Decizie Nr. 37 din 01.08.2017

Deciziea nr. 37 de inadmisibilitate a sesizării nr. 37g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 269 alin. (2) din Codul fiscal, în redacţia Legii nr. 1163-XV din 27 iunie 2002 (procedura prealabilă în materie fiscală)


Subiectul Sesizării: Curtea Supremă de Justiție, completul de judecată din cadrul Curţii Supreme de: JustiţieValeriu Doagă, Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru, Ala Cobăneanu şi Nicolae Craiu

Fişiere:
1. ro-d37201737g2017b803d.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „sau atacată în instanţa de judecată competentă” din articolul 269 alineatul (2) al Codului fiscal, ridicată de SRL „CSV - Real” în dosarul nr. 3ra-218/17, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiție.

 

2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 24 martie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Valeriu Doagă, Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru, Ala Cobăneanu şi Nicolae Craiu), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

3. La 23 mai 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat or. Orhei (în continuare – IFS Orhei), ca urmare a unui control operativ efectuat la SRL „CSV - Real”, a emis Decizia nr. 542-c, prin care a hotărât încasarea unei sume din contul companiei cu titlu de sancţiune fiscală.

4. La 19 iunie 2014, SRL „CSV - Real” a depus o contestaţie împotriva deciziei IFS Orhei. La 10 iulie 2014, IFS Orhei a emis o decizie prin care a respins contestaţia SRL „CSV - Real”.

5. La 4 august 2014, SRL „CSV - Real” a contestat decizia IFS Orhei din 23 mai 2014 la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (în continuare - IFPS). La 5 septembrie 2014, IFPS a emis o decizie prin care a respins contestaţia SRL „CSV - Real”.

6. La 3 octombrie 2014, SRL „CSV - Real” a înaintat o acţiune în contenciosul administrativ împotriva IFPS şi IFS Orhei, prin care a solicitat anularea deciziei IFS Orhei nr. 542-c din 23 mai 2014 şi a deciziei IFPS nr.295 din 5 septembrie 2014.

7. La 1 aprilie 2015, Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, a emis o încheiere prin care a decis strămutarea cauzei la Judecătoria Orhei, pe motiv că prima decizie contestată aparţine IFS Orhei, iar sediul companiei la fel se află în or. Orhei.

8. La 6 aprilie 2015, SRL „CSV - Real” a contestat în ordine de recurs încheierea primei instanţe la Curtea de Apel Chişinău.

9. La 22 iunie 2015, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul şi a casat încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, dispunând restituirea cauzei spre rejudecare.

10. La 29 aprilie 2016, Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, a pronunţat Hotărârea nr. 3-508/2016, prin care a respins acţiunea SRL „CSV - Real” ca fiind înaintată tardiv.

11. Nefiind de acord, SRL „CSV - Real” a contestat hotărârea primei instanţe în ordine de apel.

12. La 8 decembrie 2016, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul declarat şi a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău.

13. Decizia Curţii de Apel Chişinău a fost contestată cu recurs de către SRL „CSV - Real” la Curtea Supremă de Justiţie.

14. În cadrul procedurii de recurs, SRL „CSV - Real” a înaintat un demers cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „sau atacată în instanţa de judecată competentă” din articolul 269 alineatul (2) din Codul fiscal.

15. Prin încheierea din 15 martie 2017, instanța de recurs a admis demersul și a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.

 

16. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M. O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

         Articolul 20

         Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

17. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 130-134, art. 415) sunt următoarele:

Articolul 170

Restituirea cererii de chemare în judecată

„(1) Judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă:

a) reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, inclusiv prin mediere, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor;

[…].”

Articolul 267

Temeiurile scoaterii cererii de pe rol

„Instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care:

a) reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, inclusiv prin mediere;

[…].”

18. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (republicat în M.O., 2006, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 2

Semnificaţia unor termeni

„În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

[…]

cerere prealabilă – cerere prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ;

[…].”

Articolul 14

Cererea prealabilă

„(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

(2) În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel.

(3) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ.”

Articolul 16

Depunerea cererii de chemare în instanţa

de contencios administrativ

„(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

(2) Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

[…].”

Articolul 17

Termenele de adresare în instanţa

de contencios administrativ

„(1) Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:

a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia;

b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;

c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

[…]

(4) Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul de 6 luni specificat la alin. (6) este termen de decădere.

[…].”

19. Prevederile relevante ale Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997  (republicat în M.O., 2007, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 268

Termenul de depunere a contestaţiei

„(1) Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal poate fi depusă, dacă prezentul cod nu prevede altfel, în decursul a 30 de zile de la data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii contestate. În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, el poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de organul fiscal abilitat să examineze contestaţia.

(2) Contestaţia depusă după expirarea termenului indicat la alin.(1), nerestabilit în modul prevăzut la acelaşi alineat, va rămîne neexaminată şi se va restitui reclamantului.”

 

[Art. 268 în redacția Legii nr. 1163-XV din 27 iunie 2002]

 

Articolul 269

Depunerea contestaţiei

„(1) Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal se depune la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea.

(2) Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei poate fi contestată la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat sau atacată în instanţa de judecată competentă. În caz de adresare la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, contestaţia este prezentată organului fiscal emitent a deciziei, care este obligat ca, în termen de 3 zile, să o remită Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, anexînd la ea materialele de control şi deciziile de rigoare.”

 

[Art. 269 în redacția Legii nr. 1163-XV din 27 iunie 2002]

 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „sau atacată în instanţa de judecată competentă” din alineatul (2) al articolului 269 din Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII  din  24 aprilie 1997, în redacţia Legii nr. 1163-XV din 27 iunie 2002, ridicată de SRL „CSV - Real”, parte în dosarul nr. 3ra-218/17, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

22. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

23. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului fiscal, ține de competența Curții Constituționale.

24. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de SRL „CSV - Real” în dosarul nr. 3ra-218/17, care se află pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

25. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

26. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „sau atacată în instanţa de judecată competentă” din articolul 269 alineatul (2) din Codul fiscal [în redacția Legii nr. 1163 din 27 iunie 2002].

27. Curtea notează că articolul 269 alin. (2) din Codul fiscal stabileşte că „Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei poate fi contestată la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat sau atacată în instanţa de judecată competentă.”

28. Din conținutul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul pretinde că prevederile contestate sunt neclare, fapt care a permis instanţelor judecătoreşti să respingă acţiunea sa ca fiind tardivă, contrar articolelor 20 alin. (2) şi 23 alin. (2) din Constituţie.

29. Analizând cadrul normativ incident, Curtea observă că art. 14 din Legea contenciosului administrativ prevede posibilitatea revocării actului administrativ, în cazul în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său, prin înaintarea unei cereri prealabile autorităţii publice emitente. Acelaşi articol menţionează că în cazul în care autoritatea publică emitentă are un organ ierarhic superior petiţionarul poate adresa cererea prealabilă fie organului emitent, fie organului ierarhic superior, dacă legea specială nu prevede altfel.

30. În continuare, Curtea relevă că, potrivit art. 269 din Codul fiscal, în redacţia Legii nr. 1163 din 27 iunie 2002, contestaţia (cererea prealabilă) împotriva deciziei organului fiscal se depune la organul fiscal emitent. Alineatul (2) din acelaşi articol menţionează că decizia emisă pe marginea contestaţiei de către organul fiscal emitent poate fi contestată la IFPS sau atacată în instanţa de judecată competentă.

31. Prin urmare, Curtea subliniază că, în calitate de lege specială în raport cu Legea contenciosului administrativ, Codul fiscal prevede o altă ordine de înaintare a contestaţiei (cererii prealabile). Astfel, petiţionarul urmează mai întâi să adreseze contestaţia către organul emitent, ca etapă extrajudiciară obligatorie, şi abia după epuizarea acesteia poate adresa contestaţia către organul ierarhic superior, ca etapă extrajudiciară facultativă.

32. În acest sens, Curtea reţine că după parcurgerea etapei extrajudiciare obligatorii petiţionarul este cel care alege următoarea procedură, având posibilitatea să soluţioneze litigiul fie pe cale amiabilă la organul ierarhic superior, fie pe cale judecătorească prin înaintarea unei acţiuni în contenciosul administrativ.

33. Astfel, Curtea menţionează că prin reglementarea acestei opţiuni accesul la justiţie al petiţionarului nu este îngrădit.

34. Totodată, potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, adresarea în justiţie pentru anularea actului administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate avea loc în termen de 30 de zile de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia.

35. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei critică, în esenţă, modul de aplicare de către instanţele de judecată a termenului de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ pentru înaintarea acţiunii, şi anume dacă acesta curge din momentul primirii răspunsului la cererea prealabilă din partea organului emitent sau organului ierarhic superior.

36. În acest context, Curtea menţionează că, de fapt, situaţia din speţă nu vizează o chestiune de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, fapt care excede competenţei instanţei constituţionale, această atribuţie revenind în exclusivitate instanţelor judecătoreşti.

37. Ținând cont de cele menționate, Curtea reține că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituționalității și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

 

 

 

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 2421696  //   Vizitatori ieri: 1064  //   azi: 253  //   Online: 35


Acces rapid