Aviz Nr. 4 din 05.12.2017

Aviz nr.4 din 05.12.2017 la proiectul de lege pentru modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova (sistemul judecătoresc(2)) (Sesizarea nr. 149c/2017)


Subiectul Sesizării: Guvernul Republicii Moldova

Tipul avizului: iniţiativa de revizuire a Constituţiei

Fişiere:
1. ro-acc42017149c2017rou1630a.pdf


Sesizări:


1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 16 noiembrie 2017 de către Guvern, în temeiul prevederilor articolelor 135 alin.(1) lit. c) şi 141 alin.(1) lit. c) din Constituția Republicii Moldova, articolului 4 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolelor 2 alin. (1), 38 alin. (2) și 63 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea și completarea Constituţiei Republicii Moldova.

2. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Constituţiei este expus în următoarea redacție:

„Articol unic. - Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.78, art.140), cu modificările și completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 116:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.”;

alineatele (3) și (4) se abrogă;

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea şi transferul judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.”;

se completează cu alineatul (5/1) cu următorul cuprins:

„(5/1) Judecătorii pot avea doar imunitate funcţională în condiţiile legii.”

2. Articolul 121 se completează cu alineatele (1/1) şi (1/2) cu următorul cuprins:

„(1/1) Consultarea Consiliului Superior al Magistraturii este obligatorie în procesul elaborării, examinării, aprobării şi modificării bugetului de stat în partea ce ţine de alocarea mijloacelor financiare instanţelor judecătoreşti.

(1/2) Consiliul Superior al Magistraturii este în drept să prezinte Parlamentului propuneri privind mijloacele financiare necesare pentru buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti.”

3. Secţiunea a 2-a din capitolul IX se completează cu articolul 121/1 cu următorul cuprins:

„Articolul 121/1

 Rolul

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.”

 4. Articolul 122 va avea următorul cuprins:

„Articolul 122

Componenţa 

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din judecători, aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelurile instanţelor judecătoreşti, şi reprezentanţi ai societăţii civile cu experienţă în domeniul dreptului.

(2) O parte importantă a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să fie judecători. Modul şi procedura de alegere sau numire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se stabilesc prin lege.

(3) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi sau numiţi pentru un mandat de 6 ani, fără posibilitatea de a deţine două mandate consecutiv. ”

5. La articolul 123, alineatul (1) se completează în final cu propoziţia: „Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate.”

3. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 951 din 7 noiembrie 2017.

 

4. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

 

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

 

Articolul 72

Categorii de legi

(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

[...]”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.

(3) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4 ani.

(4) Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.

(5) Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.”

 

Articolul 121

Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti,

indemnizaţia şi alte drepturi

„(1) Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sunt aprobate de Parlament şi sunt incluse în bugetul de stat.

(2) Indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sunt stabilite prin lege.

(3) Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.”

 

Articolul 122

Componenţa [Consiliului Superior al Magistraturii]

 

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.”

 

Articolul 123

Atribuţiile [Consiliului Superior al Magistraturii]

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.”

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

„(1) Curtea Constituţională:

[...]

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

[...]”

Articolul 141

Iniţiativa revizuirii

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

[...]

c) Guvern.

(2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.”

 

Articolul 142

Limitele revizuirii

„(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război.”

Articolul 143

Legea privind modificarea Constituţiei 

„(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

 

(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.”

1. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova, provenind de la Guvern, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă prevederilor articolului 141 alin. (1) lit. c) din Constituţie.

2. Proiectul de lege constituţională pentru modificarea și completarea Constituţiei Republicii Moldova nu depăşeşte limitele de revizuire impuse de dispoziţiile articolului 142 alin. (2) din Constituție şi poate fi înaintat spre examinare Parlamentului.

3. Proiectul de lege constituţională pentru modificarea și completarea Constituţiei Republicii Moldova poate fi adoptat după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei de modificare a Constituţiei.

4. Prezentul aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

5. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă revizuirea Constituţiei în partea ce ține de: 1) statutul, modul de numire și imunitatea judecătorului, 2) finanțarea sistemului judecătoresc, precum și 3) rolul, componenţa şi competenţele Consiliului Superior al Magistraturii.

6. Competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona prezenta cauză este prevăzută de dispoziţiile art.135 alin. (1) lit. c) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.

 

I. Cu privire la propunerea legislativă de modificare a Constituţiei

 

1. Prevederile și scopul proiectului

7. Prin proiectul de lege înaintat se propune operarea unor serii de amendamente constituționale referitoare la sistemul judecătoresc.

8. Astfel, cu referire la statutul judecătorului, potrivit proiectului, judecătorul urmează a fi numit în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, prin excluderea termenului inițial de 5 ani.

9. De asemenea, judecătorii Curții Supreme de Justiție urmează a fi numiți în funcție de către Președintele Republicii Moldova, similar judecătorilor din cadrul judecătoriilor și Curților de Apel, fiind exclusă în acest sens și vechimea în funcția de judecător de cel puțin 10 ani.

10. La fel, proiectul propune excluderea numirii preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti de către Preşedintele Republicii Moldova.

11. În același timp, se propune reglementarea expresă în Constituție doar a imunității funcționale a judecătorilor.

12. În partea ce ține de finanțarea sistemului judecătoresc, se propun mai multe completări la articolul 121 din Constituție referitoare la consultarea obligatorie a Consiliului Superior al Magistraturii în procesul de elaborare și modificare a bugetului de stat, în partea ce ține de mijloacele financiare alocate sistemului judecătoresc, precum și dreptul Consiliului Superior al Magistraturii de a prezenta Parlamentului propuneri privind mijloacele financiare necesare sistemului judecătoresc.

13. Cu modificări se intervine și la articolele care reglementează activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. În esență, aceste amendamente vizează modificarea componenței structurale a Consiliului Superior al Magistraturii, prin excluderea Președintelui Curții Supreme de Justiție, ministrului justiției și Procurorului General din componența acestuia și stabilirea mandatului membrilor pe un termen de 6 ani, fără posibilitatea de a fi reînnoit.

14. Potrivit Guvernului, proiectul de lege constituțională a fost elaborat în scopul realizării acţiunilor din Planul naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de asociere RM-UE în perioada 2017-2019 și din Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 6 din 16 februarie 2012.

 

2. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei

 

15. Potrivit articolului 141 din Constituţie:

„Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot [...];

b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;

c) Guvern."

16. În prezenta cauză, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei este înaintată spre avizare Curții Constituționale de către Guvern, fiind aprobată prin Hotărârea nr. 951 din 7 noiembrie 2017. Prin urmare, dreptul de iniţiativă legislativă privind revizuirea Constituţiei a fost exercitat cu respectarea prevederilor art.141 alin.(1) lit. c) din Constituţie.

 

3. Limitele revizuirii Constituţiei

 

17. În ceea ce priveşte limitele revizuirii, articolul 142 din Constituţie prevede următoarele:

„(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război."

18. Textul citat reglementează condiţii de constituţionalitate intrinsecă a iniţiativei de revizuire [alin.(1) şi (2) ale art.142] şi de constituţionalitate extrinsecă a acesteia [alin.(3) al art.142].

 

a)   Constituţionalitatea extrinsecă (limitele temporale)

 

19. Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci, cu privire la împrejurările revizuirii Constituţiei, textul articolului 142 alin.(3) din Legea fundamentală, care interzice revizuirea Constituţiei pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război, coroborează cu cel al articolului 63 alin.(3) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul nu poate revizui Constituţia în perioada în care mandatul se prelungeşte până la întrunirea legală a noii componenţe.

20. De asemenea, limitele temporale includ termenul de adoptare a iniţiativei de revizuire a Constituţiei.

21. În conformitate cu articolul 143 din Constituţie, care reglementează modificarea Constituţiei, o lege cu privire la modificarea Constituţiei poate fi adoptată după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare.

22. Curtea constată că, în momentul iniţierii revizuirii Constituţiei în prezenta cauză, nu subzistă niciuna dintre situaţiile la care fac referire textele constituţionale menţionate, fiind întrunite condiţiile de constituţionalitate extrinsecă a iniţiativei de revizuire.

 

b)   Constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale)

 

1.1. Considerații generale

 

23. Pronunţarea cu privire la constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale) impune analiza modificărilor propuse prin raportare la dispoziţiile art.142 alin.(1) şi alin. (2) din Constituţie, pentru a determina dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, precum şi dacă modificările propuse nu au ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

24. De asemenea, Curtea va examina dacă modificările constituționale propuse nu contravin altor prevederi constituționale și dacă vor asigura aplicabilitatea în ansamblu a acestora fără a se exclude reciproc.

25. În acest sens, în Hotărârea nr. 7 din 4 martie 2016 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova, Curtea a menţionat că prevederile constituționale referitoare la revizuirea Constituției sunt determinate de noțiunea, natura și scopul Constituției înseși. În acest sens, orice revizuire poate fi operată doar cu respectarea principiilor supremaţiei Constituţiei, stabilităţii acesteia, unităţii materiei şi echilibrului valorilor consacrate prin Legea Supremă, precum şi a atribuţiei Curţii Constituţionale de a se pronunţa în privinţa iniţiativelor de revizuire a Constituţiei în cadrul competenţei partajate a Parlamentului şi a Curţii în procesul de modificare a Constituţiei. Nu poate fi adoptată nici o modificare a Constituției care ar afecta armonia prevederilor Constituției sau armonia valorilor consacrate prin acestea. Or, natura Constituției de act cu forță juridică supremă și ideea de constituționalitate implică faptul că nu există și nici nu pot exista lacune sau contradicții interne ale Constituției.

 

1.2. Cu referire la numirea judecătorilor

 

26. Dispoziţiile articolelor 114 şi 116 alin.(1) din Constituţie consacră principiul independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate vorbi de o activitate autentică de înfăptuire a justiţiei. Realizarea principiului independenţei judecătorului, pus la baza autonomiei puterii judecătoreşti, se asigură prin procedura de înfăptuire a justiţiei, precum şi prin modul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie a judecătorului.

27. Independența justiției este o cerință de bază a statului de drept, care derivă din principiul separației puterilor în stat. Această cerință impune atât independența structurală a sistemului de justiție, cât și independența individuală a judecătorilor.

28. Examinând proiectul de lege, Curtea constată că prin excluderea termenului inițial de 5 ani de numire a judecătorilor de la alin.(2) al articolului 116 din Constituţie se urmăreşte asigurarea stabilităţii mandatului judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă.

29. Curtea menționează că, potrivit standardelor internaţionale, judecătorilor trebuie să li se garanteze perioada de exercitare a funcţiei până la vârsta obligatorie de pensionare sau, dacă sunt numiţi pe o perioadă determinată, până la finalul mandatului.

30. Judecătorii numiţi cu titlu permanent nu pot fi revocaţi fără un just motiv atât timp cât nu au atins vârsta pensionării obligatorii, aceste motive trebuie să fie definite în mod precis de lege.

31. Măsurile de asigurare eficientă a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor sunt stipulate în Principiile de bază ale independenţei justiţiei (act adoptat la cel de-al 7-lea Congres al Naţiunilor Unite referitor la prevenirea infracţiunilor şi la tratamentul infractorilor, care a avut loc la Milano, la 26 august - 6 septembrie 1985, aprobat prin rezoluţiile Adunării Generale nr.40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr.40/146 din 13 decembrie 1985), care la pct.12 statuează: „Judecătorii, indiferent că sunt numiţi sau aleşi, trebuie să aibă mandatul garantat până la o vârsta obligatorie de pensionare sau până la expirarea mandatului lor, în cazul în care există o astfel de durată".

32. Potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniştrilor către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile (adoptată la 17 noiembrie 2010):

„49. Siguranţa mandatului şi inamovibilitatea sunt elemente cheie ale independenţei judecătorilor. În consecinţă, judecătorii ar trebui să aibă garantat mandatul până la o vârstă obligatorie de pensionare, unde aceasta există."

33. De asemenea, Comisia de la Veneţia recomandă ca judecătorii ordinari să fie numiţi cu titlu permanent până la pensionare. Instituirea unor perioade de probă pentru judecătorii în funcţie ar ridica probleme din punct de vedere al independenţei (Raport privind independenţa sistemului judiciar, partea I: independenţa judecătorilor (CDL-AD(2010)004), aprobat în cadrul celei de-a 82-a sesiuni plenare din 12-13 martie 2010).

34. În contextul celor menționate, Curtea reține că siguranţa mandatului reprezintă un element fundamental al independenţei judecătorilor, iar numirea judecătorului până la o vârsta obligatorie de pensionare reprezintă garanţia mandatului acestora.

35. În același timp, Curtea reține că proiectul de lege propune ca judecătorii Curţii Supreme de Justiţie să fie numiţi în funcţie similar judecătorilor din curţile de apel şi judecătorii, de către Preşedintele Republicii Moldova la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, și nu de către Parlament, ca în prezent. Totodată, acest proiect propune și excluderea condiției de a avea o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.

36. Curtea constată că, în opinia autorului proiectului de lege, numirea tuturor judecătorilor de către Preşedintele Republicii Moldova la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii va reduce influenţa factorilor politici asupra procedurii de numire a judecătorilor, precum și va uniformiza procedura de numire a judecătorilor în toate instanțele judecătorești din țară.

37. Totodată, propunerea privind dreptul Președintelui de a respinge doar o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii, în prezent, se regăsește în Legea cu privire la statutul judecătorului. Curtea menționează că reglementarea constituțională a acestui aspect va constitui una din garanțiile autorității judecătorești și va exclude interferența unei alte puteri în procesul decizional de numire a judecătorilor.

38. Autorul proiectului susține că, prin excluderea alineatelor (3) și (4) din articolul 116 din Constituţie, se va asigura implementarea mecanismului de rotație în ocuparea funcțiilor manageriale din sistemul judiciar, misiune care va reveni Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de organ de autoadministrare judecătorească. 

 

1.3. Cu referire la imunitatea judecătorilor

 

39. Curtea menționează că Legea Supremă, în art. 116 alin. (1), nu prevede expres „imunitatea judecătorului", statuând că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparțiali și inamovibili potrivit legii. Noţiunea de „imunitate judecătorească" face parte din conceptul de independenţă judecătorească.

40. Curtea constată că legiuitorul constituant, statuând că „judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii", a consacrat independenţa judecătorului pentru a asigura excluderea oricărei influenţe din partea altor autorităţi. Această garanţie nu poate fi însă interpretată ca fiind de natură să determine lipsa responsabilităţii judecătorului. Legea fundamentală, potrivit art. 116 alin. (1), nu conferă numai prerogative, ce stau la baza conceptului de „independenţă", ci stabileşte şi anumite limite, care se circumscriu sintagmei „potrivit legii".

41. Curtea menţionează că, deoarece într-o societate democratică judecătorul nu poate fi la adăpostul unei imunităţi absolute, se reliefează problema condiţiilor şi modalităţilor de angajare a răspunderii judecătorului.

42. În acest sens, Curtea constată că prin proiectul de lege se instituie o normă distinctă privind imunitatea judecătorului (art. 116 alin. (5/1) din proiect). Potrivit normei propuse, judecătorii pot avea doar imunitate funcţională, în condiţiile legii.

43. În Hotărârea nr.22 din 5 septembrie 2013 Curtea a menționat:

„84. [...] imunitatea nu trebuie să obstrucţioneze principalele funcţii şi atribuţii ale justiţiei şi nici să împiedice funcţionarea principiilor democratice într-un stat de drept.

[...]

87. [...] imunitatea judecătorului nu este o garanţie absolută, iar legiuitorul, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.72 alin.(3) lit.e) din Constituţie, adoptă legi privind organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti.

[...]

89. [...] principiul constituţional al independenţei judecătorilor implică principiul responsabilităţii. Independenţa judecătorului nu constituie şi nu poate fi interpretată ca o putere discreţionară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii sale penale, contravenţionale sau disciplinare în condiţiile legii."

44. De asemenea, referitor la imunitatea judecătorilor, Comisia de la Veneţia, în Opinia amicus curiae nr. 698/2012 din 11 martie 2013, susţine că:

„19. [...]  judecătorii trebuie să beneficieze doar de imunitate funcţională, și anume imunitate în caz de urmărire penală numai pentru actele legale efectuate în exercitarea funcțiilor lor. [...]

53. [...] standardele internaţionale susţin principiul, potrivit căruia „atunci când nu sunt în exercitarea funcţiei, judecătorii sunt responsabili în temeiul dreptului civil, penal şi administrativ în acelaşi mod ca orice alt cetăţean" (CM / Rec (2010)12, alin. 71). Într-adevăr, inviolabilitatea penală judecătorească nu există în majoritatea statelor europene, toate, însă, conferă o valoare mare independenţei sistemului judiciar.

54. În timp ce garanţiile funcţionale sunt necesare pentru a garanta independenţa judecătorească împotriva influenţei externe nejustificate, imunitatea nu este largă. Independenţa justiţiei nu depinde de imunitatea largă şi judecătorii ar trebui să răspundă pentru orice presupuse crime, având în vedere că procedurile efective de apărare, de atac şi alte elemente ale statului de drept sunt la dispoziţia lor deplină."

45. Curtea subliniază că imunitatea funcțională a judecătorilor nu este un scop în sine, ci servește independenței acestuia, judecătorul fiind în măsură să examineze cazurile, fără să se teamă de răspundere civilă sau penală pentru examinarea cu bună-credință a cauzelor și în conformitate cu legea.

 

1.4. Cu referire la finanțarea sistemului judecătoresc 

 

46. Curtea menționează că, potrivit art. 121 alin. (1) din Constituție, resursele financiare ale instanțelor judecătorești sunt aprobate de Parlament și sunt incluse în bugetul de stat.

47. Prin proiectul de lege se propune completarea articolului menționat cu două alineate noi, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii urmează a fi consultat în mod obligatoriu în procesul elaborării, examinării, aprobării şi modificării bugetului de stat în partea ce ţine de alocarea mijloacelor financiare pentru instanţele judecătoreşti. De asemenea, acesta va fi în drept să prezinte Parlamentului propuneri privind mijloacele financiare necesare pentru buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti.

48. Curtea subliniază că finanţarea instanţelor se află în strânsă legătură cu independenţa judecătorilor, prin aceea că determină condiţiile în care instanţele îşi îndeplinesc atribuţiile.

49. Potrivit Avizului nr.2 din 23 noiembrie 2001, adoptat de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, chiar dacă finanţarea instanţelor face parte din bugetul de stat, susţinut în faţa parlamentului de către ministerul de finanţe, aceasta nu trebuie să fie supusă fluctuaţiilor politice. Deși stabilirea nivelului de finanţare a instanţelor pe care o ţară şi-l poate permite constituie o decizie politică, trebuie să se aibă grijă întotdeauna ca nici puterea executivă şi nici cea legislativă să nu poată exercita presiuni asupra autorităţii judecătoreşti în momentul stabilirii bugetului. Deciziile privind alocarea fondurilor pentru instanţe trebuie să se ia cu respectarea strictă a independenţei judecătoreşti.

50. Prin urmare, este important ca în procesul elaborării, examinării, aprobării şi modificării bugetului de stat în partea ce ţine de alocarea mijloacelor financiare pentru instanţele judecătoreşti de către Parlament să se consulte obligatoriu Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate responsabilă de administrarea sistemului judiciar.

51. În acest sens, și Comisia de la Veneția în Raportul privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar, decembrie 2010, partea I, CDL-AD(2010)040, susține:

„55. Deciziile privind alocarea fondurilor bugetare către instanţe trebuie luate cu respectarea cea mai strictă a principiului independenţei judiciare, iar puterea judecătorească ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere privind bugetul propus parlamentului, eventual prin intermediul consiliului judiciar.".

 

1.5. Cu referire la Consiliul Superior al Magistraturii

52. Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate de autoadministrare judecătorească, este garantul independenţei judecătoreşti. Consiliul Superior al Magistraturii vizează garantarea în acelaşi timp a independenţei sistemului judiciar şi a independenţei fiecărui judecător. În cadrul statului de drept existenţa unei puteri judiciare independente şi imparţiale este o cerinţă structurală a statului.

53. Curtea menționează că, potrivit art. 122 din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători și profesori titulari aleși pentru o perioadă de 4 ani. În componența CSM din oficiu fac parte: Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și Procurorul General.

54. Curtea observă că prin proiectul de lege se propune modificarea componenței structurale a Consiliului Superior al Magistraturii, și anume Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției și Procurorul General nu vor mai fi membri din oficiu.

55. De asemenea, se propune asigurarea reprezentativității judecătorilor instanțelor de toate nivelele în Consiliul Superior al Magistraturii. Judecătorii vor fi aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor și vor constitui „o parte importantă" a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

55. Curtea menționează că în prezent norma constituțională nu cuprinde nici o garanție referitoare la cota de reprezentare a judecătorilor, aceasta regăsindu-se în cadrul legal infraconstituțional.

56. Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, din cei 12 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, 6 membri sunt din rândul judecătorilor aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor. Respectiv, Curtea constată că, împreună cu Președintele Curții Supreme de Justiție, judecătorii constituie mai mult de jumătate din membrii CSM.

57. Cu referire la ponderea judecătorilor în componența Consiliului Superior al Magistraturii, Comisia de la Veneţia (CDL-AD(2007)028) susține:

50. O parte substanţială sau o majoritate a membrilor Consiliului Judiciar trebuie să fie aleasă de înşişi judecătorii. Pentru a asigura o legitimitate democratică Consiliului Judiciar, ceilalţi membri ar trebui aleşi de Parlament, dintre persoanele care au competenţe juridice adecvate."

58. De asemenea, cu referire la componența organului de autoadministrare a sistemului judecătoresc, în Avizul nr. 10 al CCJE privind Consiliul Justiţiei în serviciul societăţii se menționează:

 „16. Consiliul Justiţiei poate fi compus doar din judecători sau poate avea o compoziţie mixtă, judecători şi nejudecători. În ambele cazuri, percepţia de apărare a propriilor interese, de autoprotecţie sau de corporatism trebuie evitate.

19. O componenţă mixtă poate prezenta avantaje, pe de o parte, de a evita corporatismul, pe de altă parte, de a reflecta diferitele puncte de vedere din cadrul societăţii, furnizând astfel puterii judecătoreşti o sursă suplimentară de legitimitate. Totuşi, chiar şi în cadrul componenţei mixte, funcţionarea Consiliului Justiţiei nu trebuie să permită nici o concesie jocurilor majorităţilor parlamentare sau presiunilor executivului, şi să fie în afara oricărei subordonări faţă de consideraţiile partidelor politice, pentru a fi în măsură să apere valorile şi principiile fundamentale ale justiţiei".

59. Curtea menționează că îndeplinirea rolului constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independenţei autorităţii judecătoreşti, precum şi a principalelor atribuţii care privesc cariera şi răspunderea disciplinară a magistraţilor, determină faptul ca judecătorii să aibă o pondere corespunzătoare imperativului constituţional.

60. Astfel, în virtutea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, componenţa sa trebuie să reflecte specificitatea acestei activităţi, calitatea de magistraţi a membrilor - aşa cum o impune însăşi titulatura acestui organism suprem de reprezentare, care cunosc în mod direct implicaţiile activităţii desfăşurate de această categorie profesională, fiind definitorie pentru hotărârile pe care le adoptă Consiliul.

61. Concluzionând, Curtea reține că proiectul de lege constituțională examinat nu încalcă limitele revizuirii prevăzute de articolul 142 alin. (2) din Constituţie.

62. În același timp, Curtea menționează că, în sensul articolului 135 alin. (1) lit. c) coroborat cu prevederile articolului 141 alin.(2) din Constituţie, după pronunțarea avizului de către Curtea Constituţională, nu se admit intervenții în textul proiectului legii de revizuire a Constituţiei. 

 

 

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 2717157  //   Vizitatori ieri: 3648  //   azi: 2619  //   Online: 54


Acces rapid