Aviz Nr. 2 din 05.01.2018

Aviz nr.2 din 05.01.2018 privind constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcției de Preşedinte al Republicii Moldova pentru exercitarea obligației constituționale de promulgare a unei legi (Sesizarea nr. 1f /2018)


Subiectul Sesizării: Deputat din Parlamentul Republicii Moldova, Serghei Sîrbu

Tipul avizului: circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova

Fişiere:
1. ro-a205012018rofce68.pdf


Sesizări:


Adresă:

1. ADRESĂ (05.01.2018)

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 4 ianuarie 2018 de către dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (1) lit. f) din Constituție, art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. f) și 38 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituţionale nr. 28 din 17 octombrie 2017.

2. Autorul sesizării a solicitat Curții Constituționale:

„1. Constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru asigurarea exercitării atribuţiilor constituţionale în scopul promulgării Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova;

2. Constatarea instituirii interimatului funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale în scopul promulgării Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova."

3. Curtea a decis să examineze admisibilitatea concomitent cu fondul cauzei.

4. La ședința plenară publică a Curții sesizarea a fost susținută de dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlament. Reprezentantul Președintelui Republicii Moldova nu a fost prezent la ședința Curții.

5. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 56

Devotamentul faţă de ţară

„[...]

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice [...] răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin [...]."

Articolul 79

Validarea mandatului şi depunerea jurământului

„[...]

 (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, cel târziu la 45 de zile după alegeri, următorul jurământ:

«Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei»."

Articolul 91

Interimatul funcţiei

„Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru."

Articolul 93

Promulgarea legilor

„(1) Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.

(2) Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea."

Articolul 135

Atribuţiile

„(1) Curtea Constituţională:

[...]

f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

[...]"

Articolul 140

Hotărârile Curţii Constituţionale

„[...]

(2) Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate."

1. Se constată ca circumstanţă care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în cadrul procedurii legislative refuzul deliberat al Președintelui de a-și îndeplini obligația constituțională de promulgare a Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, în privința căreia Parlamentul și-a menținut hotărârea adoptată anterior, ceea ce constituie, în sensul articolului 91 din Constituție, imposibilitate temporară de a-și exercita atribuția în cauză.

2. În temeiul articolului 91 din Constituție, în ordinea exercitării interimatului, Președintele Parlamentului sau Prim-ministrul va emite, în calitate de Președinte interimar, decretul de promulgare a Legii nr. 257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

3. Prezentul aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

17. Examinând sesizarea, Curtea observă că aceasta vizează constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în vederea depășirii blocajului instituțional generat de acesta prin refuzul deliberat de a-și exercita obligația constituțională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, votată repetat de către Parlament. - Cu privire la competența Președintelui de promulgare a legilor

18. Curtea reamintește că, în cadrul regimului parlamentar al Republicii Moldova, Preşedintele Republicii Moldova are un volum de competențe expres stabilite de Constituţie.

19. Curtea reține că, potrivit articolului 93 alin.(1) din Constituție, Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.

20. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că promulgarea legii este operațiunea finală a procedurii legislative şi ea permite șefului statului să învestească legea cu formulă executorie, obligând autorităţile publice să procedeze la executarea prevederilor acesteia (a se vedea HCC nr.3 din 28 februarie 1996).

21. În accepțiunea generală, promulgarea este acţiunea prin care şeful statului atestă existenţa legii şi impune autorităţilor publice respectarea şi supravegherea executării ei. Deci, Preşedintele Republicii, semnând un decret de promulgare, verifică, constată şi certifică existenţa legii, votată de Parlament în condiţiile cerute de Constituţie (a se vedea HCC nr.23 din 9 iulie 1998).

22. Promulgarea legii este o prerogativă imperativă a Preşedintelui ţării, consacrată în Constituţie.

23. În corespundere cu articolul 93 alin.(2) din Constituție, Preşedintele este în drept, în cazul în care are obiecții asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menține hotărârea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.

24. Din această perspectivă, în jurisprudența sa Curtea a statuat că controlul legii exercitat de Preşedinte în cadrul procedurii de promulgare are la bază trei componente (direcții): de procedură, de oportunitate şi de constituţionalitate.

25. În acest sens, Curtea reamintește că în Hotărârea nr.9 din 26 februarie 1998 a statuat că din textul articolului 93 din Constituţie rezultă că șeful statului este în drept să trimită legea, la care are obiecții, spre reexaminare Parlamentului doar o singură dată.

26. În același timp, Curtea reține că în Hotărârea nr.23 din 9 iulie 1998 a statuat că:„Președintele este obligat, potrivit dispoziţiilor articolului 93 alin.(2) din Constituţie, să promulge legea în termen de două săptămâni de la înregistrarea ei la Președinție - atât în cazul în care nu are obiecții asupra legii, cât și în cazul în care o trimite spre reexaminare, iar Parlamentul își menţine hotărârea adoptată anterior. Nerespectarea acestei proceduri și a acestui termen constituie o încălcare a articolului 93 alin.(2) din Constituţie. Asupra constituționalități legii adoptate, atunci când există divergenţe de opinii, în baza articolului 135 din Constituţie, se pronunță Curtea Constituţională".

27. În același sens, în Hotărârea nr.9 din 14 februarie 2014, Curtea a subliniat că:

„64. [...] în conformitate cu prevederile constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova poate cere reexaminarea de către Parlament a legii o singură dată, în cazul revotării fiind obligat să o promulge, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii legii adoptate.

65. Această situaţie este susceptibilă să genereze un impas constituţional, pentru că, pe de o parte, Preşedintele Republicii Moldova ar fi obligat să promulge o lege contrară Constituţiei, încălcând astfel Constituţia, iar, pe de alta, ar încălca Constituţia şi dacă nu ar promulga legea, atentând asupra exercitării puterii legislative.

66. În acest context, Curtea consideră că Preşedintele Republicii Moldova, în cazul trimiterii legii spre reexaminare Parlamentului pentru motive de neconstituţionalitate, poate sesiza concomitent Curtea Constituţională, în calitate de unică autoritate de jurisdicţie constituţională, în vederea controlului constituţionalităţii legii adoptate.

67. Pe de altă parte, având în vedere norma imperativă a articolului 93 din Constituţie, Curtea reţine că sesizarea în vederea controlului constituţionalităţii legii înainte de publicare nu are incidenţă directă asupra procedurilor de promulgare, astfel încât, în eventualitatea promulgării legii contestate până la pronunţarea hotărârii Curţii Constituţionale, controlul a priori al constituţionalităţii legii îşi continuă procedura în cadrul controlului a posteriori."

28. Astfel, Curtea constată că, în cadrul procedurii de promulgare a legilor, Preşedintele Republicii Moldova are dreptul să înainteze obiecții asupra legii votate de Parlament o sigură dată, însă nu are drept de veto faţă de legea adoptată, aceasta fiind prin excelență opera Parlamentului, în calitate de unică autoritate legislativă a statului.

29. Curtea reiterează că dreptul Președintelui de a refuza doar o singură dată, motivat, promulgarea unei legi este o soluție de natură să elimine blocajul instituțional ce s-ar genera prin eventualul refuz repetat al Preşedintelui Republicii Moldova de a promulga o lege în privința căreia Parlamentul îşi menține hotărârea adoptată anterior.

30. Corelativ, Curtea menţionează că Preşedintele este obligat să promulge legea adoptată de Parlament pe durata a cel mult două săptămâni de la data înregistrării ei la Preşedinţie sau de la data înregistrării la Preşedinţie în cazul reexaminării ei la cererea Preşedintelui. Dispoziţiile articolului 93 din Constituţie sunt imperative, necondiţionate şi obligatorii atât pentru Preşedintele Republicii Moldova, cât şi pentru Parlament (HCC nr.23 din 9 iulie 1998). - Cu privire la efectele refuzului Președintelui de a-și îndeplini obligațiile constituționale

31. Curtea reține că prevederea de la articolul 93 alin.(2) din Constituţie urmează a fi interpretată prin aplicarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat în articolul 6 din Legea fundamentală. În considerarea acestui principiu, pentru evitarea blocajelor instituţionale şi pentru buna lor funcționare, autorităţile publice au obligaţia de a colabora.

32. Totodată, Curtea relevă că în situația unor blocaje instituționale, când atribuțiile unor instituții nu sunt exercitate de titularii acestora, indiferent de motivele acestor blocaje, dispozițiile constituționale prevăd suplinirea acestora prin instituirea interimatului. 

33. În Hotărârea nr.28 din 17 octombrie 2017 Curtea a reținut că inacțiunea instituției prezidențiale, prin neexercitarea atribuțiilor fie pentru motive obiective, fie pentru motive subiective, prin refuzul deliberat de a exercita atribuțiile, are consecințe identice, adică blocarea altor instituții.

34. Așadar, Curtea a statuat că, în cazul refuzului deliberat al Președintelui de a-și exercita atribuțiile, consecințele sunt identice cu cele ce survin în cazul imposibilității exercitării atribuțiilor pentru motive obiective, astfel, soluționarea acestor situații trebuie să fie identică, adică instituirea interimatului. 

35. La fel, Curtea a reținut că prin refuzul deliberat de a-și executa una sau mai multe obligații constituționale Președintele se înlătură el însuși de la exercitarea acestora.  - Constatarea circumstanțelor care justifică instituirea interimatului

36. În speță, Curtea constată că la 20 decembrie 2017, Președintele Republicii Moldova, dl Igor Dodon, în temeiul articolului 93 alin.(2) din Constituție a trimis Parlamentului spre reexaminare Legea nr.257 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova. În motivarea acestei decizii, Președintele a obiectat că legea în cauză ar îngrădi în mod nejustificat libertatea opiniei şi a exprimării, precum și dreptul la informație, contrar articolelor 32, 34 și 54 din Constituție.

37. Curtea reține că, deși la 22 decembrie 2017 Parlamentul și-a menținut votul pentru Legea nr.257 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova, la 4 ianuarie 2018 Președintele a refuzat, contrar prevederilor exprese ale articolului 93 alin. (2) din Constituție, promulgarea acesteia, invocând „[...] interesul suprem al cetățenilor țării, [...] importanța actelor internaționale afectate de norma criticată și [...] caracterul neconstituțional al legii respective". Totodată, în scrisoarea de refuz al promulgării, Președintele a menționat că ar fi sesizat Curtea Constituțională pentru examinarea constituționalității Legii nr.257 din 22 decembrie 2017.

38. În acest context, fără a analiza conținutul Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, Curtea reține că, deși a invocat pretinsa neconstituționalitate a legii în primul refuz de promulgare, Președintele nu și-a valorificat dreptul de a sesiza concomitent Curtea Constituțională, în calitate de unică autoritate de jurisdicţie constituţională, în vederea controlului constituţionalităţii legii adoptate. Mai mult, nici chiar în ziua când a doua oară a refuzat să promulge legea în cauză, Președintele nu a depus la Curtea Constituțională o sesizare privind examinarea constituționalității Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, contrar celor indicate în scrisoarea de refuz repetat al promulgării. Or, Curtea constată că abia la 5 ianuarie 2017 a fost înregistrată la Curtea Constituțională sesizarea nr.2a privind controlul constituționalității Legii nr.257 din 22 decembrie 2017.

39. Așa fiind, Curtea reamintește că eventuala sesizare în vederea controlului constituţionalităţii legii înainte de publicare nu are incidenţă directă asupra procedurilor de promulgare, având în vedere norma imperativă a articolului 93 din Constituţie. Astfel, în conformitate cu prevederile constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova poate cere reexaminarea de către Parlament a legii o singură dată, în cazul revotării fiind obligat să o promulge, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii legii adoptate (HCC nr. 9 din 14 februarie 2014). 

40. Or, Curtea reiterează că în eventualitatea promulgării legii contestate până la pronunţarea hotărârii Curţii Constituţionale, controlul a priori al constituţionalităţii legii îşi continuă procedura în cadrul controlului a posteriori.

41. În lumina celor expuse, Curtea conchide că Președintele avea obligația constituțională de a promulga Legea nr.257 din 22 decembrie 2017, votată repetat de către Parlament, chiar şi în eventualitatea unor dubii asupra constituţionalităţii acesteia.

42. În asemenea condiții, Curtea constată că refuzul Președintelui Republicii Moldova de a-şi îndeplini obligația constituțională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, în privința căreia Parlamentul și-a menținut hotărârea adoptată anterior, constituie o încălcare a normei imperative exprese a articolului 93 din Constituție și, astfel, și a jurământului depus la învestirea în funcție. În acest context, Curtea consideră necesar să reitereze Adresa nr.PCC-01/124b din 17 octombrie 2017 formulată Parlamentului de a  reglementa răspunderea [inclusiv penală] pentru neexecutarea obligațiilor constituționale și a hotărârilor Curții Constituționale.

43. Prin urmare, având în vedere faptul că Președintele a refuzat în mod deliberat de a-și îndeplini obligația constituțională de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017, Curtea reține că, în sensul articolului 91 din Constituţie, Președintele se află în imposibilitate temporară, pentru considerente subiective (lipsa voinței), de a-și exercita atribuția în cauză, ceea ce justifică instituirea interimatului funcției pentru asigurarea exercitării acestei obligații constituționale. Or, prin refuzul deliberat al Președintelui de a-și îndeplini obligația constituțională menționată, Președintele s-a înlăturat el însuşi de la exercitarea acesteia.

44. Totodată, Curtea reține că, potrivit articolului 91 din Constituţie, în cazul în care Preşedintele Republicii Moldova se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuțiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Prim-ministru. 45. Astfel, în temeiul articolului 91 din Constituţie, în ordinea exercitării interimatului, Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministrul va emite, în calitate de Președinte interimar, decretul de promulgare a Legii nr.257 din 22 decembrie 2017 cu privire la completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 3796794  //   Vizitatori ieri: 1268  //   azi: 1901  //   Online: 82


Acces rapid