Decizia nr. 110 din 29.09.2020

Decizia nr. 110 din 29.09.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr. 139g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a punctelor 47, 48 și 64 din Regulamentul cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010


Subiectul sesizării: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, avocat Vitalie Tihon


Decizia:
1. d_110_2020_139g_2020_ rou.pdf


Sesizări:


 

 DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 139g/2020
privind excepția de neconstituționalitate a punctelor 47, 48 și 64 din Regulamentul cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010

 CHIŞINĂU
29 septembrie 2020

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 12 august 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe 29 septembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituționalitate a punctelor 47, 48 [abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 209 din 7 martie 2018] și 64 din Regulamentul cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010, ridicată de către dl avocat Vitalie Tihon în interesele S.R.L. „Tipografia Sirius”, parte în dosarul civil nr. 2c-1792/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Maria Frunze de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. 

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza civilă nr. 2c-1792/19 intentată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva S.R.L. „Tipografia Sirius” cu privire la încasarea costului unui bilet de tratament.

4. În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Vitalie Tihon a ridicat, în interesele S.R.L. „Tipografia Sirius”, excepția de neconstituționalitate a punctelor 47, 48 și 64 din Regulamentul cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010.

5. Prin Încheierea din 13 iulie 2020, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

 „[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sânt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

 „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

 (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

 „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 7

 Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă.

„Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 15

Universalitatea

 „Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Articolul 16

Egalitatea

 „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

 

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

 (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

 (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

 (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

 (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

 (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ 

„(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…].”

7. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010, sunt următoarele:

 „[…]

47. Asiguraţii, care desfăşoară activităţi în mai multe entități (prin cumul), îşi pot realiza dreptul la tratament balneosanatorial numai la locul de muncă de bază.

 48. Biletele se eliberează asiguraţilor, care în entitatea respectivă au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, cu excepţia cazurilor menţionate la punctul 5 al prezentului Regulament.

[pct. 48 în redacția Hotărârii Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010, în vigoare până la 16 martie 2018]

 […]

64. Controlul privind corectitudinea şi plenitudinea executării prevederilor prezentului Regulament se exercită de Casa Naţională, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova şi de organele abilitate cu drept de control.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. În argumentele sale, autorul excepției susține că prevederile criticate constituie norme juridice primare care nu au nicio justificare politico-juridică și care nu corespund regulilor de tehnică legislativă. Potrivit acestuia, atunci când a adoptat Hotărârea nr. 290 din 19 aprilie 2010, Guvernul a intervenit cu reglementări primare într-un domeniu în care nu a fost delegat. Astfel, intervenția Guvernului, acolo unde Parlamentul nu urmărește să se acționeze, presupune o încălcare a principiului separației puterilor în stat și a prevederilor articolului 60 din Constituție.

9. De asemenea, autorul menționează că prevederile contestate sunt neclare și imprevizibile atunci când stabilesc că asiguraţii care desfăşoară activităţi în mai multe entități (prin cumul) îşi pot realiza dreptul la tratament balneosanatorial numai la locul de muncă de bază, deoarece nu există criterii clare ce ar deosebi un angajat de bază de un angajat prin cumul.

10. Autorul conchide că învestirea unor autorități publice cu competențe de control privind corectitudinea executării prevederilor contestate are ca efect acordarea unor împuterniciri nelimitate în acest domeniu, deoarece nu se stabilesc criterii, termene și condiții pentru acest control.

11. În fine, autorul excepției de neconstituționalitate pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 4 [drepturile și libertățile omului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 7 [Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiție], 23 alin. (2) [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți], 60 [Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ] din Constituție. 

B. Aprecierea Curții

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010, prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, ține de competența Curții Constituționale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Vitalie Tihon în interesele S.R.L. „Tipografia Sirius”, parte în dosarul civil nr. 2c-1792/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile din punctele 47, 48 și 64 ale Regulamentului cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010. Punctele 47 și 48 din Regulament stabilesc că asiguraţii care desfăşoară activităţi în mai multe entități (prin cumul) îşi pot realiza dreptul la tratament balneosanatorial numai la locul de muncă de bază, iar biletele pentru tratament balneosanatorial se eliberează asiguraţilor care au realizat în entitatea respectivă un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni. De asemenea, pct. 64 din Regulament le atribuie Casei Naţionale, Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova şi organelor abilitate cu drept de control funcția de a verifica corectitudinea şi plenitudinea executării prevederilor stabilite prin Regulament.

16. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanța de judecată, deoarece aceasta examinează o cerere de chemare în judecată referitoare la încasarea costului unui bilet de tratament balneosanatorial. Curtea observă că, deși în prezent (când cauza se afla pe rol) punctul 48 din Regulament este abrogat, totuși, acesta constituie obiect al sesizării, deoarece raportul juridic dedus instanței de judecată s-a născut sub imperiul acestei norme. Or, pornind de la natura excepției de neconstituționalitate, ea poate fi ridicată și asupra actelor cuprinse la art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituție care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase și este determinantă în soluționarea cauzei (a se vedea HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, § 73).

17. Curtea notează că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

18. Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența în speță a unui drept constituțional. Astfel, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr. 35 din 23 martie 2020, § 18). Autorul sesizării susține că prin textele criticate se încalcă articolele din Constituţie indicate la § 11 supra.

19. Curtea nu întrevede motive pentru a analiza contrarietatea textelor criticate cu articolele 4, 7, 15, 16, 20, 26 și 54 din Constituție, pentru că autorul excepției nu îşi argumentează criticile de neconstituţionalitate în raport cu aceste norme. El nu motivează pretinsa neconformitate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate și nu demonstrează raportul contradictoriu dintre ele. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr. 30 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr. 102 din 3 octombrie 2019 § 17; DCC nr. 130 din 2 decembrie 2019, § 23; DCC nr. 151 din 26 decembrie 2019, § 16; DCC nr. 5 din 20 ianuarie 2020, § 20; DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 31).

20. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate de o asemenea manieră, Curtea s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate. Potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerințele (DCC nr. 98 din 19 decembrie 2016, § 23; DCC nr. 126 din 15 decembrie 2017, § 28; DCC nr. 139 din 12 decembrie 2019, § 25).

21. Cu referire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolele 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 23 alin. (2) [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle] și 60 [Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ] din Constituție, Curtea reține următoarele.

22. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin. (3) și 23 alin. (2) din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr. 15 din 28 mai 2020, § 25; HCC nr. 18 din 31 iulie 2020, § 30; DCC nr. 3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr. 28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 21). De asemenea, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituționalitate din perspectiva calității unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr. 61 din 11 iunie 2020, § 37).

23. În speță, Curtea constată că autorul sesizării nu a argumentat existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. În acest caz, Curtea nu va examina prevederile contestate din perspectiva standardului valorilor constituționale ale preeminenței și calității dreptului.

24. De asemenea, Curtea nu poate reține critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolele 6 și 60 din Constituţie.

25. Curtea observă că prevederile contestate sunt cuprinse în Regulamentul cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, care a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010, pentru a pune în executare articolul 41 al Legii nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale şi articolul 15 alin. (3) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

26. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că „hotărârile [Guvernului] se adoptă pentru organizarea executării legilor”, potrivit articolului 102 alin. (2) din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 132 din 5 decembrie 2019, § 21; DCC nr. 11 din 3 februarie 2020, § 29). Sub acest aspect, normele cuprinse în actele Guvernului nu pot avea caracter primar. Acestea dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legilor. Guvernul nu are competenţă normativă primară, fiind abilitat să acţioneze numai în executarea actelor legislative (a se vedea HCC nr. 22 din 28 septembrie 2004, § 3; DCC nr.132 din 5 decembrie 2019, § 22; DCC nr. 11 din 3 februarie 2020, § 30). Prin urmare, legea trebuie să preexiste hotărârii Guvernului (a se vedea HCC nr. 29 din 28 octombrie 2016, § 74, DCC nr. 121 din 21 noiembrie 2019, § 23).

27. Așadar, Guvernului i-a fost delegată competenţa de a adopta acte normative necesare punerii în aplicare a Legii nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale şi a Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Curtea menționează că ține de marja de discreție a Guvernului de a decide cu privire la procedura de punere în executare a legilor. În acest caz, exercitându-şi funcţia executivă, atunci când a determinat procedura de punere în aplicare a legilor menționate supra, Guvernul a rămas în sfera prerogativelor sale potrivit principiului separației și colaborării puterilor, proclamat de articolul 6 din Constituție.

28. Totodată, Curtea reține că textele contestate nu conțin prevederi care ar învesti Guvernul cu atribuțiile puterii legislative, i.e. cu competența de a adopta, modifica sau abroga legi. Astfel, în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile articolului 60 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. 

29. De asemenea, Curtea nu poate reține criticile de neconstituționalitate potrivit cărora prevederile contestate nu ar corespunde procedurii legale de adoptare și nu ar fi oportune sub aspect politico-juridic.

30. În acest sens, Curtea notează că, potrivit articolului 102 alineatele (2) și (4) din Constituție, Guvernul trebuie să respecte câteva condiții atunci când adoptă o hotărâre, și anume: actul respectiv să fie adoptat pentru organizarea executării legilor, să fie semnat de Prim-ministru, contrasemnat de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și să fie publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Aceste cerinţe sunt de rang constituțional, în timp ce alte reguli, de ordin procedural, sunt stabilite de legislația infraconstituțională și nu ridică o problemă de constituționalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 5 din 28 septembrie 2000; HCC nr. 27 din 17 noiembrie 2015, § 62; HCC nr. 13 din 21 mai 2020, § 45; DCC nr. 45 din 18 mai 2020, § 26). De asemenea, Curtea reține că problema oportunității politico-juridice în procesul adoptării hotărârii Guvernului nu ține de controlul constituționalității.

31. Având în vedere cele menționate supra, Curtea constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a punctelor 47, 48 și 64 din Regulamentul cu privire la prestațiile în sistemul public de asigurări sociale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a asiguraților prin tratamentul balneosanatorial, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 290 din 19 aprilie 2010, ridicată de către dl avocat Vitalie Tihon în interesele S.R.L. „Tipografia Sirius”, parte în dosarul civil nr. 2c-1792/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte                               Domnica MANOLE 

 

Chișinău, 29 septembrie 2020
DCC nr. 110
Dosarul nr. 139g/2020

 

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6710205  //   Vizitatori ieri: 3189  //   azi: 787  //   Online: 14
Acces rapid