Decizie Nr. 39 din 08.05.2018

Decizia nr.39 din 08.05.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 46g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 123 alin. (1) din Codul de procedură penală (experimentul în procedura de urmărire penală)


Subiectul Sesizării: Curtea de Apel Chişinău

Fişiere:
1. ro-d3920184867d.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 123 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Gheorghe Postolachi, în dosarul nr. 1a-1169/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 26 aprilie 2018 de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (dnii judecători Oxana Robu, Igor Mânăscurtă și Svetlana Balmuș), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016. 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 16 iunie 2017, dl M. Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264 alin. (3) lit. d) din Codul penal [Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport], fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 5 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În același timp, în baza articolului 90 din Codul penal [Cndamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei], pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de trei ani.

4. Nefiind de acord cu această soluție, dl avocat Gheorghe Postolachi a contestat cu apel sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 16 iunie 2017, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care dl M. Roman să fie achitat.

5. În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Gheorghe Postolachi a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „organul de urmărire penală este în drept să efectueze un experiment în procedura de urmărire penală" de la articolul 123 alin. (1) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 19 martie 2018, Curtea de Apel Chișinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 123 alin. (1) din Codul de procedură penală şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluționării acesteia.

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertății."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 123

Experimentul în procedura de urmărire penală

„(1) În scopul verificării şi precizării datelor ce au importanţă pentru cauza penală şi care pot fi reproduse în condiţiile efectuării unor experimente şi a altor activităţi de investigaţii, organul de urmărire penală este în drept să efectueze un experiment în procedura de urmărire penală.

(2) În caz de necesitate, organul de urmărire penală este în drept să antreneze în efectuarea experimentului bănuitul, învinuitul, martorul, cu consimțământul acestora, specialistul şi alte persoane şi să utilizeze diferite mijloace tehnice.

(3) Experimentul se permite cu condiţia de a nu pune în pericol viaţa şi sănătatea participanţilor la el, de a nu leza onoarea şi demnitatea lor şi de a nu cauza prejudiciu material participanţilor."

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „organul de urmărire penală este în drept să efectueze un experiment în procedura de urmărire penală" de la articolul 123 alin. (1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Gheorghe Postolachi, în dosarul nr. 1a-1169/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Gheorghe Postolachi, în dosarul nr. 1a-1169/17, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituţie, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea observă că, deşi se solicită controlul constituţionalităţii articolului 123 alin. (1) din Codul de procedură penală în integralitatea sa, în motivarea sesizării autorul face referire doar la textul „organul de urmărire penală este în drept să efectueze un experiment în procedura de urmărire penală" de la alin. (1) al normei contestate.

17. De asemenea, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 20, 21, 26 și 54 din Constituție.

18. Cu privire la incidența dreptului la apărare, garantat de articolul 26 din Constituție, Curtea contată că dispozițiile contestate nu conțin prevederi care le-ar interzice părților să fie asistate de către un avocat ales sau numit din oficiu. În acest sens, dreptul garantat de articolul 26 din Constituție nu este aplicabil.

19. Cu privire la fondul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că efectuarea experimentului la etapa examinării cauzei de către instanța de judecată poate fi impusă de anumite necesități de ordin practic, cum ar fi verificarea probelor obținute la etapa urmăririi penale, dar și la judecarea cauzei; verificarea rezultatelor experimentului care a fost desfășurat la etapa urmăririi penale cu încălcări de ordin procedural sau a cerințelor tactice; posibilitatea judecătorului sau a părților la proces de a verifica și aprecia versiunile apărute pe parcursul examinării cauzei, și altele.

20. În același timp, Curtea admite că pot exista anumite acțiuni procedurale care nu pot fi efectuate la etapa examinării cauzei de către instanța de judecată, i.e. activitatea specială de investigaţii, percheziția, ridicarea de obiecte, ridicarea de documente etc., deoarece sunt acțiuni specifice activității de urmărire penală. Pe de altă parte, Curtea reține că informația obținută în urma efectuării experimentului poate fi crucială pentru situația învinuitului (a se vedea Sergey Shevchenko v. Ucraina, 4 aprilie 2006, § 72, cu privire la reconstituirea faptei). De altfel, solicitarea inculpatului de efectuare a experimentului la etapa examinării cauzei de către instanțele judecătorești poate fi justificată de dorința acestuia de a se apăra împotriva învinuirii formulate de către partea acuzării. Acest fapt este valabil mai cu seamă atunci când, pe parcursul examinării cauzei de către instanța de judecată, apar informații noi, care pot fi verificate, sub aspectul veridicității, doar prin efectuarea experimentului. Astfel, apariția unor astfel de informații plasează inculpatul într-o situație dezavantajoasă, iar imposibilitatea verificării lor poate avea consecințe grave pentru garantarea echității procesului său.

21. Curtea observă că, deși dispozițiile contestate stabilesc că „organul de urmărire penală este în drept să efectueze un experiment în procedura de urmărire penală", acestea nu pot fi interpretate astfel încât efectuarea experimentului să nu poată fi solicitată la etapa examinării cauzei de către instanțele judecătorești. De altfel, textul legal criticat nu instituie o interdicție expresă în această privință, ci doar reglementează posibilitatea efectuării experimentului de către organul de urmărire penală, fără a anula posibilitatea celorlalte părți de a solicita efectuarea acestei acțiuni procedurale fie la etapa urmăririi penale, fie la judecarea cauzei. Pentru confirmarea acestui argument, Curtea menționează că dispozițiile articolului 364 „Formularea şi soluţionarea cererilor sau demersurilor" din Codul de procedură penală stabilesc în mod general la alin. (4) că părţile pot prezenta şi cere administrarea probelor şi în cursul cercetării judecătoreşti. De asemenea, în cazul judecării cauzei în prima instanță, dispozițiile articolului 375 din Codul de procedură penală prevăd că, la cererea părţilor, în caz de necesitate, instanţa poate efectua, în condiţiile Codului, alte acţiuni procesuale pentru constatarea circumstanţelor cauzei. În mod similar, la judecarea apelului, potrivit articolului 413 alin. (3) din Cod, judecătorul poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanţă şi poate administra probe noi la cererea părţilor. Astfel, având în vedere că solicitarea administrării probelor constituie principalul instrument de apărare al inculpatului împotriva învinuirii formulate de procuror, Curtea reține că prevederile menționate supra îi acordă celui dintâi un drept general de a solicita în fața instanței de judecată administrarea de probe noi sau verificarea probelor obținute la etapa urmăririi penale, în condițiile Codului de procedură penală.

22. Cu titlu de observație, Curtea reține că prezența instituției experimentului în legislația procesual-penală a altor state variază (a se vedea §§ 9-11). Totuși, în toate aceste cazuri, Curtea nu a identificat prevederi exprese care ar interzice efectuarea experimentului la etapa judecării cauzei.

23. Prin urmare, dispozițiile contestate nu contravin garanțiilor dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituție.

24. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 21 din Constituție, Curtea constată că autorul excepției nu contestă existența posibilității efectuării experimentului de către organele de urmărire penală, ci imposibilitatea acuzatului de a cere efectuarea acestei acțiuni procedurale la etapa judecății. Așa ar fi afectată, în opinia lui, prezumția de nevinovăție. Având în vedere raționamentele de la § 21 din prezenta decizie, Curtea consideră că nu este necesară examinarea suplimentară a acestui capăt de sesizare.

25. Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3494530  //   Vizitatori ieri: 2809  //   azi: 651  //   Online: 21


Acces rapid