Decizia nr. 34 din 23.03.2020

Decizia nr. 34 din 23.03.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.221g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 141 alin. (1) și alin. (2) și 143 alin. (6), alin. (7) și alin. (8) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012


Subiectul sesizării: Judecătoria Chișinău, sediul Centru


Decizia:
1. d_34_ 2020_221g_2019_rou.pdf


Sesizări:


DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr.221g/2019
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 141 alin. (1) și alin. (2) și 143 alin. (6), alin. (7) și alin. (8)  din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 

CHIŞINĂU
23 martie 2020

 

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dlui Vladimir ȚURCAN, preşedinte,
dlui Eduard ABABEI,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Eugenia Mîța, asistent judiciar, 

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 18 decembrie 2019,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 23 martie 2020 în camera de consiliu, 

Prezintă următoarea decizie:

 ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a:

- articolului 141 alin. (1) și alin. (2);

- textului „o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată” din articolul 143 alin. (6);

- articolului 143 alin. (7) și alin. (8) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Sergiu Bașcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. „Expauto Grup”, în dosarul nr. 2i-1759/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dl judecător Gheorghe Mîțu din cadrul judecătoriei Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

 

A. Circumstanţele litigiului principal 

3. Pe 23 august 2018, debitorul S.R.L. „Expauto Grup” a depus la Judecătoria Chișinău, sediul central, o cerere privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința sa.

4. Prin hotărârea din 3 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, a fost intentat procesul de insolvabilitate și desemnat un administrator autorizat. În cadrul procesului de insolvabilitate doi potențiali creditori au depus cereri de admitere a creanțelor, iar reprezentantul debitorului a contestat una din aceste cereri.

5. Prin cererile înregistrate pe 31 octombrie 2019 și 21 noiembrie 2019 în cancelaria instanței de judecată, dl Sergiu Bașcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. „Expauto Grup”, a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 cuprinse în articolul 141 alin. (1) și alin. (2), precum și în articolul 143 alin. (6), alin. (7) și alin. (8).

6. Prin încheierea din 25 noiembrie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„[...]

(2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.”

 

Articolul 20

Accesul liber la justiție

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„[...]

 (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

 

Articolul 26

Dreptul la apărare

  „(1) Dreptul la apărare este garantat.

    (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

    (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

    (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

 

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8.  Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 141

Statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor 

 „(1) Cererea de admitere a creanţelor are acelaşi regim juridic ca şi cererea de chemare în judecată, cu excepţiile stabilite la art.19.

(2) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţelor, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.

[…].”

Articolul 143

Tabelele creanţelor

„[...]

 (6) O creanță acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de ședința de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. [...].

(7) În urma verificării tabelului de creanţe definitiv şi a materialelor din dosar, cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanţei de insolvabilitate va valida creanţele incluse în tabel şi necontestate de creditori semnînd în rubrica “Validat” în dreptul fiecărei creanţe trecute în tabel de administrator/lichidator. În cazul depunerii contestaţiilor, judecătorul va semna în rubrica “Contestat” în dreptul creanţei contestate şi va consemna personal cu cifre în rubrica “Creanţe cu titlu provizoriu” suma creanţei pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada examinării contestaţiei. Judecătorul va menţiona în tabel şi persoana care a depus contestaţia. Menţiunile respective vor fi trecute pe cambii şi pe alte titluri de creanţe.

(8) Consemnarea judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanţelor are efectul unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate, conform valorii şi rangului lor, precum şi pentru debitor, administrator/lichidator şi pentru toţi creditorii chirografari şi creditorii garantaţi. După validarea creanţelor din tabelul definitiv, numai titularii creanţelor consemnate în tabel pot să participe la votul planului de restructurare sau la orice repartiţie de sume, în caz de faliment etc.

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

 

9. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că statutul juridic al cererii de admitere a creanțelor, precum și procedura de validare a creanțelor din tabelul definitiv al creanțelor ar institui un mecanism generator de confuzii și incertitudine juridică care nu ar asigura temeinicia validării sau invalidării creanțelor, iar administratorul insolvabilității ar substitui instanța de judecată atunci când verifică cererea de admitere a creanțelor înaintată de creditor și întocmește tabelul creanțelor.

10. De asemenea, autorul menționează că prevederile contestate poziționează debitorul aflat în procesul de insolvabilitate, sub aspect procesual, într-o situație dezavantajoasă în raport cu pârâtul în cauza civilă, deoarece ultimul poate intenta acțiune reconvențională.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia consideră că, contrar prevederilor articolelor 114 și 115 din Constituție, dispozițiile criticate l-ar exclude pe judecător de la examinarea cererii de admitere a creanțelor, atunci când acesta, fără examinare în fond, doar printr-o simplă semnătură, validează creanțele creditorilor incluse în tabel de către administrator, iar consemnarea respectivă în tabelul definitiv al creanțelor are efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pentru toate creanțele validate.

12. Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 7, 16 alin. (2), 20, 23 alin. (2), 26 și 54 din Constituție.

 

B. Aprecierea Curţii

 

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit următoarele condiții de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

15. Prima condiție de admisibilitate este întrunită, deoarece, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ține de competența Curții Constituționale.

16. Cu referire la a doua condiție, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl Sergiu Bașcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. „Expauto Grup”, în dosarul nr. 2i-1759/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. Referitor la a treia condiție de admisibilitate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie unele dispoziții din Legea insolvabilității cuprinse în alineatele (1) și (2) ale articolului 141 [statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor], precum și în alineatele 6, 7, 8 ale articolului 143 [tabelele creanţelor]. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate este ridicată într-un proces de insolvabilitate intentat în privința persoanei juridice al cărei reprezentant este autorul sesizării, iar instanța care instrumentează cauza, inter alia, deține competența de a examina contestația debitorului împotriva cererii de admitere a creanțelor și de a valida creanțele incluse în tabelul de creanțe definitiv și tabelul de creanțe definitiv consolidat, Curtea admite aplicabilitatea textelor legale criticate în această cauză. Așadar, a treia condiție de admisibilitate este întrunită, deoarece prevederile contestate sunt aplicabile cauzei pendinte în instanța de insolvabilitate.

18. În ceea ce privește a patra condiție de admisibilitate, Curtea observă că unele prevederi ale articolului 143 din Legea insolvabilității cuprinse în obiectul excepției de neconstituționalitate, și anume teza I din alin. (7), au făcut anterior obiect al examinării în contencios constituțional sub aspectul corespunderii exigențelor actului de justiție și preeminenței dreptului în sensul articolelor 114, 115 și 1 alin. (3) din Constituție. În acest sens, Curtea a pronunțat Decizia nr. 150 din 26 decembrie 2019, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea nr. 182g/2019. Reieșind din argumentele autorului excepției, așa cum au fost formulate în sesizare, acesta contestă prevederile articolului 143 alin. (7) teza I din Legea insolvabilității din perspectiva contrarietății cu principiile constituționale din articolele 114 și 115, invocând critici de neconstituționalitate similare cu cele din sesizarea nr. 182g/2019.  În lipsa unui element de noutate, de natură să determine schimbarea jurisprudenței sale, Curtea constată că prezenta sesizare în partea referitoare la articolul 143 alin. (7) teza I din Legea insolvabilității este repetată și se exceptează de la examinare în contenciosul constituțional, iar raționamentele și soluția din Decizia menționată supra își păstrează valabilitatea şi în această cauză.

19. Astfel, Curtea reține că obiect al examinării prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 141 alin. (1) și alin. (2) și articolului 143 alin. (6) teza I, alin. (7) tezele II, III, IV și alin. (8) din Legea insolvabilității, care anterior n-au constituit obiect al examinării constituționalității lor.

20. Curtea va analiza dacă în cazul dispozițiilor contestate referitoare la statutul juridic al cererii de admitere a creanțelor și la procedura de validare a creanțelor din tabelul definitiv și cel definitiv consolidat sunt incidente principiile și exigențele prevederilor articolelor 7 [Constituția, Legea Supremă], 16 alin. (2) [egalitatea], 20 [accesul liber la justiție], 23 alin. (2) [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle], 26 [dreptul la apărare]  și 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] din Constituție.

21. Referitor la pretinsa încălcare a principiului supremației Constituției, Curtea menționează că dispozițiile constituționale de la articolul 7 poartă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate. De asemenea, Curtea reiterează că  prevederile constituționale cuprinse la articolul 54 nu au o semnificație autonomă și urmează a fi aplicate în combinație cu normele constituționale care garantează un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 111 din 7 noiembrie 2017, § 21; DCC nr.17 din 9 februarie 2018, § 24).

22. Cu referire la critica de neconstituționalitate raportată la articolul 23 alin. (2) din Constituție, Curtea nu identifică elemente care ar susține concluzia că ar fi încălcate criteriile referitoare la accesibilitatea, claritatea și previzibilitatea textelor legale invocate. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, prevederile articolului 23 din Constituție nu-i impun legislatorului obligația de a defini toți termenii utilizați în cuprinsul normelor de drept (a se vedea DCC nr. 46 din 5 aprilie 2019, § 20; DCC nr. 63 din 25 aprilie 2019, § 16; DCC nr. 78 din 21 mai 2019, § 15).

23. În acest sens, Curtea reiterează că Legea insolvabilității, din care fac parte textele contestate de autorul sesizării, reglementează detaliat procedura de insolvabilitate, inter alia, statutul juridic al cererii de admitere a creanțelor, procedura de validare a creanțelor din tabelul definitiv și a tabelului definitiv consolidat al creanțelor. Astfel, potrivit prevederilor contestate, cererea de admitere a creanțelor, cu unele excepții, are acelaşi regim juridic ca şi cererea de chemare în judecată și trebuie să cuprindă: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţelor, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii. Expresia „are același regim juridic” din articolul 141 alin. (1) din Legea insolvabilității, pe de o parte, obligă pe eventualii creditori, care urmează să înainteze cereri de admitere a creanțelor în procesul de insolvabilitate, să se ghideze de cerințele de formă și de conținut stabilite pentru înaintarea cererii de chemare în judecată în Codul de procedură civilă, pe de altă parte, aceasta conferă cererii de admitere a creanțelor efectele prevăzute de cererea de chemare în judecată, pe care le va aplica instanța în caz de nerespectare a prevederilor legale. Astfel, nerespectarea prevederilor Codului de procedură civilă la înaintarea cererii de admitere a creanțelor are aceleași efecte ca și în cazul cererii de chemare în judecată.

24. Analiza sistemică a Legii insolvabilității evidențiază că întregul proces judiciar de insolvabilitate, începând cu admiterea cererii de intentare și adoptarea hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate și terminând cu încetarea acestuia, constă din interacțiuni permanente și complexe ale instanței de judecată cu administratorul insolvabilității. Curtea observă că administratorul insolvabilității este un participant cu atribuții deosebite la procesul de insolvabilitate (articolele 4 și 66), care îşi exercită atribuțiile sub supravegherea instanței de insolvabilitate care l-a desemnat (a se vedea DCC nr. 32 din 19 martie 2020, § 22). Astfel, creanțele depuse în instanță sunt verificate de către administrator (articolul 142 alin.(1)), iar cele legitime se recunosc (se admit, se acceptă) de către administrator și se întroduc în tabelul definitiv al creanțelor [articolul 110 alin. (1), articolul 143 alin. (4) și (6)]. În urma verificării tabelului definitiv de creanţe şi a materialelor din dosar, cu audierea lichidatorului, judecătorul instanţei de insolvabilitate va valida creanţele incluse în tabel şi necontestate de creditori, semnând în rubrica „Validat” în dreptul fiecărei creanţe trecute în tabel de lichidator. În cazul depunerii contestaţiilor, judecătorul va semna în rubrica „Contestat” în dreptul creanţei contestate şi va consemna personal cu cifre în rubrica „Creanţe cu titlu provizoriu” suma creanţei pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada examinării contestaţiei. Judecătorul va menţiona în tabel şi persoana care a depus contestaţia (articolul 143 alin. (7)). Consemnarea judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanţelor are efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate (articolul 143 alin. (8)). În așa fel, judecătorul prin semnătura sa acordă puterea lucrului judecat tuturor creanțelor incluse în acest tabel. Curtea observă că legislatorul face o deosebire certă între: a) semnarea în tabelul definitiv al creanţelor, în baza articolului 143 alin. (7), în care mai sunt creanțe contestate și deocamdată nesoluționate; și b) consemnarea în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, în baza articolului 143 alin. (8), în care nu mai sunt creanțe contestate. Anume celui din urmă tabel legislatorul îi acordă „efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate” dacă a fost semnat de către judecător (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 150 din 26 decembrie 2019, § 33 - 37).

25. Prin urmare, prevederile contestate sunt suficient de clare. Exigențele constituționale referitoare la accesibilitate, claritate şi previzibilitate sunt întrunite de textul legal contestat, deoarece justiţiabilul poate cunoaşte, din însuși textul normei pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile, drepturile și îndatoririle participanților la procesul de insolvabilitate.

26. Din argumentele sesizării, astfel cum au fost formulate de autorul excepției, Curtea nu identifică elemente care ar susține concluzia încălcării prevederilor articolelor 16 alin. (2) și 20 din Constituție.

27. Curtea reține că pentru a stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie, trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (a se vedea mutatis mutandis, DCC nr.136 din 15 noiembrie 2018, § 20; DCC nr. 57 din 16 aprilie 2019, § 18; DCC nr. 12 din 3 februarie 2020, § 16).

28. Analizând argumentele sesizării, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, iar atunci când pretinde că statutul juridic al cererii de admitere a creanțelor și procedura de validare a creanțelor din tabelul definitiv și cel definitiv consolidat reglementate de dispozițiile contestate l-ar poziționa, sub aspect procesual, într-o situație dezavantajoasă în raport cu pârâtul în cauza civilă, deoarece ultimul poate intenta acțiune reconvențională, acesta, de facto, face comparație între reglementările criticate din Legea insolvabilității și unele prevederi din Codul de procedură civilă. Curtea nu poate reține critica potrivit căreia dispoziţiile legale contestate sunt în contradicţie cu alte acte normative de aceeași categorie, spre exemplu, cu Codul de procedură civilă.

29. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 40 din 21 decembrie 2017, § 29, DCC nr. 139 din 12 decembrie 2019, § 25, DCC nr. 29 din 16 martie 2020, § 27). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituționale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanțelor de judecată.

30. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii insolvabilității, precum și cu cele ale Codului de procedură civilă, iar procedura de insolvabilitate este o procedură civilă necontencioasă, care se deosebește de altele după modul de intentare, examinare și soluționare a cauzelor. De asemenea, se deosebește de celelalte proceduri juridice și după componența participanților [administrator/lichidator, debitor, creditori/ adunarea creditorilor/ comitetul creditorilor] și complexitatea acțiunilor care se desfășoară sub autoritatea instanței (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.150 din 26 decembrie 2019, § 23; DCC nr. 2 din 16 ianuarie 2020, § 22).

31. Astfel, Curtea menționează că prin prevederile contestate legislatorul nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor proceduri judiciare diferite, reglementate distinct de Legea insolvabilității, pe de o parte, și de Codul de procedură civilă, pe de altă parte. De altfel, principiul egalității, statuat în articolul 16 din Constituție, nu presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situații egale. Pentru situații diferite tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, § 69; DCC nr. 151 din 26 decembrie 2019, § 18; DCC nr. 12 din 3 februarie 2020, § 18).

32. Cu referire la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, statuat în articolul 20 din Constituție, Curtea menționează că,  atunci când reglementează regimul juridic al cererii de admitere a creanțelor și procedura conform căreia instanța de insolvabilitate validează creanțele din tabelul de creanțe definitiv și cel definitiv consolidat întocmit de administratorul insolvabilității, dispozițiile contestate le asigură participanților la procesul de insolvabilitate dreptul la un proces echitabil.

33. Curtea notează că, în condiţiile în care Legea insolvabilității îi asigură debitorului posibilitatea de a formula contestaţie împotriva cererii de admitere a creanțelor creditorilor (articolele 143 alin. (6), 144 alin. (1) și (2)), instanţa de insolvabilitate are obligaţia de a examina sub toate aspectele, complet şi obiectiv, verificând legalitatea şi temeinicia acestei cereri (articolul 144 alin. (3)), iar încheierea de admitere sau de respingere a contestației adoptată de instanța de insolvabilitate poate fi contestată cu recurs (articolul 144 alin. (9)), alegaţiile autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la un proces echitabil nu pot fi reţinute. În procesul examinării contestațiilor, contestatorul şi/sau creditorul a cărui creanță a fost contestată, precum şi administratorul sau alte persoane au dreptul să prezinte orice probe şi își pot exercita toate drepturile ca părți în proces, conform Codului de procedură civilă (a se vedea DCC nr. 62 din 25 aprilie 2019, § 18). Prin urmare, Legea insolvabilității îi oferă debitorului suficiente garanţii pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale, potrivit articolului 20 din Constituţie.

34. În acest sens, Curtea reiterează că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, inclusiv a instanțelor de insolvabilitate, constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului în baza articolelor 72 alin. (3) lit. e) și 115 alin. (4) din Constituție, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-l utiliza, în formele şi în modalităţile prevăzute de lege (a se vedea DCC nr. 12 din 3 februarie 2020, § 21).

35. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a articolului 26 din Constituţie, Curtea menţionează că prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie pentru persoană impedimente de a beneficia de toate garanţiile procesuale privind exercitarea dreptului la apărare, inclusiv de a fi asistat de un avocat.

36. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a:

- articolului 141 alin. (1) și (2);

- textului „o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată” din articolul 143 alin. (6);

- articolului 143 alin. (7) și alin. (8) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Sergiu Bașcanean, reprezentantul debitorului S.R.L. „Expauto Grup”, în dosarul nr. 2i-1759/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

 

Preşedinte                                                                            Vladimir ȚURCAN 

 

Chişinău, 23 martie 2020
DCC nr. 34
Dosarul nr. 221g/2020

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5788524  //   Vizitatori ieri: 4195  //   azi: 270  //   Online: 115
Acces rapid