Decizie Nr. 67 din 12.10.2016

Decizie nr.67 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr. 84g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală


Subiectul Sesizării: Curtea de Apel Chişinău

Fişiere:
1. ro-d672016ro8c406.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003:

- articolul 64 alineatul (2) pct. 5), în redacția Legii nr. 66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003;

- articolele 1321 alineatul (2) pct. 2), 1322 alineatul (3) şi 1324 alineatul (1);

- articolul 1324 alineatul (7) teza întâi (articolul 135 alineatul (4), în redacţia Legii nr. 122 din 14 martie 2003);

- sintagma „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale" din alineatul (7) al articolului 1325;

- articolul 1329 alineatul (15) teza a doua;

- articolul 414 alineatele (2) și (3),

excepție ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.1a-1159/15, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 15 iulie 2016 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Ion Pleşca, Oxana Robu şi Stelian Teleucă), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

 

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

 

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

 

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

 

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

 (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

 (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

 (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."


Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

 „Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."


Articolul 30

Secretul corespondenţei

 „(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.
  (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile când această derogare este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracţiunilor."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 248-251, art. 699) sunt următoarele:


Articolul 1321

Dispoziţiile generale privind activitatea specială de investigaţii

„[...]

(2) Măsurile speciale de investigaţii se dispun şi se efectuează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

[...]

2) există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite de lege;"

 Articolul 1322

Măsurile speciale de investigaţii

„[...]

(3) Măsurile speciale de investigaţii se efectuează de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii."


Articolul 1324

Procedura de dispunere a măsurilor speciale de investigaţii

„(1) Procurorul care conduce sau exercită urmărirea penală pune, prin ordonanţă motivată, măsura specială de investigaţii în executarea subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii.

[...]

(7) Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioadă de 30 de zile cu posibilitatea de a fi prelungită întemeiat până la 6 luni, cu excepţiile stabilite de prezentul cod."

 

Articolul 1325

 Consemnarea măsurilor speciale de investigaţii

„[...]

(7) Dacă prin ordonanţă/încheiere se constată legalitatea efectuării măsurii speciale de investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie, în cazul când acesta a autorizat măsura, informează persoanele care au fost supuse măsurii speciale de investigaţii. Pe parcursul efectuării urmăririi penale, judecătorul de instrucţie sau procurorul poate amâna, prin hotărâre motivată, informarea persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii, dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale."


Articolul 1329

        Efectuarea şi certificarea interceptării şi înregistrării   comunicărilor

„[...]

(15) În termen de 48 de ore de la finisarea perioadei de autorizare a interceptării şi înregistrării, procurorul prezintă judecătorului de instrucţie procesul-verbal şi suportul în original pe care au fost înregistrate comunicările. Judecătorul de instrucţie se expune printr-o încheiere asupra respectării cerinţelor legale la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor de către organul de urmărire penală şi decide care din comunicările înregistrate urmează a fi nimicite, desemnând persoanele responsabile de nimicire. Nimicirea informaţiilor în baza încheierii judecătorului de instrucţie este consemnată de către persoana responsabilă într-un proces-verbal, care se anexează la cauza penală."

 

Articolul 414

Judecarea apelului

„[...]

(2) Instanţa de apel verifică declaraţiile şi probele materiale examinate de prima instanţă prin citirea lor în şedinţa de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

(3) În cazul în care declaraţiile persoanelor care au fost audiate în prima instanţă se contestă de către părţi, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanţa de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă."

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003:

- articolul 64 alineatul (2) pct. 5), în redacția Legii nr. 66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003;

- articolele 1321 alineatul (2) pct. 2), 1322 alineatul (3) şi 1324 alineatul (1);

- articolul 1324 alineatul (7) teza întâi (articolul 135 alineatul (4), în redacţia Legii nr. 122 din 14 martie 2003);

- sintagma „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale" din alineatul (7) al articolului 1325;

- articolul 1329 alineatul (15) teza a doua;

- articolul 414 alineatele (2) și (3),

excepție ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.1a-1159/15, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

14. Examinând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.1a-1159/15, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 64 alin. (2) pct. 5), în redacția Legii nr. 66 din 5 aprilie 2012, 1321 alin. (2) pct. 2), 1322 alin. (3), 1324 alin. (1), 1324 alin. (7) teza întâi (135 alin. (4), în redacţia Legii nr. 122 din 14 martie 2003), 1329 alin. (15) teza a doua, 414 alin. (2) și (3) şi sintagmei „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale" din alin. (7) al art.1325 din Codul de procedură penală.

19. Cât privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor ultimei propoziții din art. 64 alin. (2) pct. 5) din Codul de procedură penală, în redacția Legii nr. 66 din 5 aprilie 2012 , Curtea menționează că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, la 28 iunie 2013, Parlamentul a adoptat Legea nr. 158 pentru modificarea art. 64 din Codul de procedură penală, prin care textul criticat a fost exclus, iar, prin Decizia nr. 8 din 25 iulie 2013, Curtea Constituțională a reținut că prin excluderea prevederii contestate excepţia de neconstituţionalitate a fost rezolvată şi pentru acest motiv, în conformitate cu dispoziţiile articolului 60 lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a dispus sistarea procesului.

20. Curtea relevă că autorul excepţiei a invocat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 8 alin. (1), 16, 20, 21, 23, 26, 28, 30 şi 114 din Constituţie, referindu-se, în esenţă, la neconcordanţa atât dintre dispoziţiile articolelor Codului de procedură penală, cât şi la corelaţia dintre normele cuprinse în Codul de procedură penală şi cele ale Legii nr. 59 din 29 martie 2012 privind activitatea specială de investigaţii.

21. Curtea reține că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicției constituționale doar în cazul în care normele constituționale invocate au incidență asupra normelor contestate, şi nicidecum compararea prevederilor mai multor legi între ele sau a dispoziţiilor cuprinse în aceeaşi lege şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

22. Astfel, cu referire la invocarea pretinselor încălcări, Curtea constată că autorul excepţiei nu a motivat incidenţa normelor constituţionale asupra prevederilor contestate.

23. Sub acest aspect, Curtea constată că întreaga motivare a autorului excepţiei de neconstituţionalitate se încadrează în sfera unei problematici care excedează controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate. Or, înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate prin corelare cu alte dispoziţii legale vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauzele deduse judecăţii şi intră în competenţa instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor, fiind operaţiuni specifice şi inerente înfăptuirii justiţiei, iar nu realizării controlului conformităţii legii cu Constituţia.

24. Aşadar, Curtea observă că, în esenţă, dispoziţiile articolelor 1321 alin. (2) pct. 2), 1322 alin. (3), 1324 alin. (1), 1324 alin. (7) teza întâi (135 alin. (4), în redacţia Legii nr. 122 din 14 martie 2003), 1329 alin. (15) teza a doua şi sintagma „dar nu mai târziu de momentul încetării urmăririi penale" din alin. (7) al art.1325 din Codul de procedură penală reglementează procedura de dispunere, efectuare şi consemnare a măsurilor speciale de investigaţii, inclusiv în cazul interceptării şi înregistrării comunicărilor.

25. Interceptările şi înregistrările audio sau video fac parte din tehnicile speciale de investigații în justiţia penală, acestea fiind metode de investigații recunoscute la nivel european, care au constituit, de altfel, obiectul unei Recomandări a Comitetului de Miniştri nr. 10 (2005) privind tehnicile speciale de anchetă în legătură cu infracţiuni grave, inclusiv acte de terorism.

26. În acest context, în partea ce ţine de aprecierea caracterului rezonabil al bănuielii unei persoane pentru autorizarea interceptării şi înregistrării comunicărilor, Curtea Europeană în cauza Roman Zakharov v. Rusia (hotărârea Marii Camere din 4 decembrie 2015) a statuat că:

„260. [...] [autoritatea care autorizează] trebuie să dispună de competenţa de a verifica existența unei suspiciuni rezonabile împotriva persoanei vizate, în special dacă există indicii de fapt pentru a suspecta persoana că planifică, comite sau a comis infracţiuni sau alte acțiuni care constituie temei pentru aplicarea măsurilor de supraveghere secretă, cum ar fi, de exemplu, acţiuni care pun în pericol securitatea naţională."

27. Astfel, Curtea relevă că, în conformitate cu prevederile art. 1322 din Codul de procedură penală, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sau a imaginilor se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie.

28. În acelaşi timp, Curtea relevă că dispoziţiile art. 18 din Legea privind activitatea specială de investigaţii prevăd că măsurile speciale de investigaţii, și anume interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, se efectuează numai în cadrul unui proces penal, conform Codului de procedură penală. Acest fapt denotă că persoana supusă acestei măsuri speciale de investigaţii beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil.

29. Mai mult, Curtea menţionează că prevederile art. 1325 din Codul de procedură penală stabilesc că, la încetarea măsurii speciale de investigaţii, judecătorul de instrucţie este obligat să declare nul procesul-verbal şi să dispună nimicirea imediată a purtătorului material de informaţii şi a materialelor acumulate pe parcursul efectuării măsurii speciale de investigaţii în cazul în care constată că măsura s-a efectuat cu încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor omului.

30. De asemenea, în conformitate cu art. 13211 din Codul de procedură penală, mijloacele de probă referitoare la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată. Astfel, legislaţia procedurală penală în vigoare asigură controlul judiciar şi în acest domeniu, judecătorul având obligaţia să examineze valabilitatea acestor mijloace de probă sub toate aspectele legalităţii şi temeinicia autorizării şi efectuării măsurilor respective.

31. Prin urmare, Curtea subliniază că este obligaţia instanţelor de judecată de a decide asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii tuturor probelor administrate în cadrul urmăririi penale, care urmează a fi dezbătute în contradictoriu de către părţi în cadrul unei audieri publice.

 32. Totodată, potrivit articolului 305 alin. (8) din Codul de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucţie, adoptată ca urmare a demersurilor referitoare la efectuarea acţiunilor de urmărire penală sau măsurilor speciale de investigaţii, poate fi contestată cu recurs la curtea de apel. Or, verificarea respectării normelor procesual-penale este atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti, acestea fiind şi singurele în măsură să aprecieze in concreto efectele aplicării normei la situaţia de fapt dedusă instanţei în fiecare caz în parte.

33. Având în vedere cele enunţate supra, Curtea nu poate reține critica textului legii în raport cu dispozițiile articolului 20 din Constituție privind accesul liber la justiție și articolul 26 din Constituție, care garantează dreptul la apărare, întrucât dispoziţiile legale ce fac obiectul excepției nu împiedică bănuitul, învinuitul sau inculpatul să conteste legalitatea dispunerii, efectuării, consemnării şi certificării interceptării şi înregistrării comunicărilor și nici nu interzic, în cadrul procesului penal, să fie asistat de un apărător.

34. În partea ce ține de pretinsa neconstituționalitate a art. 414 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, deşi prevederile alineatului (2) stabilesc că instanţa de apel verifică declaraţiile şi probele materiale examinate de prima instanţă prin citirea lor în şedinţa de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, totuşi dispoziţiile alineatului (3) prevăd garanții procedurale, care stabilesc posibilitatea audierii în instanţa de apel, conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanţă, a persoanelor care au depus mărturii în prima instanță în cazul contestării declaraţiilor de către părți, asigurându-se astfel dreptul la apărare în cadrul acestei proceduri.

35. În acest sens, Curtea nu poate reține că prevederile art. 414 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală contravin garanțiilor constituționale instituite de art. 20 din Constituție. Or, Curtea menţionează că modul de aplicare a garanţiilor unui proces echitabil în cadrul procedurilor în fața curților de apel depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor în cauză, urmând să se țină cont de totalitatea procedurilor și a rolului curții de apel în ordinea juridică internă (Botten v. Norvegia, nr. 16206/90, hotărâre din 19 februarie 1996, § 39).

36. Prin urmare, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate abordează situaţii de fapt, şi anume de aplicabilitate a normelor contestate, Curtea reţine că este de competenţa instanţei de judecată de a stabili dacă sunt respectate dispoziţiile legale privind dispunerea, efectuarea, consemnarea şi certificarea interceptării şi înregistrării comunicărilor. Or, Curtea nu este competentă a analiza aplicarea unei dispoziţii legale într-o situaţie concretă.

37. Cu referire la invocarea art. 1 alin. (3) şi 8 alin. (1) din Constituție, Curtea reţine că aceste norme constituționale comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate.

38. Totodată, norma constituțională cuprinsă la art. 16 nu are o semnificație autonomă și urmează a fi aplicată în combinație cu normele constituționale care garantează un drept fundamental.

39. În același timp, Curtea menționează că dispoziţiile articolelor 21, 28, 30 şi 114 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.

40. În lumina celor expuse, Curtea menționează că sesizarea este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3599514  //   Vizitatori ieri: 2320  //   azi: 736  //   Online: 2


Acces rapid