Decizie Nr. 121 din 15.12.2017

Decizia nr.121 din 15.12.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr. 140g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 327 din Codul penal (abuzul de putere sau abuzul de serviciu)


Subiectul Sesizării: Curtea de Apel Chişinău

Fişiere:
1. ro-d12115122017ro32c28.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 327 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de către avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr. 1a-1159/15, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 26 octombrie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (Ion Pleșca, Oxana Robu, Stelian Teleucă), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională. 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 18 iunie 2015, N. Vicol a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 323 alin. (1) [Favorizarea infracţiunii] și 327 alin.(1) și (2) lit. c) [Abuzul de putere sau abuzul de serviciu] din Codul penal.

4. Sentința primei instanţe a fost contestată în ordine de apel de către Vasile Nicoară, avocatul inculpatului. În cadrul examinării apelului, acesta a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 327 din Codul penal.

5. Prin încheierea din 9 octombrie 2017, instanța de apel a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr. 985-XV  din  18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr.72-74, art. 195) sunt următoarele:

Articolul 126

Proporţii deosebit de mari, proporţii 
     mari, daune considerabile şi daune esenţiale

„[...]

 (2) Caracterul considerabil sau esenţial al daunei cauzate se stabileşte luându-se în considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

[...]"

Articolul 327

Abuzul de putere sau abuzul de serviciu

„(1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

b) săvârşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică;

b/1) săvârşită din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în interesul unei terţe persoane;

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[...]"

8. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 7

Nici o pedeapsă fără lege

„1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, momentul în care a fost săvârșită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracţiunii.

2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârșirii sale, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate."

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a textelor „Folosirea [...] situaţiei de serviciu" și „daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice" de la alineatul (1) al articolului 327 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002;

- a articolului 327 alin. (2) lit. c) din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002,

ridicată de către avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr. 1a-1159/15, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.   

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr. 1a-1159/15, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

17. Curtea relevă că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că deși prin încheierea instanței se solicită controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 327 din Codul penal în ansamblu,  totuși, autorul excepției în motivarea sesizării s-a referit, în esenţă, doar la textele „Folosirea [...] situaţiei de serviciu" și „daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice" de la alin. (1) al art. 327, precum și la prevederile lit. c) din alin. (2) al aceluiași articol.

19. Curtea observă că autorul excepției susține că prevederile legale contestate sunt contrare  articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 22, 23 și 54 din Constituție.

20. În ceea ce privește criticile autorului excepției referitoare la textul „Folosirea [...] situaţiei de serviciu" de la alin. (1) al art. 327 din Codul penal, Curtea reține că prin Hotărârea nr. 33 din 7 decembrie 2017 a subliniat că pentru aplicarea normei penale în calitate de ultim resort noțiunea situația de serviciu" din elementul material al infracțiunii abuz de putere sau abuz de serviciu" de la articolul 327 din Codul penal trebuie analizat doar prin raportare la atribuțiile de serviciu acordate prin lege.

21. În același timp, Curtea a menționat că nu orice încălcare a prevederilor unei legi poate atrage răspundere penală pentru abuz de putere sau abuz de serviciu.

22. În acest context, Curtea a notat că ține de competența organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată să aprecieze dacă încălcarea atribuțiilor (drepturi și obligații) deduse din prevederile unei legi corespunde unei asemenea severități, încât aplicarea prevederilor art. 327 alin. (1) din Codul penal să intervină în calitate de ultim resort. De asemenea, Curtea a menționat că raportarea la prevederea normativă încălcată trebuie realizată în ipoteza analizei gradului de intensitate al încălcării atribuțiilor prestabilite prin administrarea probelor plauzibile.

23. Cu referire la textul „intereselor publice" de la alin. (1) al art. 327 din Codul penal, Curtea reține că dispozițiile criticate au fost declarate neconstituţionale prin Hotărârea nr. 33 din 7 decembrie 2017.

24. În partea ce ține de criticile autorului excepției care vizează textul „daune în proporții considerabile" de la alin. (1) al art. 327 din Codul penal, Curtea relevă că în Hotărârea nr. 22 din 27 iunie 2017 a statuat că legiuitorul a instituit la art. 126 alin. (2) din Codul penal criterii subiective de delimitare între daune „considerabile" și daune „esențiale", care se apreciază doar în funcție de însemnătatea bunurilor pentru victimă și alte circumstanțe care influențează starea sa materială.

25. În acest sens, Curtea a subliniat că, în exercitarea competenței de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio". Curtea a reținut că, din perspectiva principiului „ultima ratio" în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală.

26. Așadar, având în vedere că sarcina de a reglementa gravitatea vătămării rezultate din comiterea unei fapte penale și valoarea pagubei revine legiuitorului, Curtea a statuat că până la instituirea de către legiuitor a unui prag valoric al daunelor esențiale și considerabile mărimea acestora va constitui limitele care se încadrează între daunele în proporții mici și daunele în proporții mari.

27. În același timp, referitor la urmările prejudiciabile cauzate „drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice", în hotărârea enunțată, Curtea a reținut că prevederile art. 126 alin. (2) din Codul penal stabilesc că pentru evaluarea caracterului considerabil al prejudicierii acestora urmează a fi luat în considerație gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

28. Cu referire la contestarea dispozițiilor cuprinse la lit. c) de la alin.(2) al art. 327 din Codul penal, Curtea relevă că în jurisprudența sa a statuat că „urmările grave" constituie o circumstanță agravantă, prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. b) din Codul penal, circumstanță care urmează a fi apreciată de instanța de judecată reieșind din faptele particulare ale fiecărui caz în parte (DCC nr. 95 din 21 septembrie 2017, § 27).

29. Prin urmare, Curtea reține că atât soluția, cât și considerentele din Hotărârea nr. 22 din 27 iunie 2017, Hotărârea nr. 33 din 7 decembrie 2017 și Decizia de inadmisibilitate nr. 95 din 21 septembrie 2017 sunt valabile și aplicabile și în prezenta cauză.

30. Având în vedere identitatea de obiect, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate urmează a fi declarată inadmisibilă.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3601800  //   Vizitatori ieri: 2317  //   azi: 625  //   Online: 47


Acces rapid