AGENDA CURŢII

Prima   |  Rezumate CEDO   |  2020 | Abukauskai v. Lituania. Anchetă penală fără rezultat cu privire la incendierea casei reclamanților, fără deficiențe „flagrante și grave”. Nicio încălcare
25.02
2020

Abukauskai v. Lituania. Anchetă penală fără rezultat cu privire la incendierea casei reclamanților, fără deficiențe „flagrante și grave”. Nicio încălcare

   

Abukauskai v. Lituania - 72065/17
Hotărârea din 25.2.2020 [Secția II]

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Obligații pozitive

Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1

Posesia nestingherită a bunurilor

Anchetă penală fără rezultat cu privire la incendierea casei reclamanților, fără deficiențe „flagrante și grave”: nicio încălcare

În fapt – Casa reclamanților a fost incendiată cu intenție noaptea, în timp ce primul și cel de-al doilea reclamant se aflau înăuntru; ei au scăpat sărind printr-o fereastră. A fost inițiată o anchetă prealabilă imediat după incendiere, anchetă care a durat aproximativ șapte luni, înainte de a fi suspendată. A fost suspectat un vecin, însă nu existau probe. Procurorul a acceptat mai târziu, în cadrul procedurilor disciplinare, că unele măsuri de anchetă nu au fost efectuate în mod adecvat. Atunci când au respins acțiunea civilă a reclamanților împotriva statului, tribunalele naționale au constatat, cu toate acestea, că nu exista nicio legătură cauzală directă între presupusele deficiențe și eșecul anchetei de a identifica făptuitorul. Într-adevăr, unul din motivele principale pentru care nu a fost posibil acest fapt era lipsa vreunei urme de lichide inflamabile pe molozul luat din casă; astfel, fără identificarea materialului inflamabil utilizat pentru incendierea casei, alte măsuri de anchetă – chiar dacă ar fi fost efectuate în mod adecvat – nu ar fi oferit vreo informație care să ajute la identificarea făptuitorului.

În drept

Articolul 1 din Protocolul nr. 1: În cazurile referitoare la atacurile care amenință viețile persoanelor, autoritățile statale aveau obligația de a acționa din oficiu, odată ce aflau despre o anumită problemă. Totuși, în lipsa unei asemenea plângeri din partea reclamanților, ca și în orice altă circumstanță care i-ar pretinde Curții să evalueze cererile concentrându-se pe lipsa unei anchete efective cu privire la un atac care pune viața reclamanților în pericol, examinarea Curții s-ar limita la stabilirea existenței unor deficiențe flagrante și grave în ancheta penală, în conformitate cu jurisprudența ei referitoare la articolul 1 din Protocolul nr. 1 (vezi Blumberga v. Letonia, un caz referitor la o spargere). Totodată, Curtea a considerat că principiile stabilite în Blumberga nu puteau fi aplicate cu lejeritate în cazurile în care ingerința în dreptul de proprietate a avut loc de o manieră care putea fi periculoasă pentru viața sau sănătatea reclamanților.

Era adevărat că autoritățile naționale au considerat că prejudicierea proprietății reclamanților a fost provocată „de o manieră periculoasă”. Acest fapt deosebea prezenta cauză de cauza Blumberga, unde ingerința în dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost efectuată de o manieră care le putea pune viața sau sănătatea în pericol.

Totuși, reclamanții nu au susținut, pe durata procedurilor naționale, că au suferit vreo vătămare sau că viața ori sănătatea lor a fost supusă riscului, din cauza naturii periculoase a incendierii. De asemenea, nu a existat niciun indiciu că aceștia au solicitat îngrijiri medicale ca urmare a incendierii. Reclamanții nu au formulat vreo plângere pe baza articolelor 2 sau 3 din Convenție, în cererea lor inițială depusă la Curte.

În aceste circumstanțe, examinarea Curții s-a limitat la stabilirea existenței unor deficiențe flagrante și grave în cadrul anchetei penale.

Faptul că ancheta prealabilă nu a identificat făptuitorul care a provocat incendiul nu a fost suficient pentru a se constata că aceasta a fost inefectivă. În particular, Curtea a fost satisfăcută că probele pe care tribunalele naționale le-au considerat a avea o importanță deosebită au fost prelevate și păstrate în mod adecvat și că identificarea materialului inflamabil a fost imposibilă, fără ca autoritățile să fie culpabile. În timpul desfășurării procedurilor pe plan național, reclamanții nu le-au cerut autorităților să efectueze vreo măsură investigativă suplimentară, cum ar fi obținerea sau examinarea altor obiecte, ori interogarea altor martori. Ei nu au contestat deciziile procurorului de a înceta ancheta împotriva vecinului lor și de a suspenda investigația. Într-adevăr, reclamanții au recunoscut în mod explicit că, în opinia lor, au fost efectuate toate măsurile de anchetă necesare. Curtea nu a avut niciun motiv să rețină altceva. Mai mult, reclamanții nu s-au plâns de durata anchetei, nici nu au susținut că au existat perioade de inactivitate. Prin urmare, Curtea nu a putut confirma că eșecul de a încheia procedurile penale cu succes a constituit rezultatul unor deficiențe flagrante și grave în conduita autorităților.

Era adevărat că inițierea procedurilor civile împotriva vecinului suspectat ar fi fost inutilă, din cauza probelor insuficiente care să stabilească o legătură între acesta și incendiu. Totuși, Curtea nu a putut constata că lipsa șanselor de succes al unor asemenea proceduri a reprezentat o consecință directă a deficiențelor extraordinar de grave și flagrante din desfășurarea procedurilor penale.

Prin urmare, statul și-a respectat obligațiile pozitive.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

(Vezi și Blumberga v. Letonia70930/01, 14 octombrie 2008, Nota informativă 112)

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 6231125  //   Vizitatori ieri: 3367  //   azi: 1960  //   Online: 116
Acces rapid