Decizia nr. 106 din 07.10.2019

Decizia nr 106 din 07.10.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 134g/2019 privind excepția de neconstituționalitate a tezei I de la articolul 33 alin. (3), a tezei a II-a de la articolul 460 alin. (1) și a articolului 463 alin. (1) din Codul de procedură penală (incompatibilitatea judecătorului la judecarea succesivă a aceleiași cauze penale)


Subiectul sesizării: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, avocat Tudor Osoianu


Decizia:
1. d_106_2019_134g_2019_rou.pdf


Sesizări:


DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 134g/2019
privind excepția de neconstituționalitate a tezei I de la articolul 33 alin. (3), a tezei a II-a de la articolul 460 alin. (1) și a articolului 463 alin. (1) din Codul de procedură penală (incompatibilitatea judecătorului la judecarea succesivă a aceleiași cauze penale)

CHIŞINĂU
7 octombrie 2019

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ȚURCAN, preşedinte,
dlui Eduard ABABEI,
dnei Domnica MANOLE,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, grefier,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 iulie 2019,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 7 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a tezei I de la articolul 33 alin. (3), a tezei a II-a de la articolul 460 alin. (1) și a articolului 463 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Tudor Osoianu în interesele dlui Vladimir Filat, în dosarul nr. 1rh-18/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 15 iulie 2019 de un complet de judecată din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (format din dnii judecători Sergiu Lazari, Elena Ungureanu și Andrei Niculcea), în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie. 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 12 iunie 2019, dl avocat Victor Munteanu a depus o cerere la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, prin care a solicitat să fie revizuite hotărârile judecătorești (i.e. sentința Judecătoriei Buiucani din 27 iunie 2016, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2016 și decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017) prin care dl Vladimir Filat a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 324 alin. (3) lit. a) și b) [corupere pasivă în proporții deosebit de mari] și 326 alin. (3) lit. a) [trafic de influență] din Codul penal.

4. Pe 24 iunie 2019, bazându-se pe prevederile articolului 33 alin. (3) din Codul de procedură penală, partea apărării a înaintat o cerere de recuzare a dlor judecători Sergiu Lazari și Andrei Niculcea. În motivarea cererii se menționează că domnii judecători au făcut parte din completul de judecată de primă instanță care a examinat cauza penală de învinuire a dlui Vladimir Filat în fond și au pronunțat sentința Judecătoriei Buiucani din 27 iunie 2016, care face obiectul cererii de revizuire.

5. În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Tudor Osoianu a ridicat excepția de neconstituționalitate a tezei I de la articolul 33 alin. (3), a tezei II de la articolul 460 alin. (1) și a articolului 463 alin. (1) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 11 iulie 2019, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

 

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenți, imparțiali şi inamovibili, potrivit legii.

[...]"

 

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

 

Articolul 33

Incompatibilitatea judecătorului

„[...]

(3) Judecătorul nu poate participa la o nouă judecare a cauzei atât în primă instanţă, cit şi pe cale ordinară sau extraordinară de atac şi urmează a fi recuzat şi în cazul în care a mai participat în calitate de judecător la examinarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, pe cale ordinară sau extraordinară de atac, precum şi în cazul participării ca judecător de instrucţie. Această prevedere nu se extinde asupra membrilor Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, precum şi asupra judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie la rejudecarea cauzelor în baza hotărârii Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie.

(4) Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute la alineatul (2) pct. 5) şi la alin. (3) nu se aplică judecătorului de instrucţie şi judecătorului instanţei de recurs care judecă recursul împotriva hotărârii privind măsura preventivă.

[...]"

Articolul 460

Deschiderea procedurii de revizuire

„(1) Procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate procurorului de nivelul instanţei care a judecat cauza în fond. În cazul temeiurilor prevăzute la articolul 458 alin. (3) pct. 3) şi 4), procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă.

[...]"

Articolul 463

Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii

„(1) Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii se face conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

[...]"

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

 9. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că teza I de la articolul 33 alin. (3) din Codul de procedură penală, care le interzice judecătorilor să participe la o nouă judecare a cauzei, este considerat în jurisprudența instanțelor de drept comun ca fiind inaplicabil în cazurile în care judecătorul participă la examinarea cererii de revizuire. În acest sens, autorul consideră că judecătorul care a examinat fondul unei cauze penale în primă instanţă nu poate adopta o soluție imparțială pe marginea aceleiași cauze penale într-o procedură de revizuire. Din acest considerent, autorul consideră că o astfel de interpretare a normei contestate este neconstituțională.

10. Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „instanţei de judecată" de la teza a II-a de la articolul 460 alin. (1) din Codul de procedură penală este interpretat în jurisprudența instanțelor de drept comun ca însemnând „completului de judecată", fapt care permite ca cererile de revizuire să fie adresate judecătorilor care au examinat fondul unei cauze. În acest sens, autorul consideră că o astfel de interpretare a normei contestate este neconstituțională.

11. În fine, autorul excepției de neconstituționalitate susține că articolul 463 alin. (1) din Codul de procedură penală este neclar sub aspectul obligativității rejudecării cauzei după admiterea revizuirii de un alt complet de judecată decât cel care a examinat admisibilitatea cererii de revizuire.

12. Potrivit autorului excepției, interpretările normelor contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26, 54 și 116 alin. (1) din Constituție.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl avocat Tudor Osoianu în interesele dlui Vladimir Filat în dosarul nr. 1rh-18/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie teza I de la articolul 33 alin. (3), teza a II-a de la articolul 460 alin. (1) și articolul 463 alin. (1) din Codul de procedură penală.

17. Deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că în motivarea sesizării acesta evidențiază că interpretarea normelor contestate contravine dreptului acuzatului de a fi judecat de un tribunal imparțial, așa cum prevede articolul 20 din Constituție.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reaminteşte că un atribut esențial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenți, imparțiali şi inamovibili, potrivit legii (a se vedea DCC nr. 13 din 9 februarie 2018, § 20, și DCC nr. 62 din 19 septembrie 2016, § 20).

19. Astfel, în cauza Kyprianou v. Cipru [MC], 15 decembrie 2005, § 118, Curtea Europeană a rezumat principiile care decurg din jurisprudenţa sa cu privire la imparţialitatea instanţei judecătoreşti, după cum urmează: 

„[...] într-o societate democratică este de o importanţă fundamentală ca instanţele judecătoreşti să inspire încredere persoanelor şi, în primul rând, acuzatului, în procedurile penale [...]. În acest sens, articolul 6 îi impune instanţei imparțialitatea. Imparţialitatea denotă, în mod normal, lipsa prejudecății sau a părtinirii, existenţa sau lipsa acesteia putând fi probată în mai multe moduri. Astfel, Curtea face distincție între abordarea subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, şi abordarea obiectivă, adică stabilirea oferirii de garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens [...]. Cu privire la cel de-al doilea test, atunci când testul este aplicat în cazul unui complet de judecători, este necesar să se stabilească dacă, pe lângă comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte care pot trezi dubii în ceea ce priveşte imparţialitatea. În acest sens, chiar aparențele pot avea o anumită importanţă [...]. Atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a se bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important, însă nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi justificată obiectiv [...]."

20. Totodată, Curtea observă că în decizia R.M.B. v. Regatul Unit, nr. 37120/97, din 9 septembrie 1998, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a reținut că în materie penală testul obiectiv cere să se stabilească dacă în afară de conduita personală a judecătorului există fapte care pot ridica dubii privind imparțialitatea judecătorilor. Motivul pentru o examinare aprofundată a cazurilor în care judecătorii exercită funcții consecutive în cadrul unor proceduri constă în faptul că după ce un judecător s-a pronunțat într-un caz o dată, imparțialitatea sa poate fi pusă la îndoială a doua oară [când se pronunță în același caz]. Nu contează faptul dublei participări, ci întinderea și natura deciziilor luate.

21. Curtea Europeană a invocat raționamente similare statuând că nu poate fi vorba de lipsă de imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor judiciare în cazul în care judecătorul a pronunţat deja decizii pur formale şi procedurale în alte etape ale procedurii; în schimb, această problemă poate apărea dacă, în alte etape ale procedurii, judecătorul s-a pronunţat deja cu privire la vinovăţia acuzatului (Gómez de Liaño y Botella v. Spania, 22 iulie 2008, §§ 67-71).

22. În prezenta cauză, Curtea trebuie să verifice dacă normele contestate conțin garanții suficiente care ar asigura faptul că persoanele condamnate prin hotărâri judecătorești irevocabile pot beneficia de dreptul de a fi judecate de un tribunal imparțial în procedura de revizuire.

23. Curtea observă că, în cazul existenței motivelor de revizuire prevăzute de articolul 458 alin. (3) pct. 3) și 4) din Codul de procedură penală, procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă [a se vedea teza a II-a de la articolul 460 alin. (1) din Cod]. Din momentul primirii cererii de revizuire, președintele instanței de judecată trebuie să o repartizeze conform prevederilor articolului 344 din Cod (i.e. în mod aleatoriu) pentru examinare [a se vedea articolul 462 alin. (1) din Cod]. În acest context, Curtea observă că legea procesual-penală îi interzice judecătorului să participe la o nouă judecare a cauzei în procedura căii extraordinare de atac (revizuirea reprezentând o cale extraordinară de atac) dacă a mai participat în calitate de judecător la examinarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, într-o cale ordinară sau extraordinară de atac, precum şi în cazul participării ca judecător de instrucţie [teza I de la articolul 33 alin. (3) din Cod]. Acest fapt presupune că cererile de revizuire care ajung la instanța de revizuire nu le mai pot fi repartizate judecătorilor care s-au pronunțat anterior printr-o hotărâre asupra fondului unei cauze penale a cărei revizuire se cere.

24. Curtea constată că, deși sub aspectul Convenției Europene faptul că același judecător îndeplineşte succesiv funcții diferite în cadrul aceleiași cauze nu este incompatibil prima facie cu cerințele articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea § 20 supra), legislatorul național a instituit în acest sens un nivel de protecție mai ridicat, interzicându-le judecătorilor care s-au pronunțat chiar și o singură dată asupra fondului unei cauze să participe în viitor la admisibilitatea unei cereri de revizuire. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile tezei I de la articolul 33 alin. (3) și tezei a II-a de la articolul 460 alin. (1) din Codul de procedură penală conțin garanții suficiente care ar asigura examinarea admisibilității cererii de revizuire de către un tribunal imparțial, așa cum prevede articolul 20 din Constituție. Așadar, Curtea constată că normele contestate sunt clare și previzibile.

25. Cu privire la contestarea articolului 463 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reține că legislatorul nu a stabilit în mod expres faptul că rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii trebuie examinată de un alt complet de judecată decât cel care a examinat admisibilitatea cererii de revizuire. Prin urmare, Curtea reține că acest capăt al sesizării este inadmisibil pentru că autorul sesizării pune în discuție o problemă de interpretare a legii, subiect care nu ține de competența Curții Constituționale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr. 48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr. 135 din 15 noiembrie 2018, § 23).

26. Curtea menționează că, potrivit articolului 115 alin. (1) din Constituție, justiția se înfăptuiește prin Curtea Supremă de Justiție, prin curțile de apel și prin judecătorii, iar în conformitate cu articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiţie este instanța judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislației de către toate instanțele judecătorești. În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme și a interpretării corecte a legilor de către instanțele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenția (DCC nr. 46 din 22 mai 2018, § 34; DCC nr. 36 din 19 aprilie 2018, § 34).

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională și a articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

 

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a tezei I de la articolul 33 alin. (3), a tezei a II-a de la articolul 460 alin. (1) și a articolului 463 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Tudor Osoianu în interesele dlui Vladimir Filat, în dosarul nr. 1rh-18/2019, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.  

 

Preşedinte                                                                          Vladimir ȚURCAN

 

Chişinău, 7 octombrie 2019
DCC nr. 106
Dosarul nr. 134g/2019

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 5146351  //   Vizitatori ieri: 1257  //   azi: 3385  //   Online: 40
Acces rapid