Decizie Nr. 23 din 10.03.2017

Decizie nr. 23 din 10.03.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr. 26g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 35 din Codul contravențional al Republicii Moldova (privarea de dreptul de a conduce vehicule (nr. 2))


Subiectul Sesizării: Judecătorie (instanţa de fond), Serghei Popovici, Judecătoria Chișinău, sediul Centru

Fişiere:
1. ro-d2310032017s26g-2017469e1.pdf


Sesizări:


3. La 20 septembrie 2016, agentul constatator din cadrul Direcției de Poliție mun. Chișinău a întocmit, în temeiul art. 243 din Codul contravențional, un proces-verbal cu privire la contravenție în privința lui Serghei Popovici pentru părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier.

4. La 5 octombrie 2016, în conformitate cu art. 395 alin. (1) pct. 1) lit. c) din Codul contravenţional, procesul-verbal a fost depus spre examinare la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 23 februarie 2017, Serghei Popovici a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 35 din Codul contravențional.

6. Prin încheierea din 1 martie 2017, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

„(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”

           

8. Prevederile relevante ale Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (M. O., 2009, nr. 3-6, art. 15) sunt următoarele:

Articolul 35

 Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii

„(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de dreptul special. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârșirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.

(2) Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilităţi care foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepţia cazurilor când l-a condus atribuindu-i cu bună ştiinţă un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.

(3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(4). Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ținând cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.

(4) Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani, iar în cazurile prevăzute la art.36, pe un termen de la 6 luni la un an.”

 

Articolul 243

Părăsirea locului în care s-a produs accidentul rutier

„Părăsirea de către vinovat a locului în care s-a produs accidentul rutier, dacă fapta nu constituie infracţiune,

 

se sancţionează cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani sau cu arest contravenţional pe un termen de la 10 la 15 zile.”

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI  din  24 octombrie 2008, ridicată de Serghei Popovici, parte în dosarul nr.4-1285/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Serghei Popovici, parte în dosarul nr.4-1285/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016. 

14. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul acesteia îl constituie, în esenţă, art. 35 alin. (4) din Codul contravențional, care prevede:

„(4) Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani, iar în cazurile prevăzute la art.36, pe un termen de la 6 luni la un an.”

16. Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile legale contestate contravin prevederilor constituţionale cuprinse la art. 27, privind dreptul la libera circulație.

17. Curtea reţine că s-a mai pronunțat, prin Decizia de inadmisibilitate nr. 57 din 6 septembrie 2016, asupra dispozițiilor criticate de autorul excepției, statuând că „privarea de dreptul de a conduce pe o perioadă determinată mijlocul de transport are drept scop principal siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi ocrotirea vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a tuturor participanţilor la traficul rutier sau aflaţi în zona drumului public.” Totodată, Curtea a reținut că „legislatorul, la reglementarea relaţiilor de proprietate asupra vehiculului şi a securităţii circulaţiei rutiere, este în drept să instituie anumite obligaţii faţă de proprietar, inclusiv responsabilitatea care poate să survină”.

18. De asemenea, Curtea menţionează că în Hotărârea nr. 7 din 5 aprilie 2011 a statuat că: „Dreptul persoanei la libera circulaţie, protejat de prevederile art. 27 din Constituţia Republicii Moldova şi de instrumentele internaţionale, nu face parte din categoria drepturilor absolute, a căror restrângere se exclude. Acest drept poate fi restrâns, exercitarea lui impunând respectarea condiţiilor prevăzute de lege.” 

19. Totodată, Curtea relevă că în Hotărârea nr. 28 din 18 noiembrie 2014 a reţinut că „securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor.”

20. În acest sens, raportând norma contestată la garanțiile constituționale privitoare la dreptul la libera circulație, Curtea notează că, având în vedere rațiunea reglementării unei asemenea sancțiuni de către legiuitor, nu se poate pretinde că dreptul de a conduce vehicule nu poate fi supus unor limitări, cu atât mai mult cu cât acest drept a fost utilizat contrar dispozițiilor legale.

21. Astfel, Curtea reține că instituirea unei sancţiuni contravenţionale care suspendă provizoriu dreptul de a conduce autovehicule nu este de natură să afecteze substanța dreptului la libera circulație, în particular dreptul de a ieși din țară, ci dimpotrivă, restrângerea dreptului menționat prezintă o necesitate aplicată în conformitate cu art. 54 din Constituție, în scopul menținerii ordinii publice, prevenirii infracțiunilor și protejării drepturilor, libertăților altor persoane. Or, prin sancţiunea contravenţională în cauză, persoanei nu i se aplică interdicţia de a părăsi ţara, acesta având dreptul de a ieşi şi intra în Republica Moldova în baza paşaportului.

22. Prin urmare, Curtea apreciază că cele reținute în jurisprudenţa sa anterioară își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru aceste considerente, Curtea menționează că nu pot fi reținute alegațiile autorului excepției, precum că sancțiunea contravențională, privarea de dreptul de a conduce vehicule, încalcă dreptul la libera circulație, garantat de art. 27 din Constituție.

 

24. În lumina celor expuse, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 2717181  //   Vizitatori ieri: 3648  //   azi: 2640  //   Online: 75


Acces rapid