Decizia nr. 101 din 04.09.2020

Decizia nr. 101 din 04.09.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr. 107g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (interdicția funcționarului public de a exercita alte activităţi remunerate în cadrul autorităţilor publice)


Subiectul sesizării: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, Alexandru Bot


Decizia:
1. d_101_2020_107g_2020_rou.pdf


Sesizări:


DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 107g/2020
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158  din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public
(interdicția funcționarului public de a exercita alte activităţi remunerate în cadrul autorităţilor publice

CHIŞINĂU
4 septembrie 2020

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Eugenia Mîța, asistent judiciar

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 3 iulie 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 4 septembrie 2020 în camera de consiliu, 

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „activități remunerate” din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în interesele dlui Oleg Pisica, în dosarul nr. 3-1870/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Galina Ciobanu, de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 28 noiembrie 2018, dl Oleg Pisica a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului de constatare nr. 25/08 din 30 octombrie 2018. Prin actul contestat, Autoritatea Națională de Integritate a constatat că dl Oleg Pisica a exercitat simultan funcția publică cu statut special (șef-adjunct detașament, șef serviciu resurse umane) și mandatul de consilier local (Consiliul sătesc Bardar, raionul Ialoveni).

4. În cadrul examinării cauzei, pe 11 iunie 2020, dl avocat Alexandru Bot, în interesele dlui Oleg Pisica, a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „activități remunerate” din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

5. Prin Încheierea din 26 iunie 2020, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„ [...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

„[...]

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

„(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

[...]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public sunt următoarele:

Articolul 25

Incompatibilităţi generale pentru funcţia publică

„[...]

(2) Funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate:

 a) în cadrul autorităţilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege;

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

8. Autorul excepției de neconstituționalitate susţine că textul criticat nu definește noțiunea de „activități remunerate”, iar justițiabilul nu are o reprezentare clară asupra faptului în ce măsură funcția publică este incompatibilă cu o altă activitate remunerată din cadrul autorităţilor publice sub aspectul articolului 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Astfel, autorul menționează că textul „activități remunerate” din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public contravine articolelor 23 alin. (2) și 54 din Constituție.

9. Totodată, autorul excepției consideră că, în măsura în care Legea nr. 768 din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local nu interzice consilierului local să exercite o funcție publică în cadrul autorităților administrației publice centrale, textul criticat îi încalcă și dreptul de a fi ales, garantat de articolul 38 alin. (3) din Constituție.

10. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că prin restricțiile impuse de textul criticat se încalcă dreptul la muncă şi la protecţia munci,i precum și dreptul la asistenţă şi protecţie socială, prevăzute de articolele 43 alin. (1) și, respectiv, 47 alin. (1) din Constituție.

 

B. Aprecierea Curţii 

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ține de competența Curții Constituționale.

13. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către reprezentantul unei părți în dosarul nr. 3-1870/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „activități remunerate” din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Articolul 25 din legea menționată stabilește incompatibilităţile generale pentru funcţia publică, iar alin. (2) lit. a) din acest articol statuează că funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate în cadrul autorităţilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege. Deoarece excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect examinarea legalității unor constatări privind încălcarea regimului de incompatibilități ale funcției publice, Curtea admite că textul criticat poate fi aplicat în această cauză.

15. Curtea notează că textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

16. Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 70 din 18 iunie 2020, § 21).

17. În speță, autorul excepției pretinde că textul contestat este contrar articolelor 23 alin. (2) [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle], 38 alin. (3) [dreptul de vot şi dreptul de a fi ales], 43 alin. (1) [dreptul la muncă și la protecția muncii], 47 alin. (1) [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] și 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituție.

18. Potrivit articolelor 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională și 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolul 43 alin. (1) din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 31, şi jurisprudenţa citată acolo).

19. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 23 alin. (2) și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (HCC nr. 15 din 28 mai 2020, § 25; DCC nr. 33 din 19 martie 2020, § 21; DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr. 94 din 4 august 2020, § 24).

20. În continuare, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului excepției, dacă textul de lege contestat implică vreo ingerință în drepturile fundamentale prevăzute de articolele 38 alin. (3) și 47 alin. (1) din Constituție.

21. Curtea nu poate reține critica prevederii contestate în raport cu dispozițiile articolului 38 alin. (3) din Constituție care îi garantează cetăţeanului cu drept de vot dreptul de a fi ales, în condiţiile legii. Acest drept poate fi exercitat în conformitate cu prevederile legii, care stabilesc cerințele de eligibilitate.

22. Curtea observă că prevederea contestată face parte din regimul juridic de incompatibilități stabilit pentru exercitarea funcției publice.

23. Cu referire la acest capăt al sesizării este necesar să se facă distincția între condiții de eligibilitate și incompatibilități. În general, condițiile de eligibilitate diferă în funcție de tipul demnității pentru care se depune candidatura și se cer a fi îndeplinite până la alegeri. Per a contrario, incompatibilitatea se cere a fi soluționată după accedere într-o funcție incompatibilă cu cea deținută. Prin urmare, incompatibilitatea se instituie din momentul dobândirii funcţiei şi presupune o perioadă de timp în decursul căreia titularul funcţiei este obligat să aleagă între prima funcţie şi cea nouă (HCC nr. 21 din 24 iunie 2015, § 35).

24. În jurisprudența sa, Curtea a statuat de principiu că semnificația noțiunii de incompatibilitate constă în interdicția prevăzută de lege de a cumula două funcții, în vederea asigurării independenței de acțiune a persoanei ce ocupă o funcție publică, a evitării concentrării de către una și aceeași persoană a unor prerogative excesive, precum și a ocrotirii integrității profesionale și morale a acesteia. Astfel, incompatibilitatea nu constituie doar o măsură de protecţie a funcţiei, în considerarea căreia a fost instituită, dar şi a acelor cu care această funcţie devine incompatibilă, împiedicând cumularea acestora (HCC nr. 21 din 24 iunie 2015, §§ 34, 36).

25. Curtea constată că textul „activități remunerate” din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 stabilește o interdicție pentru exercitarea simultană a funcției publice și a unei alte activități remunerate în cadrul autorităților publice.

26. Reieșind din faptul că funcționarii publici desfășoară activități care implică exercitarea unor prerogative de putere publică, legislatorul, cu unele excepții, a restrâns dreptul de a exercita concomitent o funcție publică și o altă activitate remunerată în cadrul unei autorități publice.

27. O astfel de interdicție pentru funcționarii publici este prevăzută și în acte internaționale. Astfel, Recomandarea nr. R (2000) 10 a Comitetului Miniștrilor Statelor Membre ale Consiliului Europei din 11 mai 2000 privind codurile de conduită pentru funcționarii publici, la articolul 15 [interese exterioare incompatibile], prevede că funcționarul public nu are dreptul să se ocupe de nicio activitate sau tranzacție și nici să ocupe vreun post sau funcție, remunerată sau nu, incompatibilă cu buna exercitare a funcțiilor sale publice sau care aduce prejudiciu acestora. Atunci când nu-i este clar dacă o activitate este compatibilă, el sau ea trebuie să ceară părerea superiorului.

28. Prevederile articolului 38 alin. (3) din Constituție nu prevăd și nici nu presupun dreptul celui ales de a-și exercita ulterior funcția fără nicio limitare, în afara oricăror condiții ale legii. Astfel, stabilirea unor incompatibilități pentru funcția publică cu alte activități remunerate în cadrul autorităţilor publice nu face incident dreptul fundamental de a fi ales.

29. De asemenea, Curtea notează că dreptul la asistență și protecție socială, garantat de articolul 47 alin. (2) din Constituție, nu este incident cauzei, deoarece textul contestat nu îi interzice funcționarului public să își asigure un nivel de trai decent prin desfășurarea altor activități, decât cele interzise prin lege. Altfel spus, în acest caz, incompatibilitatea nu are caracter absolut, iar funcționarul public poate desfășura concomitent cu funcția publică doar acele activități care, prin excepție, nu sunt interzise prin lege.

30. Pentru că nu s-a constatat incidența articolelor 38 alin. (3) și 47 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că articolele 23 și 54 din Constituție nu sunt aplicabile.

31. Curtea notează că textul de lege criticat are un conținut normativ clar pentru a putea fi aplicat și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestuia, funcţionarul public, să înţeleagă sensul său, să îşi adapteze conduita şi să aibă reprezentarea corectă a interdicției de a exercita simultan o funcție publică și o altă activitate remunerată în cadrul unei autorități publice.

32. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 

D E C I D E:

 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „activități remunerate” din articolul 25 alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în interesele dlui Oleg Pisica, în dosarul nr. 3-1870/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Preşedinte                                                    Domnica MANOLE 

 

Chişinău, 4 septembrie 2020
DCC nr. 101
Dosare nr. 107g/2020

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6609400  //   Vizitatori ieri: 0  //   azi: 2955  //   Online: 141
Acces rapid