Decizie Nr. 65 din 12.10.2016

Decizie nr.65 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr. 108g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unei sintagme din alin. (4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova


Subiectul Sesizării: Judecătoria Chișinău, sediul Centru

Fişiere:
1. ro-d6512102016roa03a2.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „a cărei încheiere este irevocabilă și nu este susceptibilă de recurs" din alin. (4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Sănătății în dosarul nr.3-221/14, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 19 septembrie 2016 de către judecătorul Daria Șușchevici din cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." 

Articolul 26
Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."


Articolul 54
Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

 

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 130-134, art. 415) sunt următoarele:


Articolul 43

Strămutarea pricinii

 „(1) Pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.

(2) Instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă:

a) pîrîtul, al cărui domiciliu nu era cunoscut, cere strămutarea pricinii la instanţa de la domiciliul său atestat prin dreptul de proprietate, calitatea de locatar sau viza de reşedinţă;

b) pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională;

c) ambele părţi solicită strămutarea pricinii la instanţa de la locul aflării majorităţii probelor;

d) din motivul recuzării (abţinerii de la judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine imposibilă;

e) există motive pentru măsuri de securitate publică;

f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele pricinii sau de calitatea participanţilor la proces;

g) în circumstanţe excepţionale, instanţa competentă să judece pricina nu poate funcţiona timp îndelungat.

(3) Strămutarea pricinii de la o instanţă la alta din motivele specificate la alin.(2) lit.a), b) şi c) se face în temeiul unei încheieri motivate a instanţei în care este intentat procesul. Încheierea de strămutare a pricinii poate fi atacată cu recurs. 

(4) Strămutarea pricinii în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs.

(4/1) Instanţa este obligată să remită instanţei competente dosarul în termen de 5 zile de la data la care încheierea de strămutare a pricinii devine irevocabilă.

(5) Actele procedurale îndeplinite de instanţa care a intentat procesul anterior strămutării pricinii au efect juridic în măsura în care noua instanţă consideră că nu este necesară modificarea lor."

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „a cărei încheiere este irevocabilă și nu este susceptibilă de recurs" din alin. (4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003, ridicată de Ministerul Sănătății în dosarul nr.3-221/14, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

12. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Ministerul Sănătății în dosarul nr.3-221/14, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „a cărei încheiere este irevocabilă și nu este susceptibilă de recurs" din alin. (4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă.

 14. Curtea menționează că art. 43 alin. (4) din CPC stabilește că:

„(4) Strămutarea pricinii în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs."

15. Curtea observă că autorul excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 4, 7, 8, 16. 20, 26 și 54 din Constituție.

16. Curtea reiterează că articolele 4, 7 și 8 din Constituţie comportă un caracter generic și constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate.

17. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează oricărei persoane dreptul  la satisfacţie  efectivă  din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi  interesele sale legitime. 

18. În același timp, Curtea reiterează că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.

19. Astfel, Curtea menționează că, prin prisma art. 6 par.1 din Convenţia Europeană, precum şi prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, dreptul de acces la justiţie nu poate fi absolut, el poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale  cu scopul urmărit [Ashingdane v.Regatul Unit, hotărârea din 28 mai 1985, Buijen v. Germania, hotărârea din 1 aprilie 2010]. Curtea Europeană a statuat că, dincolo de limitele care se circumscriu conţinutului acestui drept, există loc pentru restrângeri aduse implicit. Cu toate acestea, limitările nu trebuie să restrângă dreptul de acces într-atât, încât să fie atinsă însăşi substanţa sa.

20. Curtea reține că articolul 43 din CPC reglementează situațiile de strămutare a cauzelor civile la o altă instanță, dacă se atestă anumite circumstanțe care fac imposibilă examinarea de mai departe a cauzei.

21. Alineatul (4) al articolului 43 din CPC stabilește că încheierile instanței ierarhic superioare prin care se dispune strămutarea unei cauze sunt irevocabile și nu sunt susceptibile de recurs.

22. Curtea menționează că „încheierea" reprezintă actul instanței de judecată prin care pricina civilă nu se soluționează în fond.

23. În acest sens, Curtea subliniază că procedura de soluţionare a strămutării cauzei nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura în care se examinează strămutarea unei cauze este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului civil la care se referă cauza.

24. În același timp, Curtea reține că interdicția atacării cu recurs a unor încheieri nu înseamnă că legalitatea și temeinicia acestora nu pot fi controlate de către instanțele ierarhic superioare concomitent cu contestarea hotărârii prin care cauza a fost soluționată în fond.

25. În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 26 din Constituție, care prevede dreptul la apărare, Curtea constată lipsa argumentelor pertinente și concludente prin care autorul excepției ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituționale invocate.

26. De altfel, Curtea nu poate reține critica formulată a textului legii în raport cu dispozițiile constituționale privind dreptul la apărare, întrucât textul legal ce face obiectul excepției nu împiedică părțile sa fie asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu.

27. De asemenea, autorul excepției nu a demonstrat incidența articolului 16 din Constituție în raport cu norma contestată.

28. Adițional, Curtea subliniază că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată. Astfel, din cuprinsul excepției Curtea nu observă aplicabilitatea în speță a normelor contestate.

29. Ţinând cont de argumentele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, motiv pentru care urmează a fi respinsă.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3325396  //   Vizitatori ieri: 3617  //   azi: 1044  //   Online: 24


Acces rapid