Decizie Nr. 66 din 12.10.2016

Decizie nr.66 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr. 120g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 191 alin. (3) pct.3 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova(liberarea provizorie sub control judiciar)


Subiectul Sesizării: Judecătorie (instanţa de fond), completul de judecată din cadrul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău Natalia Clevadî, Grigorii Cazacu, Tatiana Bivol

Fişiere:
1. ro-d6612102016ro8131e.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „să nu meargă în locuri anume stabilite" din pct. 3) alin. (3) al articolului 191 din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Ana Ursachi, în dosarul nr.1-755/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 5 octombrie 2016 de către completul de judecată din cadrul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (Natalia Clevadî, Grigorii Cazacu, Tatiana Bivol), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În procedura judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, se află spre examinare cauza penală de învinuire a lui G.P. de comiterea infracțiunilor prevăzute la articolele 285 alin. (1), 42, 285 alin. (2), 42, 285 alin. (3) din Codul penal.

4. Prin încheierile instanței de judecată din 4 aprilie 2016, 26 aprilie 2016, 6 iunie 2016, 4 iulie 2016, 3 august 2016 și 2 septembrie 2016, în privința inculpatului a fost aplicată și prelungită măsura preventivă liberarea provizorie sub control judiciar, inclusiv cu aplicarea restricției prevăzute de art. 191 alin. (3) pct. 3) din Codul de procedură penală, și anume restricția de a merge în locuri anume stabilite. În acest sens, instanța de judecată a stabilit inculpatului interdicția de a „merge în locuri unde se petrec acțiuni de proteste în masă, care eventual ar putea derula în dezordini în masă".

5. În cadrul ședinței de judecată din 29 septembrie 2016, inculpatul reprezentat de avocatul Ana Ursachi a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a pct.3) din alin. (3) al art. 191 din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 3 octombrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 27
Dreptul la libera circulaţie

„(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară."

Articolul 40
Libertatea întrunirilor

„Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M. O., 2012, nr.263-269, art.855) sunt următoarele:

Articolul 191

Liberarea provizorie sub control judiciar

„(1) Liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de una sau mai multe obligaţii prevăzute la alin.(3).

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă învinuitului, inculpatului în cazul în care există date că el va săvârşi o altă infracţiune, va încerca să influenţeze asupra martorilor sau să distrugă mijloacele de probă, să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată.

(3) Liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de una sau mai multe din următoarele obligaţii:

1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decât în condiţiile stabilite de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă;

2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice schimbare de domiciliu;

3) să nu meargă în locuri anume stabilite;

4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este citată;

5) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

6) să nu săvârşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;

7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii;

8) să predea paşaportul judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.

(4) Organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul, inculpatul liberat provizoriu efectuează controlul asupra respectării de către acesta a obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată.

(5) Controlul judiciar asupra persoanei liberate provizoriu poate fi ridicat, total sau parţial, pentru motive întemeiate, în modul stabilit pentru aplicarea acestei măsuri."

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 3) din alineatul (3) al articolului 191 din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Ana Ursachi, în dosarul nr.1-755/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Ana Ursachi în dosarul nr.1-755/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie pct. 3) alin. (3) al articolului 191 din Codul de procedură penală, potrivit căruia liberarea provizorie sub control judiciar este însoţită de interdicția persoanei de a  merge în locuri anume stabilite.

18. Curtea observă că autorul excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 23 alin. (2), 27 și 40 din Constituție.

19. Curtea menționează că, potrivit prevederilor Codului de procedură penală, măsura liberării provizorii sub control judiciar este o măsură preventivă neprivativă de libertate și constituie o alternativă a arestării preventive, ce poate fi aplicată numai faţă de persoana în privinţa căreia s-a înaintat un demers de arestare sau faţă de bănuitul, învinuitul, inculpatul care sunt deja arestaţi. Această măsură poate fi luată de către judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune şi dacă măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (art. 175 și 191 alin.(1) din CPP).

20. În Hotărârea nr. 17 din 19 mai 2016, Curtea a subliniat că această măsură preventivă constituie o ingerință în drepturile și libertățile fundamentale, precum ar fi libera circulație, viața intimă, familială și privată etc. În același timp, Curtea a reţinut că drepturile fundamentale enunțate nu sunt absolute prin natura lor, acestea putând fi supuse unor limitări rezonabile și proporționale, printr-o reglementare juridică.

21. În acest sens, potrivit jurisprudenței Curții Europene, obligația de a purta un document de identitate, care să fie prezentat poliției la cerere (cauza Reyntjens c. Belgiei, decizia din 9 septembrie 1992), sau obligația impusă persoanei inculpate sau condamnate penal de a-și depune pașaportul pentru a obține punerea sa „provizorie" sau „condiționată" în libertate (cauza X c. Germaniei, decizia din 6 martie 1984) nu sunt considerate restricții ale dreptului la circulație și constituie, în anumite condiții, măsuri necesare asigurării ordinii publice sau pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni.

22. Totodată, prin hotărârea enunțată Curtea a declarat neconstituțional articolul 191 din Codul de procedură penală, în partea ce ține de omisiunea de a reglementa termenul pentru care poate fi dispus controlul judiciar şi durata maximă a acestei măsuri și a impus necesitatea reglementării termenului pentru care poate fi dispusă măsura preventivă - liberarea provizorie sub control judiciar. În același timp, Curtea a reținut că până la remedierea deficienţei de reglementare constatate prin hotărâre și înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, liberarea provizorie sub control judiciar, similar altor măsuri preventive neprivative de liberate, urmează a fi dispusă de judecător pentru perioade determinate.

23. Cu referire la pretinsa neconstituționalitate a normei contestate, sub aspectul calității acesteia, Curtea, în jurisprudența sa constantă, a subliniat că articolul 23 alin. (2) din Constituție garantează dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle sale, implicând adoptarea de către legiuitor a unor legi accesibile, previzibile și clare. Astfel, pentru a corespunde celor trei criterii de calitate menționate, textul de lege trebuie să fie formulat cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțele cauzei, consecințele acestei conduite.

24. În același timp, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (cauza S.W. c. Regatului Unit, hotărârea din 22 noiembrie 1995).

25. Curtea observă că norma contestată stabilește generic interdicția de a frecventa anumite locuri. Prin urmare, la aplicarea art. 191 din CPP, ține de competența și obligația instanței de judecată de a indica în fiecare cauză particulară acțiunile care pot fi întreprinse și locurile care nu pot fi vizitate de către bănuit, învinuit sau inculpat.

26. Astfel, în speță Curtea constată că instanța de judecată a stabilit nemijlocit interdicția inculpatului de a nu merge în locurile unde se petrec acțiuni de protest în masă, care eventual ar putea derula în dezordini în masă.  

27. Concluzionând cele menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este formulată abuziv și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3599514  //   Vizitatori ieri: 2320  //   azi: 736  //   Online: 2


Acces rapid