Decizia nr. 89 din 23.07.2020

Decizia nr. 89 din 23.07.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr. 30g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 243 din Codul penal și din articolul 7 alin. (6) din Codul de procedură penală (subiectul infracțiunii de spălare a banilor și obligativitatea deciziilor Curții Constituționale)


Subiectul sesizării: Curtea de Apel Chişinău, avocat Vasile Nicoară


Decizia:
1. d_89_2020_30g_2020_rou.pdf


Sesizări:


DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 30g/2020
privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 243 din Codul penal și din articolul 7 alin. (6) din Codul de procedură penală
(subiectul infracțiunii de spălare a banilor și obligativitatea deciziilor Curții Constituționale)

CHIŞINĂU
23 iulie 2020

 

Curtea Constituțională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Eduard ABABEI,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, asistent judiciar

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 6 martie 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 23 iulie 2020 în camera de consiliu, 

Pronunţă următoarea decizie: 

ÎN FAPT 

1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „trebuia să știe” din articolul 243 alin. (1) literele a) și c) din Codul penal și a articolului 7 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în interesele domnului Chiril Lucinschi, inculpat în dosarul nr. 1a-806/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău, format din doamna Silvia Vrabii și domnii Sergiu Furdui și Alexandru Spoială, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. 

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Pe 4 aprilie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, l-a condamnat pe dl Chiril Lucinschi pentru comiterea a două infracțiuni de spălare de bani în proporții deosebit de mari incriminate de articolul 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal, precum și pentru comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 3521 alin. (2) [includerea intenţionată a unor date incomplete sau false, neincluderea intenţionată a unor date în declaraţia de avere şi interese personale] din Codul penal. Cu privire la spălarea banilor, prima instanţă a calificat acțiunile persoanei conform articolului 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal, după cum urmează: convertirea și transferarea bunurilor de către o persoană care ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui și de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni, comisă în proporții deosebit de mari. Pentru concurs de infracțiuni, instanța de judecată i-a aplicat dlui Chiril Lucinschi pedeapsa închisorii de cinci ani și șase luni cu privirea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de patru ani. Totodată, instanța de judecată a dispus încetarea procesului penal de învinuire a persoanei în baza articolului 3521 alin. (1) [declaraţia necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecinţe juridice, pentru sine sau pentru o terţă persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acestor consecinţe] din Codul penal, din cauza expirării termenului de prescripție.

4. Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel atât de către procuror, cât și de către apărătorii inculpatului.

5. În cadrul ședinței instanței de apel, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat, în interesele dlui Chiril Lucinschi, excepția de neconstituționalitate a textului „trebuia să știe” din articolul 243 alin. (1) literele a) și c) din Codul penal și a articolului 7 alin. (6) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 14 februarie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă 

7. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

 

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 140

Hotărârile Curţii Constituţionale

„[…]

(2) Hotărîrile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 243

Spălarea banilor

„(1) Spălarea banilor săvârşită prin:

a) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;

b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;

c) dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;

d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit. a)-c)

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 8000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

[lit. a) exclusă prin Legea nr. 277 din 18 decembrie 2008, în vigoare 24 mai 2009]

b) de două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea situaţiei de serviciu

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2350 la 5350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 7 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 10000 la 13000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita anumite activităţi sau cu lichidarea persoanei juridice.

(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 13000 la 16000 de unităţi convenţionale sau cu lichidarea persoanei juridice.

[…].”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 7

Legalitatea procesului penal

„(6) Hotărârile Curţii Constituţionale privind interpretarea Constituţiei sau privind neconstituţionalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi pentru persoanele participante la procesul penal.

[…].”

10. Prevederile relevante ale Legii nr. 308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului sunt următoarele:

Articolul 4

Entitățile raportoare

„(1) Sub incidenţa prezentei legi cad următoarele persoane fizice şi juridice, denumite în continuare entităţi raportoare:

a) băncile specificate în Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor;

b) unităţile de schimb valutar (altele decât băncile);

c) societăţile de registru, societăţile de investiţii, Depozitarul central unic, operatorii de piaţă, operatorii de sistem, asigurătorii (reasigurătorii), intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări persoane juridice, Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, fondurile nestatale de pensii, organizaţiile de creditare nebancară, asociaţiile de economii şi împrumut, asociaţiile centrale ale asociaţiilor de economii şi împrumut;

d) organizatorii jocurilor de noroc;

e) agenţii imobiliari;

f) persoanele fizice şi juridice care practică activităţi cu metale preţioase şi pietre preţioase;

g) avocaţii, notarii şi alţi liber-profesionişti, în perioada participării, în numele clientului, la orice tranzacţie financiară şi imobiliară sau în perioada acordării asistenţei pentru planificarea ori efectuarea tranzacţiilor pentru client ce ţin, în ambele cazuri, de vânzarea-cumpărarea imobilelor, donaţia bunurilor, gestionarea mijloacelor financiare, valorilor mobiliare şi altor bunuri ale clientului, deschiderea şi gestionarea conturilor bancare, crearea şi gestionarea persoanelor juridice, gestionarea bunurilor aflate în administrare fiduciară, precum şi de procurarea şi vânzarea acestora;

h) locatorii persoane juridice care practică activitate de întreprinzător, cu excepţia persoanelor prevăzute la lit. c), şi care transmit, în condiţiile contractului de leasing, locatarilor, la solicitarea acestora, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune şi/sau de folosinţă asupra unui bun ai cărui proprietari sunt, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului;

i) societăţile de plată, societăţile emitente de monedă electronică şi furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea nr. 114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;

j) furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea comunicaţiilor poştale nr. 36/2016;

k) entităţile de audit, persoanele juridice şi întreprinderile individuale care prestează servicii de contabilitate;

l) alte persoane fizice şi juridice care comercializează bunuri în sumă de cel puţin 200000 de lei sau echivalentul acesteia numai în cazul în care plăţile sunt efectuate în numerar, indiferent dacă tranzacţia este efectuată printr-o operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care par a avea legătură între ele.

(2) Serviciul Vamal, cel târziu la data de 15 a lunii imediat următoare lunii de gestiune, comunică Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor toate informaţiile privind valorile valutare declarate de către persoanele fizice şi juridice în conformitate cu prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. 62/2008 privind reglementarea valutară, cu excepţia valorilor valutare declarate de Banca Naţională a Moldovei şi băncile licenţiate.

(3) Serviciul Vamal comunică imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor informaţiile referitoare la cazurile identificate suspecte de import şi/sau export în/din ţară al valorilor valutare.

(4) Autorităţile publice, altele decât organele cu funcţii de supraveghere a entităţilor raportoare prevăzute la art. 15 alin. (1), sesizează imediat, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor despre cazurile cu privire la posibilele încălcări ale prevederilor prezentei legi, identificate în exercitarea funcţiilor.

(5) Persoanele fizice sau juridice, altele decât cele indicate la alin. (1), pot informa Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor despre cazurile devenite cunoscute cu privire la spălarea banilor şi finanţarea terorismului, utilizând canale ordinare de comunicare – serviciul poştal, e-mail, telefon.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

11. Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că textul „trebuia să știe” din articolul 243 alineatul (1) literele a) și c) din Codul penal [care stabilește răspunderea penală pentru spălarea banilor] este neconstituțional în măsura în care este interpretat ca fiind aplicabil nu doar persoanelor fizice și juridice denumite „entități raportoare”, ci și altor persoane cărora actele normative nu le stabilesc obligația de precauție (vigilență) și de raportare (declarare).

12. Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, textul „trebuia să știe” din articolul 243 alineatul (1) literele a) și c) din Codul penal este contrar articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 22 [principiul legalității incriminării şi a pedepsei] și 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle] din Constituție.

13. De asemenea, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, articolul 7 alin. (6) din Codul de procedură penală este neconstituțional în măsura în care deciziile Curții Constituționale nu ar fi obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanțele de judecată şi pentru persoanele participante la procesul penal. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că această interpretare contravine articolului 140 alin. (2) din Constituție, care stabilește că hotărârile Curții Constituționale sunt definitive şi nu pot fi atacate.

B. Aprecierea Curții

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Codul penal și din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reține că o altă condiție pentru formularea excepției de neconstituționalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepția (a se vedea HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, § 82).

18. Cu privire la primul capăt al sesizării, Curtea reține că articolul 243 alin. (1) literele a) și c) din Codul penal stabilește răspunderea penală pentru spălarea banilor concretizată în: (i) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni; (ii) dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite.

19. Sub acest aspect, autorul excepției de neconstituţionalitate contestă textul „trebuia să știe” din articolul citat. Curtea observă că în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituţionalitate Curtea de Apel Chișinău trebuie să examineze legalitatea și temeinicia unei sentințe de condamnare pronunțate de către Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. Totuși, prima instanță nu a aplicat textul contestat. Ea a calificat acțiunile persoanei în baza articolului 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal, precizând că aceasta știa că bunurile convertite și, respectiv, transferate au avut o proveniență ilicită (a se vedea supra § 3).

20. Totodată, Curtea reține că textul „trebuia să știe” din articolul 243 alin. (1) literele a) și c) din Codul penal a făcut anterior obiect al examinării în instanţa de control constituțional, însă din perspectiva altor critici. În acest sens, Curtea a pronunțat Deciziile nr. 104 din 17 octombrie 2017 şi nr. 109 din 7 noiembrie 2017, prin care a declarat inadmisibile sesizările nr. 132g/2017 şi, respectiv, nr. 138g/2017.

21. În această cauză, autorul excepției de neconstituţionalitate pune în discuție un alt aspect, i.e. determinarea cercului de persoane cărora le poate fi aplicat textul contestat. În particular, autorul excepției de neconstituţionalitate consideră că textul „trebuia să știe” din articolul 243 alin. (1) literele a) și c) din Codul penal se referă doar la entitățile raportoare în sensul articolului 4 din Legea nr. 308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanțării terorismului, nu și la alte persoane care, de altfel, în opinia autorului sesizării, nu au obligația de precauție (vigilență) și de raportare (declarare). În acest context, Curtea reține că stabilirea câmpului de aplicare al unei infracțiuni constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii și nu ține de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 67 din 15 iunie 2020, § 34, și jurisprudența citată acolo). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată. În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 și § 51).

22. Cu privire la cel de-al doilea capăt al sesizării, Curtea notează că, în conformitate cu articolul 7 alin. (6) din Codul de procedură penală, hotărârile Curţii Constituţionale privind interpretarea Constituţiei sau privind neconstituţionalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi pentru persoanele participante la procesul penal.

23. Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că acest text de lege este interpretat de instanțe în sensul în care deciziile Curții Constituționale nu ar fi obligatorii, ci numai hotărârile.

24. Curtea reține că, potrivit articolului 28 alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, actele Curţii Constituţionale sunt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice.

25. Totodată, în HCC nr. 20 din 9 iulie 2020 Curtea a stabilit că textul „hotărârile Curții Constituționale” din articolul 140 alin. (2) din Constituție nu distinge nici în funcție de tipurile actelor pe care Curtea le pronunță (hotărâre, decizie, aviz), nici în funcție de conținutul acestora, fapt care conduce la concluzia că toate actele Curții pronunțate în exercitarea competențelor sale constituționale sunt definitive. Noţiunea de „hotărâre” este una generală şi cuprinde toate tipurile de acte ale Curții: hotărâre, decizie, aviz. Indiferent de denumirea lor, actele respective sunt definitive şi nu pot fi atacate. Astfel, textul „hotărârile Curții Constituționale” din articolul 140 alin. (2) din Constituție în accepțiunea de acte adoptate de Curte are în vedere hotărârile, deciziile și avizele pronunțate de Curte în exercitarea competențelor sale constituționale (§ 34).

26. Curtea mai reaminteşte că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr. 23 din 29 martie 2018, § 30).

27. Așadar, interpretările izolate și/sau vădit eronate nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc (a se vedea DCC nr. 59 din 25 aprilie 2019, § 39, și jurisprudența citată acolo).

28. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională 

DECIDE: 

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „trebuia să știe” din articolul 243 alin. (1) literele a) și c) din Codul penal și a articolului 7 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în interesele domnului Chiril Lucinschi, inculpat în dosarul nr. 1a-806/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.  

Președinte                                                                           Domnica MANOLE 

 

 

Chișinău, 23 iulie 2020
DCC nr. 89
Dosarul nr. 30g/2020

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6439917  //   Vizitatori ieri: 3087  //   azi: 1993  //   Online: 13
Acces rapid