolul 458 alin. (4), nu este limitată de nici un termen.

(3) Decesul celui condamnat nu împiedică revizuirea procesului penal, în urma descoperirii circumstanţelor prevăzute în articolul 458 alin. (4), dacă este vorba de reabilitarea condamnatului."

1. Se admite parțial sesizarea dlui Ștefan Creangă, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se recunoaște constituţional articolul 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, în măsura în care revizuirea va putea fi solicitată, în baza hotărârii de declarare a neconstituționalității unei prevederi legale aplicate în cauză, doar dacă hotărârea Curții conține în mod expres o asemenea mențiune.

3. Efectele prezentei hotărâri se aplică doar pentru viitor. 

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

41. Constituția reglementează unele aspecte privind efectul în timp al hotărârilor Curții Constituționale prin care se declară neconstituțională o anumită prevedere legală. Articolul 140 alin. (1) din Constituție prevede că legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale. Curtea menționează că textul „din momentul adoptării hotărârii" din norma constituțională citată se referă la efectul ex nunc al hotărârilor Curții Constituționale, fapt care presupune că acestea produc efecte pentru viitor. În același timp, toate hotărârile judecătorești bazate pe norma declarată neconstituțională rămân intacte, fiind guvernate de principiul res judicata. Pe de altă parte, din momentul adoptării hotărârii Curții, norma declarată neconstituțională „dispare din fondul activ al legislaţiei" (HCC nr. 33 din 10 octombrie 2013, § 57) și, prin urmare, nu poate fi aplicată în cazurile care pot apărea după adoptarea hotărârii în discuție. În această situație, există un echilibru abstract între principiul certitudinii juridice și principiul legalității. Primul principiu domină trecutul, iar cel de-al doilea decide viitorul.

42. Al doilea efect în timp al hotărârilor Curții Constituționale este prevăzut de articolul 26 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, care prevede că, prin hotărârea sa, Curtea poate stabili că unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în acestea. Curtea menționează că textul „la data indicată în ele" din norma menţionată se referă la efectul pro futuro al hotărârii Curții Constituționale, fapt care presupune că Curtea poate amâna efectele hotărârii sale pentru o dată ulterioară adoptării acesteia. Amânarea efectelor hotărârii Curții are în vedere ideea potrivit căreia, deși prevederea legală este declarată neconstituțională, ea continuă să fie aplicată în cauzele care apar între data adoptării hotărârii Curții și data indicată în hotărâre. Efectul dispariției normei declarate neconstituționale din fondul activ al legislaţiei intervine începând cu data menționată în hotărâre. Beneficiile efectului pro futuro constau în evitarea lacunelor de reglementare prin instituirea unei perioade tranzitorii pentru ca legislatorul să modifice norma declarată neconstituțională și, totodată, să fie evitate, de exemplu, consecințele financiare sau de alt ordin ale unei asemenea hotărâri pentru societate. În același timp, prin amânarea efectelor hotărârii Curții, pârghia balanței pe care stau, pe de o parte, principiul securității raporturilor juridice și, pe de altă parte, principiul legalității înclină în favoarea celui dintâi.

43. În același timp, Curtea menționează că aplicarea sistematică a efectului ex nunc sau pro futuro poate descuraja persoanele să-i solicite Curții examinarea constituționalității unor prevederi legale.

44. Din acest motiv, legislatorul a reglementat și un al treilea efect în timp al hotărârilor Curții Constituționale, menționat implicit în norma contestată de către autorul sesizării, care prevede posibilitatea revizuirii hotărârii judecătorești irevocabile pronunțate într-o cauză penală, dacă Curtea Constituțională a declarat neconstituțională prevederea legală aplicată în acea cauză. Astfel, în situația revizuirii, hotărârea Curții Constituționale manifestă un efect retroactiv (ex tunc).

45. În plan temporal, executarea hotărârilor prin care se declară neconstituționalitatea unei prevederi legale ține atât de efectul pentru viitor al acestora, care se manifestă prin excluderea normei din fondul activ al legislației, cât și de efectul retroactiv, manifestat prin combaterea, pe calea revizuirii, a consecințelor produse de norma declarată neconstituțională. Dacă efectul pentru viitor al hotărârilor Curții este reglementat de articolul 140 alin. (1) din Constituție, efectul retroactiv se bazează pe un principiu general, i.e. principiul supremației Constituției, garantat de articolul 7 din Legea fundamentală.

46. Curtea reține că efectul retroactiv al hotărârilor Curții Constituționale reprezintă o redresare a consecințelor negative ale procedurilor penale soluționate definitiv prin aplicarea unei norme declarate neconstituționale. De altfel, în Hotărârea nr. 16 din 25 iunie 2013, Curtea a reținut că posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu încălcarea Constituţiei reprezintă singura modalitate de contracarare a efectelor unei legi care contravine principiilor constituţionale. De asemenea, Curtea a menționat că neretroactivitatea hotărârilor sale nu poate prevala în situaţia în care la baza hotărârilor judecătoreşti stau dispoziții legale care contravin drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi sunt declarate neconstituţionale (§§ 66 și 68). De aici rezultă faptul că hotărârile judecătorești irevocabile bazate pe prevederi legale declarate neconstituționale pot fi revizuite. Astfel, spre deosebire de celelalte efecte în timp ale hotărârilor Curții, în situația efectului retroactiv, pârghia balanței pe care stau principiul securității raporturilor juridice și principiul legalității înclină în favoarea celui din urmă.

47. În același timp, Curtea menționează că retroactivitatea în sine poate genera consecințe imprevizibile dacă nu este moderată de anumite condiții prevăzute de lege sau de jurisprudență. Din acest considerent, efectul retroactiv al hotărârilor Curții trebuie să funcționeze sub un control amănunțit.

48. Legislatorul nu i-a acordat Curții competența expresă de a stabili efectul retroactiv al hotărârilor sale, așa cum a făcut-o în cazul efectului pro futuro. Totuși, redactorii Constituției au adoptat un limbaj constituțional general, care le impune judecătorilor constituționali sarcina de a da un conținut concret garanțiilor articolului 7 din Constituție.

49. Curtea reține că, din perspectiva articolului 7 din Constituție, hotărârile Curții Constituționale nu pot retroactiva în mod automat, ci pot retroactiva doar dacă Curtea Constituțională menționează expres acest fapt. În caz contrar, hotărârea Curții este aplicabilă doar pentru viitor.

50. Astfel, Curtea va examina dacă norma contestată din Codul de procedură penală limitează sau nu posibilitatea revizuirii hotărârii judecătorești irevocabile bazate pe o normă declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, având în vedere jurisprudența instanțelor de drept comun în acest domeniu și alte prevederi legale relevante.

51. Astfel, Curtea observă că, în procedura de revizuire, unele instanţe de judecată consideră că hotărârile Curții Constituționale, în special în domeniul procedurii penale (e.g. HCC nr.12 din 14 martie 2015; HCC nr. 26 din 23 noiembrie 2010), produc efecte doar pentru viitor și, astfel, resping cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești irevocabile bazate pe norme declarate neconstituționale (a se vedea cazul Bogdanov Valentina, decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2014; decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13 august 2014, dosarul nr. 1ra-1300/2014; cazul Evtodiev Vitalie, sentința Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 9 noiembrie 2015; decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2017; decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2018, dosarul nr.1a-1965/17). Totodată, Curtea a remarcat faptul că unele instanțe de judecată resping cererile de revizuire depuse în baza articolului 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală, invocând faptul că „Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 26 din 23 noiembrie 2010 prin care a fost declarat neconstituţional articolul 63 alin. (6) din Codul de procedură penală a existat la momentul examinării cauzei penale în fond şi nu poate constitui temei de revizuire, dar trebuie să constituie un temei de verificare în cadrul examinării cauzei în fond" (a se vedea cazul Lungu Mihail, decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 27 septembrie 2017, care a fost menținută prin deciziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 7 februarie 2018, dosarul nr. 1ra-320/2018, și din 12 iulie 2018, dosarul nr. 4-1re-138/2018).

52. În același timp, Curtea constată că, în afară de cazul procedurilor de revizuire, efectele hotărârilor Curții Constituționale prin care se declară neconstituționale norme din Codul de procedură penală sunt apreciate în mod diferit. Astfel, unele instanţe consideră că hotărârile Curții Constituționale au efect pentru viitor (ex nunc) (deciziile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 9 octombrie 2012, dosarul 1ra-904/12, din 22 noiembrie 2016, dosarul nr. 1ra-1771/2016, din 15 noiembrie 2016, dosarul nr. 1ra-1512/2016, din 13 decembrie 2016, dosarul nr. 1ra-1772/2016, din 25 iulie 2017, dosarul nr. 1ra-1003/2017 din 2 martie 2017, dosarele nr. 4-1re-192/16 și nr. 4-1re-2/17; decizia Colegiului judiciar al Curţii de Apel Cahul din 1 martie 2016, dosarul nr. 05-1a-1392-02112015; decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2016, dosarul nr.1a-178/16).

53. Cu toate acestea, există instanțe judecătorești care consideră că hotărârile Curții Constituționale au efect retroactiv (ex tunc) (deciziile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 7 februarie 2017, dosarul nr.1ra-50/2017, din 18 iulie 2017, dosarul nr. 1ra-184/2017; decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2017; decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2017, dosarul nr. 1a-413/17; decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 20 aprilie 2011; sentința Judecătoriei Strășeni din 18 decembrie 2015, dosarul nr. 1-19/2015; sentința Judecătoriei Sângerei din 22 decembrie 2010, cazul Vultur Vadim).

54. Astfel, având în vedere faptul că efectele hotărârilor Curții Constituționale în materie de procedură penală sunt apreciate în mod diferit de către instanțele de judecată și că această problemă este una de constituționalitate, pentru că problema calității legii - așa cum este interpretată aceasta - face incidente garanțiile constituționale, Curtea consideră necesar să menționeze următoarele.

55. Cu privire la efectul în timp al hotărârilor Curții Constituționale în cazul revizuirii, Curtea observă că Constituția, Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională și Codul de procedură penală nu prevăd în mod expres faptul că în cadrul procedurii de revizuire hotărârile Curții Constituționale au efect retroactiv (ex tunc). Totuși, Curtea Constituțională a analizat în jurisprudența sa efectul retroactiv al hotărârilor sale în procedura de revizuire (e.g. HCC nr. 16 din 25 iunie 2013; HCC nr. 33 din 10 octombrie 2013; DCC nr. 81 din 18 noiembrie 2016). În ciuda acestui fapt, jurisprudența instanțelor naționale în acest domeniu este una neuniformă, fapt care face incertă aplicarea articolului 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală (a se vedea §§ 51-53 din prezenta hotărâre).

56. Cu referire la interpretarea articolului 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală, potrivit căreia revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile este posibilă doar dacă Curtea Constituțională a declarat neconstituţională o prevedere din Codul penal aplicată în cauza respectivă, Curtea consideră că aceasta se bazează pe un singur raționament, și anume pe cel potrivit căruia norma declarată neconstituțională trebuie să afecteze fondul cauzei, în caz contrar cererea de revizuire trebuind respinsă. Așadar, potrivit interpretării avansate, doar normele din Codul penal pot afecta fondul cauzei.

57. În acest context, Curtea observă că textul articolului 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală nu face o asemenea deosebire. Dimpotrivă, el stabilește că „revizuirea poate fi cerută dacă Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă". Astfel, din expresia „prevederea legii" de la articolul 458 alin. (3) pct. 4) din Cod este evident faptul că baza de revizuire a hotărârilor judecătorești irevocabile este formulată în termeni generali care nu se referă doar la o anumită categorie de norme penale, i.e. substanțiale sau procedurale. În același timp, Curtea constată că nici jurisprudența constituțională a altor state nu exclude posibilitatea revizuirii unui caz în care norma declarată neconstituțională are un caracter procedural (a se vedea jurisprudența germană, § 11; americană, §§ 12-19; polonă, § 24). Dimpotrivă, jurisprudența Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii demonstrează, prin instituirea testului Linkletter, iar mai recent prin instituirea testului Teague, că hotărârile prin care sunt considerate neconstituționale anumite prevederi de procedură penală pot retroactiva dacă sunt îndeplinite anumite cerințe (a se vedea §§ 12-19 din prezenta hotărâre). De asemenea, jurisprudenţa germană a Curții Constituționale Federale (hotărârea 1 BvR 1905/02) și cea a Curții Federale de Justiție (hotărârea BGH StB 13/96) relevă că revizuirea poate fi cerută dacă norma procesual-penală declarată neconstituţională influențează baza juridică substanțială a hotărârii definitive.

58. Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea s-a referit la posibilitatea revizuirii hotărârii judecătorești irevocabile bazate pe o normă de procedură penală declarată neconstituțională. Astfel, Curtea a menționat că soluţia Curţii Constituţionale, pronunţată prin Hotărârea nr. 12 din 14 mai 2015 [referitoare la reluarea urmăririi penale], nu împiedică, ci, dimpotrivă, dă posibilitatea de a se solicita revizuirea hotărârii judiciare (DCC nr. 81 din 18 noiembrie 2016, § 28).

59. În același timp, Curtea admite că formularea normei contestate este una foarte permisivă pentru materia procedurilor penale, deoarece permite, prin textul ei, declanșarea procedurilor de revizuire a hotărârilor judecătorești irevocabile indiferent de impactul pe care îl poate produce hotărârea Curții Constituționale pentru procedura finalizată. Pe de altă parte, interpretarea contestată de către autorul sesizării, care presupune excluderea în totalitate de la procedura revizuirii a normelor procedurale declarate neconstituționale printr-o hotărâre a Curții, nu este în măsură să asigure principiul supremației Constituției, din cauza caracterului ei restrictiv.

60. În acest sens, Curtea reamintește că a menționat în jurisprudența sa faptul că norma declarată neconstituțională trebuie să producă „consecinţe grave" pentru a solicita revizuirea în baza articolului 458 alin. (3) pct. 4) din Cod (DCC nr. 81 din 18 noiembrie 2016, § 28). Astfel, norma contestată nu împiedică solicitarea revizuirii, chiar dacă norma declarată neconstituțională prin hotărârea Curții nu atenuează situația persoanei. De altfel, prin articolul 460 alin. (61) din Codul de procedură penală, care prevede că „dacă se constată existenţa motivului prevăzut la articolul 458 alin. (3) pct. 4), instanţa de judecată admite prin încheiere cererea şi rejudecă cauza", legislatorul nu a stabilit, de fapt, cerințe referitoare la impactul hotărârii Curții asupra procedurii finalizate. Dimpotrivă, textul acestui articol îi solicită instanței care examinează cererea de revizuire doar să constate existența hotărârii Curții Constituționale prin care norma aplicată a fost declarată neconstituțională. Curtea consideră că persoana, ca urmare a revizuirii hotărârii în baza normei contestate, trebuie să aibă un beneficiu semnificativ, e.g. reducerea pedepsei, comutarea pedepsei, achitare etc. Fără aceste beneficii, rejudecarea cauzei prin intermediul revizuirii ar fi disproporționată în raport cu principiul securității raporturilor juridice și resursele dedicate acestei proceduri. De altfel, din legislația altor state (e.g. Portugalia, § 22 din prezenta hotărâre; Spania, § 23 din prezenta hotărâre; Polonia, § 24 din prezenta hotărâre; Ungaria, § 25 din prezenta hotărâre; Albania, § 26 din prezenta hotărâre) rezultă faptul că, pentru a depune o cerere de revizuire, hotărârea prin care se declară neconstituțională o anumită prevedere legală trebuie să-i fie favorabilă persoanei.  

61. Sub un alt aspect, Curtea constată că, în cazul revizuirii hotărârii judecătorești irevocabile în baza normei contestate, prevederile articolului 459 din Cod referitoare la termenele de revizuire a procesului penal nu stabilesc un termen de depunere a cererii de revizuire. Totodată, legislația procesual-penală nu conține prevederi referitoare la perioada pentru care retroactivează hotărârea Curții. În lipsa unei asemenea prevederi, efectul retroactiv al hotărârii prin care se declară neconstituționalitatea unei dispoziții legale poate să se refere la fiecare caz în care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească irevocabilă în perioada cuprinsă între data adoptării legii și data pronunțării hotărârii Curții. Prin urmare, teoretic, toate hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în perioada respectivă ar putea fi revizuite. Această situație este similară declarării neconstituționalității unei legi ab initio, fapt care presupune că legea este neconstituțională din momentul adoptării ei, iar Curtea Constituțională doar descoperă acest fapt ulterior.

62. Astfel, având în vedere cele menționate, Curtea consideră că este necesară identificarea unor soluții echilibrate care să asigure respectarea principiului legalității şi a principiului securității raporturilor juridice. În acest sens, Curtea reține că, în cadrul procedurii de revizuire, hotărârea Curții Constituționale prin care o anumită prevedere de drept penal procedural este declarată neconstituțională trebuie analizată din perspectiva impactului pe care îl poate produce asupra caracterului echitabil al procedurii în ansamblu.

63. Așadar, pentru a preveni fie o practică neunitară, fie încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale sau, in extremis, pentru a evita nerespectarea hotărârilor sale, Curtea reține următoarele.

64. Atunci când va declara neconstituțională o anumită prevedere legală, fie prin exercitarea controlului de constituționalitate, fie pe calea excepției de neconstituționalitate, având în vedere efectele pe care le poate produce hotărârea în discuție, Curtea va stabili expres în dispozitivul hotărârii dacă poate fi solicitată revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile și, dacă este necesar, va menționa perioada pentru care hotărârea sa retroactivează și termenul de solicitare a revizuirii. În caz contrar, va fi aplicat principiul acțiunii pentru viitor a hotărârii sale.

65. Efectele în timp ale hotărârilor Curții vor fi stabilite în funcție de următoarele criterii: 1) asigurarea securității raporturilor juridice; 2) evitarea lacunelor de reglementare; 3) respectarea principiului separației puterilor în stat; 4) evaluarea posibilelor efecte asupra bugetului național și planificării financiare sau asupra asigurării uniformității procedurilor administrative; și 5) alte motive importante pentru interesul general al comunității.

66. Așadar, Curtea reține că articolul 458 alin. (3) pct. 4) din Codul de procedură penală este conform cu articolul 7 din Constituție în măsura în care revizuirea va putea fi solicitată, în baza hotărârii de declarare a neconstituționalității unei prevederi legale aplicate în cauză, doar dacă hotărârea Curții conține în mod expres o asemenea mențiune.

67. Curtea notează că, în prezenta cauză, ea a examinat posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești irevocabile bazate pe norme de drept penal procedural declarate neconstituționale și, prin urmare, regula mențiunii exprese a posibilității revizuirii, descrisă la § 66 din prezenta hotărâre, se va aplica doar în raport cu acestea.

68. În cazul declarării neconstituționalității unei norme de drept penal substanțial, este firesc ca față de acestea să se aplice regula efectului retroactiv al normei penale mai favorabile, garantate de articolul 22 din Constituție.

69. Având în vedere ponderea securității raporturilor juridice, în această situație, efectele prezentei hotărâri se aplică doar pentru viitor.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 4029512  //   Vizitatori ieri: 2601  //   azi: 950  //   Online: 39


Acces rapid